adevarul din biblie

AdevArul din BiBlie

“Iisus le-a zis: Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.”

(Sfanta Evanghelie dupa Matei – 22/29)

Autor: Mircea

• Cartea poate fi distribuita gratuit

2

CUPRINS

• Recomand sa cititi capitolele in ordine

Pagina

Adevarul ……………………………………………………………………………………...… 5

Minciuna ………………………………………………………………………………………... 7

Idolii ………………………………………………………………………………………...…… 9

Un singur invatator - o singura invatatura …………………………………………...…..… 11

Biblia ……………………………………………………………………………………...…… 17

Anticristi …………………………………………………………………………….…………. 19

Religii ………………………………………………………………………………………….. 20

Noul Testament ………...……………………………………………….……………………. 22

Imparatia lui Dumnezeu ………………………………………….………………………….. 24

Lumina …………………………………………………………………….………….……….. 26

Mangaietorul ……………………………………………………………….………………… 27

Legea ………………………………………………….…………………….………………… 28

Taierea imprejur ……………………………………………………………..……………….. 31

Pacatul …………………………………..……………………………………..……………… 33

Robul lui Dumnezeu ………………………………………………………………………….. 31

Crestinii ………………………………………………………………………………...……… 33

Rolul crestinilor ……………………………………………………………………………….. 38

Virtuti ………………………………………………………………………………...………… 39

Vicii …………………………………………………………………………………..………... 40

Sfintii …………………………………………………………………………………..………. 41

Lucrarea lui Dumnezeu ……………………………………………………………..………. 43

Iisus - Mare Preot al crestinilor ……………………………………………………………... 44

Casa lui Dumnezeu (Templul) ……………………………………………………………… 47

3

Altarul …………………………………………...…………………………………………….. 49

Casa de rugaciune – Rugaciunea …………………………………………………….……. 50

Preotii si Iisus ………………………………………………………………………….……… 54

Fariseii ………………………………………………………..…………………….…………..56

Mantuirea ……………………………………………….……………………………..……… 57

Fii lui Dumnezeu ………………………………………………………………………..……. 61

Fii diavolului ……………………………………………………………………………..……. 62

Iubirea de Dumnezeu ……………………………………………………………………..…. 64

Iubirea fata de Iisus ……………………………………………………………………..…… 65

De ce a venit Iisus Hristos …………………………………………………………….…….. 66

Libertatea crestina …………………………………………………………………….……… 68

Traditii ………………………………………………………………………………….……… 71

Parinte …………………………………………………..…………………………….………. 76

Frica ……………………………………………………………………………………….…... 77

Harul ………………………………………………………………………………………..…. 78

Botezul …………………………………………………………………………………..……. 80

Botezul cu Duh Sfant …………………………………………………………………..……..84

Pecetea lui Dumnezeu ……………………………………………………………...……….. 86

Judecata ………………………………………………………………...…………...……….. 87

Duhul omului …………………………………………………………………………..……… 85

Sufletul ……………………………………………………………………….….…………….. 93

Nascut din nou …………………………………………………………………..……………. 95

Biserica lui Dumnezeu ………………………………………………………….……………. 97

Familia ………………………………………………………………………………….……. 103

Casatoria ………………………………………………………………………………..…... 105

Divortul ……………………………………………………………………….……………… 107

Incercarile (ispitele) …………………………………………………………..…………….. 108

Mancarea ………………………………………………………………………….………… 109

4

Postul ………………………………………………………………………………………… 110

Milostenia …………………………………………………………………………….……… 112

Fapte ………………………………………………………………………………….……… 113

Spovedirea si impartasirea ………………………………………………..………..……… 114

Inmormantarea ………………………………………………………………………...……. 116

Manipularea …………………………………………………………………………….…… 118

Pastele Domnului ……………………………………………………………………...……. 120

Mirungerea ………………………………………………………………………………..…. 123

Crucea ………………………………………………………………………………….……. 124

Lege vesnica …………………………………………………………………………..……. 125

Piatra …………………………………………………………………………………………. 129

Site-uri folosite:

• bibliaortodoxa.ro • dexonline.ro

5

Adevarul M-am rugat la Dumnezeu sa-mi dea intelepciune si cred ca mi-a dat ceva, deoarece am inteles cel mai important lucru pe care un om ar trebui sa il stie in viata, si anume, sa stie cum sa traiasca. Toata lumea crede ca stie cum sa traiasca si asta pentru ca a trai pare ceva simplu. Nu este deloc simplu, ba dimpotriva, este atat de diferit de ceea ce crede lumea incat atunci cand o sa cititi nu o sa va vina a crede. Si daca tot e asa greu de crezut o sa caut sa demonstrez ca tot ceea ce spun este adevarat. Pentru asta, va trebui sa stabilim ce este adevarul.

In dictionar adevarul este definit asa:

• Adevarul - ceea ce corespunde realitatii, concordanta intre cunostintele noastre si realitatea obiectiva, constiinta absoluta a autenticitatii si valabilitatii continutului credintei religioase, realitatea spirituala ca subiect al revelatiei si obiect al credintei

Daca a doua parte a definitiei adevarului face referire la realitatea spirituala ca subiect al credintei, am zis ca ar fi bine de vazut cum defineste Biblia adevarul, Biblia fiind potrivit definitiei adevarului "continutul credintei religioase". Exista si in Biblie o definitie a adevarului si acea definitie este simpla, data special asa, pentru a o intelege si oamenii simpli si asta pentru ca Biblia se adreseaza tuturor oamenilor indiferent de nivelul lor de cultura:

“Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul.”

(Sfanta Evanghelie dupa Ioan - 17/17)

O definitie a adevarului se gaseste in Vechiul Testament si anume "adevarul este Legea", dar Legea a fost data prin cuvant, prin urmare este suficient daca spunem "cuvantul Tau este adevarul".

“Dreptatea Ta este dreptate în veac şi legea Ta adevărul.”

(Psalmi - 118/142)

Este greu de crezut ca adevarul este cuvantul lui Dumnezeu dar "continutul credintei religioase", din definitia adevarului data de dictionar, nu este cuvantul lui Dumnezeu? Prin urmare Biblia, in care este scrisa "realitatea spirituala ca subiect al revelatiei si obiect al credintei", este definita ca adevar. Dar si "realitatea" la care face referire definitia adevarului din dictionar ("ceea ce corespunde realitatii") este creata potrivit Bibliei, prin cuvantul lui Dumnezeu.

“Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.”

(Facerea - 1/3)

6

“Şi a zis Dumnezeu: "Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!" Şi a fost aşa. şi s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat uscatul. Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Apoi a zis Dumnezeu: "Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!" Şi a fost aşa.”

(Facerea - 1/9-11)

Deci, adevarul este cuvantul si creatia lui Dumnezeu, dar cum creatia a fost facuta prin cuvant putem spune ca adevarul este cuvantul lui Dumnezeu, deci eu voi demonstra ca ce spun este adevarat, aducand ca dovada cuvantul lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu exista? Din cate stiu eu nimeni nu poate spune cu certitudine daca exista cu adevarat, si asta pentru ca Dumnezeu nu a dorit ca noi sa stim sigur, ci sa credem. Deci credinciosii cred ca exista Dumnezeu, au credinta nu certitudini. Am insistat asupra faptului ca cei care sunt credinciosi cred in Dumnezeu, deoarece multi m-au intrebat de unde stiu eu ca exista Dumnezeu, si le-am spus ca nu stiu daca exista, eu cred ca exista, si cred asta deoarece din punct de vedere stiintific lumea nu putea exista decat daca a fost creata de cineva. Stiinta spune ca la inceput a existat o supa organica din care s-a format prima celula, deci primul animal unicelular. Aceste celule prin inmultire, in decursul timpului, a dus la formarea animalelor multicelulare, care in functie de cum au evoluat si de felul in care s-au adaptat la mediu, au ajuns la forma si nivelul pe care il vedem astazi. Stiinta nu poate insa explica cum a aparut gramada aia mare de informatii din ADN-ul acelei celule, si nu poate deoarece informatiile nu pot veni decat de la o fiinta inteligenta, ceea ce inseamna ca inaintea aparitiei primei celule exista cel putin o fiinta mult mai inteligenta decat omul din zilele noastre care sa fie capabil sa introduca in ADN informatiile de care are nevoie celula. Acea fiinta inteligenta a fost numita de oameni Dumnezeu. Numai ca Dumnezeu a spus ca El nu a facut oamenii celula cu celula ci a facut pur si simplu plantele, apoi animalele, dupa care a facut si pe om.

In Evanghelie exista un verset din care oamenii pot intelege ca toate fiintele (fapturile) pe care le vedem in jurul nostru sunt un motiv intemeiat pentru a crede ca ele nu au aparut din intamplare si ca, de fapt, sunt create de Dumnezeu.

“Pentru că ceea ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este cunoscut de către ei; fiindcă Dumnezeu le-a arătat lor. Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire, aşa ca ei să fie fără cuvânt de apărare,”

(Epistola catre Romani a Sf. Apostol Pavel - 1/19,20)

7

Minciuna Spuneam ca adevarul este cuvantul lui Dumnezeu, dar minciuna oare ce este? Conform dictionarului limbii romane, minciuna este denaturarea voita a adevarului iar un credincios ar spune ca este denaturarea voita sau nu a cuvantului lui Dumnezeu. Cine altcineva decat satana si slujitorii lui ar spune ca Dumnezeu minte si ca, de fapt, ei sunt cei care spun adevarul? Cu acest lucru se ocupa satana inca de la inceputuri, motiv pentru care minciuna poate fi definita de catre un credincios ca fiind cuvantul lui satana:

“Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.”


Este important de stiut ce este adevar si ce este minciuna, deoarece putem sti de fiecare data cand facem un lucru cui ii slujim, si asta clipa de clipa. De exemplu, atunci cand spunem un adevar slujim lui Dumnezeu, deoarece El a spus sa traim in adevar. Atunci cand spunem o minciuna slujim diavolului deoarece el a spus sa traim in minciuna. Cei care slujesc lui Dumnezeu vor primi rasplata de la Dumnezeu. La Dumnezeu nu gasesti nimic rau, asa ca rasplata va fi ceva bun. Daca slujim diavolului, vom primi rasplata de la diavol, iar la el nu gasim nimic bun, asa ca ne va da si el ce are, adica ceva rau. Cei care slujesc lui Dumnezeu sunt numiti slujitori ai lui Dumnezeu sau crestini deoarece invatatura crestina este cea care ne spune cum sa slujim lui Dumnezeu. Cei care slujesc diavolului sunt numiti slujitori ai lui satana. Cei mai multi oameni insa slujesc si lui Dumnezeu si lui Satana. Ei sunt cei despre care Evanghelia spune ca slujesc la doi stapani. Acestora Iisus le spune:

“Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.”

(Sfanta Evanghelie dupa Matei - 6/24)

• Mamona - denumire biblica a diavolului, care personifica bogatia si lacomia de bani

Despre aceasta categorie pot spune ca cei care nu sunt crestini, indiferent carui zeu slujesc, nu sunt ai lui Dumnezeu, ci ai acelora carora le slujesc. Dar Iisus spune ca nu mai exista alt zeu inafara de Dumnezeu:

“Şi I-a zis cărturarul: Bine, Învăţătorule. Adevărat ai zis că unul este Dumnezeu şi nu este altul afară de El.”

(Sfanta Evanghelie dupa Marcu - 12/32)

8

Crestinii slujesc numai si numai lui Dumnezeu.

“Şi răspunzând, Iisus i-a zis: Mergi înapoia Mea, satano, căci scris este: "Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui Unuia să-I slujeşti".”

(Sfanta Evanghelie dupa Luca - 4/8)

Vedem in versetul de mai sus ca trebuie sa ne si inchinam numai lui Dumnezeu. Daca cineva nu se inchina la Dumnezeu, deci la creator, si se inchina la orice altceva, adica la creatie, inseamna ca se inchina la idoli si in acest caz, nu este al lui Dumnezeu si a-i acelora la care se inchina.

9

Idolii “Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni. Şi au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios şi al păsărilor şi al celor cu patru picioare şi al târâtoarelor. De aceea Dumnezeu i-a dat necurăţiei, după poftele inimilor lor, ca să-şi pângărească trupurile lor între ei, Ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit făpturii, în locul Făcătorului, Care este binecuvântat în veci, amin!”

(Epistola catre Romani a Sf. Apostol Pavel - 1/22-25)

• Faptura - fiinta, vietate, creatura, trup, infatisare fizica, aspect exterior

Multi oameni, care au fost dusi in eroare de mai marii unor biserici, cred ca a te ruga la un intermediar, cum ar fi un sfant, nu inseamna sa te inchini la idoli. Gresit! Sfintii sunt si ei fapturi (fiinte) create de Dumnezeu, nu sunt creatori. Dar sa dau niste exemple de idoli pentru a intelege mai bine acest aspect deoarece este important:

Icoanele

“Ţineţi dar bine minte că în ziua aceea, când Domnul v-a grăit din mijlocul focului, de pe muntele Horeb, n-aţi văzut nici un chip. Să nu greşiţi dar şi să nu vă faceţi chipuri cioplite, sau închipuiri ale vreunui idol, care să înfăţişeze bărbat sau femeie,”

(Deuteronomul - A cincea carte a lui Moise - 4/15,16)

In versetul de mai sus se spune clar ca "sa nu va faceti chipuri", indiferent daca sunt sculptate sau picturi ("inchipuiri ale vreunui idol") care sa infatiseze barbat sau femeie. Am facut aceasta precizare deoarece unii credinciosi se scuza ca de fapt ei nu se inchina la icoane. Inteleg asta, dar aici spune sa nu le faceti! Iar daca acele icoane nu trebuiesc facute, cred eu ca nu trebuie nici sa le detinem sau sa le folosim.

Sfintii declarati de biserici

Rugaciune de incredintare Sf. Anton:

"Sfinte Antoane, prietenul si ocrotitorul meu, iti incredintez trupul si sufletul meu, tot ce gandesc si fac, indur si sufar, viata si moartea si tot ce ma priveste. Recunosc ca nu sunt vrednic de grija ta; dar tu ai ajutat atatia pacatosi; ai mila si de mine. Iata, in mainile tale pun mantuirea mea pamanteasca si pe cea vesnica; tie iti incredintez sufletul meu, pe care Isus l-a rascumparat cu pretul atat de scump al sangelui sau. Parintele meu sfant, pastreaza-ma sub ocrotirea ta si dobandeste-mi iertarea pacatelor, dragoste fata de Isus, statornicie pe calea cea buna, o moarte fericita si, in sfarsit, cerul. Harurile acestea nu le merit, dar tu poti sa mi le dobandesti, caci Dumnezeu te iubeste atat de mult incat iti da tot ceea ce ii ceri. Roaga-te, deci, pentru mine si primeste-ma sub ocrotirea ta. Vreau sa fiu incredintat zi si noapte, la lucru si in timp de odihna, cand sunt sanatos sau bolnav, in incercari si ispite, la rugaciune si la slujba. Mai presus de toate fii

10

milostiv cu mine in ceasul agoniei. Adu-ti aminte cu cata incredere am cerut ocrotirea ta. Amin."

(parohiasfanton.ro)

Aceasta rugaciune este de fapt un blestem, acela de a-ti incredinta trupul si sufletul unui idol si nu lui Dumnezeu. Partea in care se spune ca sfantul sa se roage pentru cel care se inchina lui ii da calitatea acestui sfant ca mijlocitor intre el si Dumnezeu, numai ca nu exista nici un mijlocitor intre om si Dumnezeu inafara de Iisus, nici icoana, nici sfintii, nici preotii si nimeni altcineva.

“Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus,”

(Epistola intaia catre Timotei a Sf. Apostol Pavel - 2/5)

“Copiii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiţi, şi dacă va păcătui cineva, avem mijlocitor către Tatăl, pe Iisus Hristos cel drept.”

(Intaia epistola soborniceasca a Sf. Apostol Ioan - 2/1)

Moastele

La moarte orice suflet paraseste corpul fizic, prin urmare in acel corp nu mai este nimeni, absolut nimeni. Si atunci cui se roaga oamenii?

Ingerii

Un exemplu de rugaciune la ingeri este "Inger, ingerasul meu".

“Nimeni să nu vă smulgă biruinţa printr-o prefăcută smerenie şi printr-o făţarnică închinare la îngeri, încercând să pătrundă în cele ce n-a văzut, şi îngâmfându-se zadarnic cu închipuirea lui trupească,”

(Epistola catre Coloseni a Sf. Apostol Pavel - 2/18)

“De aceea, iubiţii mei, fugiţi de închinarea la idoli.”

(Epistola intaia catre Corinteni a Sf. Apostol Pavel - 10/14)

Inchinarea la idoli nu a aparut din senin. Acest lucru a fost inventat de niste slujitori ai lui satana experimentati in a denatura invatatura primita de la Dumnezeu prin Moise si prin Iisus, si in a crea o alta invatatura care sa se potriveasca cu interesele lor materiale. In acest fel au aparut tot felul de religii, care spun ca sunt crestine dar care nu au ca invatatura, invatatura venita de la Dumnezeu, ci o dogma religioasa fabricata de initiatorii acestor religii.

11

Un singur invatator - o singura invatatura Crestinii au un singur invatator si o singura invatatura, ei au ca invatator pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, iar ca invatatura au Evanghelia lui Hristos. Acest lucru a fost stabilit de Dumnezeu atunci cand a spus:

“Şi glas s-a făcut din nor, zicând: Acesta este Fiul Meu cel ales, de acesta să ascultaţi!”


“Căci cel pe care l-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu dă Duhul cu măsură. Tatăl iubeşte pe Fiul şi toate le-a dat în mâna Lui. Cel ce crede în Fiul are viaţă veşnică, iar cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”

(Sfanta Evanghelie dupa Ioan - 3/34-36)

Iisus face o precizare importanta in ce priveste invatatura crestina, si anume ca aceasta vine de la Dumnezeu!

“Dar cuvântul pe care îl auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui care M-a trimis.”


“Deci le-a răspuns Iisus şi a zis: Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis.”


“Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi.”


• Rabi - "stapanul si invatatorul meu", devenit titlu onorific pentru carturari

Mai marii unor religii sustin ca omul de rand nu poate intelege cuvantul lui Dumnezeu:

"Oamenii nu au putere si autoritate asa de mare ca sa descopere adevaruri vesnice, invataturi mantuitoare, de-a pururea vii si fara de greseala (infailibile)."

(Ce sunt si de unde avem dogmele? - crestinortodox.ro)

Daca oamenii nu ar avea puterea si autoritatea de a descoperi adevarurile mantuitoare, nu ar fi scris apostolul Pavel urmatoarele versete:

“De aceea şi noi, din ziua în care am auzit aceasta, nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să vă umpleţi de cunoaşterea voii Lui, întru toată înţelepciunea şi

12

priceperea duhovnicească, Ca voi să umblaţi cu vrednicie întru Domnul, plăcuţi Lui în toate, aducând roadă în orice lucru bun şi sporind în cunoaşterea lui Dumnezeu.”

(Epistola catre Coloseni a Sf. Apostol Pavel - 1/9,10)

“Căci toate câte s-au scris mai înainte, s-au scris spre învăţătura noastră, ca prin răbdarea şi mângâierea, care vin din Scripturi, să avem nădejde.”

(Epistola catre Romani a Sf. Apostol Pavel - 15/4)

Mai marii bisericilor nu sunt oameni? Ei cum pot descoperi aceste invataturi? Poate ca preotii chiar cred ca sunt pusi de Dumnezeu - gresit! Preotii sunt alesi de catre alti preoti (preotul duhovnic) in baza unei adeverinte!!!

"Duhovnicul care-i da adeverinta, prin care se marturiseste ca este vrednic de a fi urmas al apostolilor, trebuie sa intre in legatura cu toti duhovnicii si dascalii pe care i-a avut, de la care sa culeaga marturii despre viata lui individuala, familiala si sociala."

(Hirotonia diaconului si a preotului – crestinortodox.ro)

"Horitonia diaconului si a preotului se face de un arhiereu ... Hirotonia se face numai la Liturghia Sfantului Ioan Hrisostom si a Sfantului Vasile."


Si daca preotii au terminat facultatea de teologie, ce mare lucru au invatat? Sa vedem ce este teologia:

"Etimologic, notiunea de teologie vine de la cuvantul Theos (=Dumnezeu) si logos (=cuvant), insemnand cuvant, invatatura sau discurs despre Dumnezeu si lucrarile Lui, presupune asadar cunoasterea lui Dumnezeu, pentru ca nu poti vorbi adecvat despre ceea ce nu cunosti."

(Curs Teologir Dogmatica - Pr. Prof. univ. dr. Valer BEL)

Deci au invatat despre Dumnezeu si lucrarile Lui, iar asta nu inseamna altceva decat Biblia, iar daca au invatat si altceva au gresit, deoarece profesorul lor spune:

"Aici intaietatea nu o are ratiunea sau cuvantul omenesc, ci cuvantul lui Dumnezeu si trairea adevaruluidescoperit. Ratiunea umana interpreteaza numai cuvantul lui Dumnezeu, fara ai se substitui sau a-l inlocui."

(Curs Teologir Dogmatica - Pr. Prof. univ. dr. Valer BEL)

Asa ca preotii sunt niste oameni care au studiat Biblia si atat! Dar acest lucru trebuie sa il faca toti oamenii care cred in Dumnezeu.

“Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.”


13

Cum poate cineva sa respecte invatatura lui Dumnezeu daca nu o cunoaste? ("nu poti vorbi adecvat despre ceea ce nu cunosti” - Pr. Prof. Univ. dr. Valer BEL). Cum poate cineva sa traiasca in adevar daca nu stie care este acela?

“Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul.”


Iar cuvantul lui Dumnezeu se gaseste numai in Biblie. Daca oamenii nu ar putea sa descopere invatatura lui Iisus nu s-ar putea mantui, numai ca nu toate sunt asa cum vor acesti conducatori de biserici. Invatatura crestina este pentru crestini, nu pentru o anume elita in domeniu.

“Căci, priviţi chemarea voastră, fraţilor, că nu mulţi sunt înţelepţi după trup, nu mulţi sunt puternici, nu mulţi sunt de bun neam;”

(Epistola intai catre Corinteni a Sf. Apostol Pavel - 1/26)

Apostolul Pavel spune ca trebuie sa intelegem care este voia lui Dumnezeu iar voia Lui este explicata clar in Evanghelie:

“Drept aceea, nu fiţi fără de minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului.”

(Epistola catre Efeseni a Sf. Apostol Pavel - 5/17)

“Căci voia lui Dumnezeu aceasta este: sfinţirea voastră; să vă feriţi de desfrânare,”

(Epistola intaia catre Tesaloniceni a Sf. Apostol Pavel - 4/3)

“Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.”


Asta inseamna ca oamenii au "autoritatea ... sa descopere adevaruri vesnice, invataturi mantuitoare", iar aceste "adevaruri vesnice" si "invataturi mantuitoare" sunt primite de la Dumnezeu si nu de la un arhiereu.

• Arhiereu - denumire generala pentru gradele superioare ale clerului ortodox (episcop, arhiepiscop, mitropolit)

Cei care nu au aceasta "autoritate" sunt cei pierduti:

“Iar dacă Evanghelia noastră este încă acoperită, este pentru cei pierduţi, În care Dumnezeul veacului acestuia a orbit minţile necredincioşilor, ca să nu le lumineze lumina Evangheliei slavei lui Hristos, Care este chipul lui Dumnezeu.”

(Epistola a doua catre Corinteni a Sf. Apostol Pavel - 4/3,4)

14

Invatatura pe care Dumnezeu a trimis-o prin Iisus Hristos este Evanghelia (Noul Testament). Nici Iisus si nici apostolii nu au mai propovaduit nici o alta invatatura (nici macar cea din Vechiul Testament) inafara de Evanghelie:

“Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor.”


“Şi Iisus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor.”


“Sfârşind Iisus de dat aceste învăţături celor doisprezece ucenici ai Săi, a trecut de acolo ca să înveţe şi să propovăduiască mai departe prin cetăţile lor.”


“Şi le-a zis: Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura.”


“Iar Filip, coborându-se într-o cetate a Samariei, le propovăduia pe Hristos.”

(Faptele Sfintilor Apostoli - 8/5)

“Iar când au crezut lui Filip, care le propovăduia despre împărăţia lui Dumnezeu şi despre numele lui Iisus Hristos, bărbaţi şi femei se botezau.”


“Înţelegând, au fugit în cetăţile Licaoniei: la Listra şi Derbe şi în ţinutul dimprejur. Şi acolo propovăduiau Evanghelia”

(Faptele Sfintilor Apostoli - 14/6,7)

“Şi se va propovădui această Evanghelie a împărăţiei în toată lumea spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul.”


“Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.”


Apostolul Pavel atrage si el atentia crestinilor ca Evanghelia lui Hristos este singura invatatura a crestinilor si nu Biblia.

“Iar de învaţă cineva altă învăţătură şi nu se ţine de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura cea după dreapta credinţă, Acela e un

15

îngâmfat, care nu ştie nimic, suferind de boala discuţiilor şi a certurilor de cuvinte, din care pornesc: ceartă, pizmă, defăimări, bănuieli viclene, Gâlcevi necurmate ale oamenilor stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, care socotesc că evlavia este un mijloc de câştig. Depărtează-te de unii ca aceştia.”

(Epistola intaia catre Timotei a Sf. Apostol Pavel - 6/3-5)

“Mă mir că aşa degrabă treceţi de la cel ce v-a chemat pe voi, prin harul lui Hristos, la altă Evanghelie, Care nu este alta, decât că sunt unii care vă tulbură şi voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - să fie anatema! Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit - să fie anatema!”

(Epistola catre Galateni a Sf. Apostol Pavel - 1/6-9)

• Anatema - excludere din sanul Bisericii sub acuzatia de erezie; afurisenie, afurisire, excomunicare, osandire

“Dacă cineva vine la voi şi nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: Bun venit! Căci cel ce-i zice: Bun venit! se face părtaş la faptele lui cele rele.”

(A doua epistola soborniceasca a Sf. Apostol Ioan - 1/10,11)

“Oricine se abate şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos nu are pe Dumnezeu; cel ce rămâne în învăţătura Lui, acela are şi pe Tatăl şi pe Fiul.”

(A doua epistola soborniceasca a Sf. Apostol Ioan - 1/9)

Iata si un verset care inlatura orice dubiu cu privire la o eventuala scuza a unora, care spun ca ei au fost credinciosi, dar nu au avut informatii corecte si ca, de fapt, au fost indrumati gresit de catre altii (de regula de mai marii unor biserici). Dupa mintea mea le-as da dreptate pentru ca eu cunosc cat de mare este puterea manipularii mai marilor unor biserici, totusi Dumnezeu ii va acuza de nesupunere.

“Căci le mărturisesc că au râvnă pentru Dumnezeu, dar sunt fără cunoştinţă. Deoarece, necunoscând dreptatea lui Dumnezeu şi căutând să statornicească dreptatea lor, dreptăţii lui Dumnezeu ei nu s-au supus.”

(Epistola catre Romani a Sf. Apostol Pavel - 10/2.3)

Deci a nu sti nu este o scuza, iar a sti o dogma religioasa propovaduita de mai marii unor biserici in loc de invatatura crestina, inseamna tot a nu sti. Singura solutie:

“Lăsaţii pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.”


16

In perioada lui Iisus si mai apoi a apostolilor nu toti evreii au trecut la crestinism, cea mai mare parte au ramas mai departe la invatatura din Vechiul Testament, invatatura care era propovaduita in continuare de catre preotii de atunci, invatatura pe care crestinii o abandonasera pentru a trece la crestinism.

“Atunci au înţeles că nu le-a spus să se ferească de aluatul pâinii, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor.”


Dar oare cei care cred in invatatura lui Moise, chiar cred cu adevarat?

“Să nu socotiţi că Eu vă voi învinui la Tatăl; cel ce vă învinuieşte este Moise, în care voi aţi nădăjduit. Că dacă aţi fi crezut lui Moise, aţi fi crezut şi Mie, căci despre Mine a scris acela. Iar dacă celor scrise de el nu credeţi, cum veţi crede în cuvintele Mele?”

(Sfanta Evanghelie dupa Ioan - 5/45-47)

Deci Moise a spus sa credem in Iisus:

“Acesta este Moise cel ce a zis fiilor lui Israel: "Prooroc ca mine vă va ridica Dumnezeu din fraţii voştri; pe EL să-L ascultaţi".”


Pana nu a aparut invatatura crestina nu au existat crestini! Crestinii au aparut pentru prima oara in Antiohia, in perioada apostolilor:

“Şi aflându-l, l-a adus la Antiohia. Şi au stat acolo un an întreg, adunându-se în biserică şi învăţând mult popor. Şi în Antiohia, întâia oară, ucenicii s-au numit creştini.”


Deci crestinii sunt ucenici ai lui Iisus, adepti ai invataturii lui Iisus.

17

Biblia “Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.”


“Dar pe când vorbeau ei către popor, au venit peste ei preoţii, căpetenia gărzii templului şi saducheii, Mâniindu-se că ei învaţă poporul şi vestesc întru Iisus învierea din morţi.”


Deci Iisus acuza pe farisei ca invata pe oameni invatatura din Vechiul Testament, iar fariseii (chiar si preotii) acuzau pe Iisus ca ii invata pe oameni o alta invatatura (cea din Noul Testament). Dar vechiul si noul testament luate impreuna formeaza Biblia! Asta inseamna ca Biblia este compusa din doua invataturi diferite care nu se accepta una pe cealalta, si asa si este. Diferentele sunt foarte mari si voi scrie cateva dintre ele:

“Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu ucizi"; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.”

(Sfanta Evanghelie dupa Matei- 5/21,22)

Care porunca o respectati?

“Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu săvârşeşti adulter". Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui.”

(Sfante Evanghelie dupa Matei - 5/27,28)


“S-a zis iarăşi: "Cine va lăsa pe femeia sa, să-i dea carte de despărţire". Eu însă vă spun vouă: Că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârşească adulter, şi cine va lua pe cea lăsată săvârşeşte adulter.”

(Sfanta Evanghelie dupa Matei - 5/31,32)


“Aţi auzit ce s-a zis celor de demult: "Să nu juri strâmb, ci să ţii înaintea Domnului jurămintele tale". Eu însă vă spun vouă: Să nu vă juraţi nicidecum”



18

“Aţi auzit că s-a zis: "Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte". Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două. Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta.”

(Sfanta Evanghelie dupa Matei - 5/38-42)


“Aţi auzit că s-a zis: "Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău". Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc,”



“De va pricinui cineva vătămare aproapelui său, aceluia să i se facă ceea ce a făcut el altuia: Frântură pentru frântură, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte; cum a făcut el vătămare altui om, aşa să i se facă şi lui.”

(Leviticul - Cartea a treia a lui Moise - 24/19,20)

“Să nu-l cruţe ochiul tău, ci să ceri suflet pentru suflet, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior. Cu răul pe care îl va face cineva-aproapelui său, cu acela trebuie să i se plătească".”

(Deuteronomul - A cincea carte a lui Moise - 19/21)

“Nu răsplătiţi nimănui răul cu rău. Purtaţi grijă de cele bune înaintea tuturor oamenilor. Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiţi în bună pace cu toţi oamenii. Nu vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci lăsaţi loc mâniei (lui Dumnezeu), căci scris este: "A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti, zice Domnul". Deci, dacă vrăjmaşul tău este flămând, dă-i de mâncare; dacă îi este sete, dă-i să bea, căci, făcând acestea, vei grămădi cărbuni de foc pe capul lui. Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele.”

(Epistola catre Romani a Sf. Apostol Pavel - 12/17-21)

“Căci de vă robeşte cineva, de vă mănâncă cineva, de vă ia ce e al vostru, de vă priveşte cineva cu mândrie, de vă loveşte cineva peste obraz, - răbdaţi.”

(Epistola a doua catre Corinteni a Sf. Apostol Pavel - 11/20)

19

Anticristi “Copii, este ceasul de pe urmă, şi precum aţi auzit că vine antihrist, iar acum mulţi antihrişti s-au arătat; de aici cunoaştem noi că este ceasul de pe urmă. Dintre noi au ieşit, dar nu erau de-ai noştri, căci de-ar fi fost de-ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci ca să se arate că nu sunt toţi de-ai noştri, de aceea au ieşit.”

(Intaia epistola soborniceasca a Sf. Apostol Ioan - 2/18,19)

Orice alta invatatura, diferita de cea crestina, este impotriva vointei lui Dumnezeu si evident, a lui Iisus Hristos, iar cei ce sunt impotriva lui Iisus sunt numiti de Evanghelie antihristi.

• Antihrist (anticrist) - Messia cel neadevarat, despre care se prorocea ca va intemeia o lege noua, potrivnica lui Hristos; diavol care va iesi pe pamant pentru a indemna pe oameni la rau; om foarte rau; om care se ridica impotriva religiei crestine.

In afara de ce este scris in definitia anticristului, Evanghelia ne spune ca orice duh (om) care nu-L marturiseste pe Iisus este duhul lui anticrist:

“Şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care aţi auzit că vine şi acum este chiar în lume.”


• A marturisi - a propovadui; a declara; a relata; a sustine; a recunoaste ca adevar

“Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.”


“Dar voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile Mele. Oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele, şi ele vin după Mine.”

(Sfanta Evanghelie dupa Ioan - 10/26,27)

20

Religii Iisus a lasat o singura biserica crestina - Biserica lui Dumnezeu.

“Pavel, chemat apostol al lui Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sostene, Bisericii lui Dumnezeu care este în Corint, celor sfinţiţi în Iisus Hristos, celor numiţi sfinţi, împreună cu toţi cei ce cheamă numele Domnului nostru Iisus Hristos în tot locul, şi al lor şi al nostru:”

(Epistola intaia catre Corinteni s Sf. Apostol Pavel - 1/1,2)

“Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu.”


Cu siguranta ca El nu si-ar fi dorit ca Biserica lui Dumnezeu sa fie dezbinata si sa se faca din ea mai multe religii cu mai multe invataturi, diferite intre ele si diferite de invatatura Lui. Probabil ca de aceea a si spus:

“Dacă o împărăţie se va dezbina în sine, acea împărăţie nu mai poate dăinui. Şi dacă o casă se va dezbina în sine, casa aceea nu va mai putea să se ţină.”

(Sfanta Evanghelie dupa Marcu - 3/24,25)

Tot ceea ce exista scris in legatura cu Biserica lui Dumnezeu, in afara de ceea ce au scris apostolii pe care Iisus i-a trimis sa propovaduiasca Evanghelia, nu poate fi credibil din cauza ca nu toti apostolii care au aparut ulterior erau apostoli adevarati, ci existau si apostoli mincinosi (prooroci mincinosi) care au rastalmacit invatatura crestina si au facut din ea alte variante care sa se potriveasca cu interesele lor.

“Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume.”


“Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulţi.”


“Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos. Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii. Nu este deci lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor.”

(Epistola a doua catre Corinteni a Sf. Apostol Pavel - 11/13-15)

“Iar oamenii răi şi amăgitori vor merge spre tot mai rău, rătăcind pe alţii şi rătăciţi fiind ei înşişi. Tu însă rămâi în cele ce ai învăţat şi de care eşti încredinţat, deoarece ştii de la cine le-ai învăţat”

21

(Epistola a doua catre Timotei a Sf. Apostol Pavel - 3/13,14)

Deci fiecare trebuie sa stie foarte bine de la cine a invatat invatatura crestina. Singurul invatator este Iisus, iar invatatura Lui nu se gaseste decat in Evanghelie. Restul invataturilor, chiar daca se numesc crestine, sunt ale proorocilor mincinosi.

“Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?”


Aceste variante, nefiind porunci ale lui Iisus sau ale lui Dumnezeu, Evanghelia le numeste "porunci ale oamenilor", adica ale mai marilor bisericilor pe care le-au facut acesti prooroci mincinosi. Aceste porunci au format dogmele acestor biserici nou formate.

• Dogma - invatatura, teza, etc. fundamentala a unei religii, obligatorie pentru adeptii ei, care nu poate fi supusa criticii si nu admite obiectii

“Dar în zadar Mă cinstesc, învăţând învăţături care sunt porunci omeneşti. Căci lăsând porunca lui Dumnezeu, ţineţi datina oamenilor: spălarea urcioarelor şi a paharelor şi altele ca acestea multe, pe care le faceţi.”


“Luaţi aminte să nu vă fure minţile cineva cu filozofia şi cu deşarta înşelăciune din predania omenească, după înţelesurile cele slabe ale lumii şi nu după Hristos.”


“Şi astfel desfiinţaţi cuvântul lui Dumnezeu cu datina voastră pe care singuri aţi dat-o. Şi faceţi multe asemănătoare cu acestea.”


• Datina - obicei pastrat din vechime, consacrat prin traditie, caracteristic pentru o colectivitate; traditie

“Şi vă îndemn, fraţilor, să vă păziţi de cei ce fac dezbinări şi sminteli împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei. Căci unii ca aceştia nu slujesc Domnului nostru Iisus Hristos, ci pântecelui lor, şi prin vorbele lor frumoase şi măgulitoare, înşeală inimile celor fără de răutate.”


In zilele noastre sunt multe biserici crestine, dar in Evanghelie nu apare numele la nici una dintre aceste biserici. Apare insa, in mai multe locuri numele "Biserica lui Dumnezeu", biserica ai caror adepti se numesc crestini.

22

Noul Testament “Acum însă, Arhiereul nostru a dobândit o slujire cu atât mai osebită, cu cât este şi Mijlocitorul unui testament mai bun, ca unul care este întemeiat pe mai bune făgăduinţe. Căci dacă (testamentul) cel dintâi ar fi fost fără de prihană, nu s-ar mai fi căutat loc pentru al doilea; Ci Dumnezeu îi mustră şi le zice: "Iată vin zile, zice Domnul, când voi face, cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda, testament nou, Nu ca testamentul pe care l-am făcut cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână ca să-i scot din pământul Egiptului; căci ei n-au rămas în testamentul Meu, de aceea şi Eu i-am părăsit - zice Domnul. Că acesta e testamentul pe care îl voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: Pune-voi legile Mele în cugetul lor şi în inima lor le voi scrie, şi voi fi lor Dumnezeu şi ei vor fi poporul Meu. Şi nu va mai învăţa fiecare pe vecinul său şi fiecare pe fratele său zicând: Cunoaşte pe Domnul! - căci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare al lor; Căci voi fi milostiv cu nedreptăţile lor şi de păcatele lor nu-Mi voi mai aduce aminte". Şi zicând: "Nou", Domnul a învechit pe cel dintâi. Iar ce se învecheşte şi îmbătrâneşte, aproape este de pieire.”

(Epistola catre Evrei a Sf. Apostol Pavel - 8/6-13)

Prin urmare Vechiul Testament, pe care Dumnezeu l-a dat prin Moise, a fost inlocuit cu Noul Testament pe care Dumnezeu ni L-a dat prin Fiul Sau Iisus Hristos, dar asta nu inseamna ca Vechiul Testament a fost desfiintat. El a ramas in vigoare pentru cei care au ales sa ramana sub Lege si sa nu urmeze calea lui Iisus Hristos.

“Căci dacă (testamentul) cel dintâi ar fi fost fără de prihană, nu s-ar mai fi căutat loc pentru al doilea;”

(Epistola catre Evrei a Sf. Apostol Pavel - 8/7)

Prin urmare, se impunea schimbarea testamentului vechi cu un altul prin care oamenii sa se poata mantui.

“Şi zicând: "Nou", Domnul a învechit pe cel dintâi. Iar ce se învecheşte şi îmbătrâneşte, aproape este de pieire.”


“Astfel, porunca dată întâi se desfiinţează, pentru neputinţa şi nefolosul ei;”


“Dar Dumnezeu, trecând cu vederea veacurile neştiinţei, vesteşte acum oamenilor ca toţi de pretutindeni să se pocăiască,”


23

“Şi pentru aceasta El este Mijlocitorul unui nou testament, ca prin moartea suferită spre răscumpărarea greşealelor de sub întâiul testament, cei chemaţi să ia făgăduinţa moştenirii veşnice.”


“Întru această voinţă suntem sfinţiţi, prin jertfa trupului lui Iisus Hristos, o dată pentru totdeauna.”

(Epistola catre Evrei a Sf. Apostol Pavel- 10/10)

24

Imparatia lui Dumnezeu “Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.”


Sa cautam mai intai imparatia lui Dumnezeu!

Daca atunci cand spunem "imparatia lui Dumnezeu" ne gandim la rai atunci nu o sa o gasim niciodata. Dar sa vedem unde trebuie sa o cautam:

“Şi fiind întrebat de farisei când va veni împărăţia lui Dumnezeu, le-a răspuns şi a zis: Împărăţia lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut. Şi nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. Căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.”

(Sfanta evanghelie dupa Luca - 17/20,21)

Daca este inauntrul nostru, cum se face de nu stim asta?

“După ce Ioan a fost prins, Iisus a venit în Galileea, propovăduind Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu. Şi zicând: S-a împlinit vremea şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.”


“Şi i-a trimis să propovăduiască împărăţia lui Dumnezeu şi să vindece pe cei bolnavi.”

(Sfanta evanghelie dupa Luca - 9/2)

Din citatele de mai sus reiese ca imparatia lui Dumnezeu este Evanghelia, deoarece Iisus a propovaduit Evanghelia, si a mai spus "credeti in Evanghelie".

“Legea şi proorocii au fost până la Ioan; de atunci împărăţia lui Dumnezeu se binevesteşte şi fiecare se sileşte spre ea.”


“Şi ucenicii, apropiindu-se de El, I-au zis: De ce le vorbeşti lor în pilde? Iar El, răspunzând, le-a zis: Pentru că vouă vi s-a dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor, pe când acestora nu li s-a dat.”


“Şi le-a răspuns: Vouă vă e dat să cunoaşteţi taina împărăţiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară totul se face în pilde,”


25

Prin urmare, tainele imparatiei lui Dumnezeu le gasim in Evanghelie, iar dupa insusirea acestei invataturi care raman in mintea noastra, putem spune ca imparatia lui Dumnezeu este in noi.

“Căci împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt.”


Imparatia cerurilor (popular numit raiul) este locul in care oamenii se straduie sa ajunga. Ei nu si-au imaginat insa, ca imparatia cerurilor este de fapt, invatatura lui Iisus care este "dreptate, pace si bucurie in Duhul Sfant" si nu bunastarea materiala pe care si-au imaginat-o oamenii ca ar fi in rai.

“Căci zic vouă: Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.”

(Sfanta evanghelie dupa Matei - 5/20)

Evanghelistul Matei era singurul care spunea "imparatia cerurilor" in loc de "imparatia lui Dumnezeu", dar cele doua denumiri se refera la acelasi lucru.

“Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor.”


“S-a împlinit vremea şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.”


26

Lumina “Că Hristos avea să pătimească şi să fie cel dintâi înviat din morţi şi să vestească lumină şi poporului şi neamurilor.”


Prin urmare, lumina este invatatura crestina (Evanghelia - cuvantul lui Dumnezeu) deoarece Iisus a propovaduit Evanghelia, invatatura care ne lumineaza mintea.

“Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume.”


“Iar dacă umblăm întru lumină, precum El este în lumină, atunci avem împărtăşire unul cu altul şi sângele lui Iisus, Fiul Lui, ne curăţeşte pe noi de orice păcat.”


“Eu, Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână întuneric.”


“Pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate şi adevăr.”


“Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.”


“Cine zice că este în lumină şi pe fratele său îl urăşte, acela este în întuneric până acum. Cine iubeşte pe fratele său rămâne în lumină şi sminteală nu este în el”

(Intaia epistola soborniceasca a Sf. Apostol Ioan - 2/9,10)

“Ia seama deci ca lumina din tine să nu fie întuneric.”


“Dacă zicem că avem împărtăşire cu El şi umblăm în întuneric, minţim şi nu săvârşim adevărul.”


“Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii. Acestea le-a vorbit Iisus şi, plecând, S-a ascuns de ei.”


27

Mangaietorul “Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu.”


Mangaietorul, Duhul Adevarului, pe care Iisus ni-l va da noua nu este altceva decat invatatura Lui, adica Evanghelia. De aceea si scrie in versetul urmator ca "voi Il cunoasteti, ca ramane in voi si in voi va fi!". Adica ramane memorat in mintea noastra.

“Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac, Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi!”


“Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti.”


28

Legea Prin Moise si proroci, Dumnezeu a transmis evreilor (poporul ales) invatatura din Vechiul Testament, invatatura din care face parte si Legea. Foarte interesant insa este faptul ca acestea au fost date pentru evrei, si numai pana la venirea lui Iisus Hristos.

“Astfel că Legea ne-a fost călăuză spre Hristos, pentru ca să ne îndreptăm din credinţă. Iar dacă a venit credinţa, nu mai suntem sub călăuză.”

(Epistola catre Galateni a Sf. Apostol Pavel - 3/24,25)

Deci Legea a fost calauza, iar acum nu mai suntem sub calauza, adica sub Lege. Este greu de crezut pentru un credincios, din orice religie ar face parte, ca cei care sunt crestini nu mai sunt sub Lege. dar acesta este adevarul:

“Cel ce ne-a învrednicit să fim slujitori ai Noului Testament, nu ai literei, ci ai duhului; pentru că litera ucide, iar duhul face viu.”


• Litera - studiile umanistice, in special ale literaturii; operele literare

Deci cuvantul "litera" din versetul de mai sus inseamna Legea lui Moise si traditia, pe care le gasin acum in Vechiul Testament - singurele studii umanistice, religioase din acea perioada.

“Iar de vă purtaţi în Duhul nu sunteţi sub Lege.”

(Epistola catre Galateni a Sf. Apostol Pavel 5/18)

Dar sa vedem ce inseamna "a te purta in Duhul":

“Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi sunt viaţă.”


Deci cuvintele pe care Iisus le-a spus, adica invatatura Lui, sunt Duh, iar a trai in Duh nu inseamna altceva decat a trai potrivit invataturii lui Iisus (cuvintelor Lui). Prin urmare, Iisus ne spune cat se poate de clar ca cei care traiesc potrivit invataturii Lui, sunt scosi de sub Lege si nu mai trebuie sa fie slujitori ai invataturii din Vechiul Testament ci numai ai Noului Testament!

Daca cineva traieste in conformitate cu alte invataturi, deci a deviat sau a parasit invatatura lui Iisus, nu mai traieste in Duh si atunci nu mai este scos de sub Lege, ceea ce inseamna ca ramane sub Lege, asa cum sunt toti cei care nu au aderat la invatatura crestina, ci la invatatura diverselor religii care spun ca sunt crestine dar nu sunt

29

deoarece au ales sa ramana sub Lege, potrivit invataturii trimise de Dumnezeu prin Moise.

Mai scriu doua versete din care reiese ca Legea a fost data numai pana la venirea lui Iisus:

“Deci ce este Legea? Ea a fost adăugată pentru călcările de lege, până când era să vină Urmaşul, Căruia I s-a dat făgăduinţa, şi a fost rânduită prin îngeri, în mâna unui Mijlocitor.”

(Epistola catre Galateni a Sf. Apostol Pavel - 3/19)

“Făgăduinţele au fost rostite lui Avraam şi urmaşului său. Nu zice: "şi urmaşilor", - ca de mai mulţi, - ci ca de unul singur: "şi Urmaşului tău", Care este Hristos.”


Deci Legea a fost data pana la venirea Urmasului, Urmasul fiind Hristos. Din versetele de mai sus observam ca un lucru este cert, Legea a fost data numai evreilor si numai pana la venirea lui Iisus.

“Căci sfârşitul Legii este Hristos, spre dreptate tot celui ce crede.”


“Dar acum ne-am desfăcut de Lege, murind aceluia în care eram ţinuţi robi, ca noi să slujim întru înnoirea Duhului, iar nu după slova cea veche.”


"Slova cea veche" este invatatura din Vechiul Testament.

“Căci Legea n-a desăvârşit nimic, iar în locul ei îşi face cale o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.”


“Dar Scriptura a închis toate sub păcat, pentru ca făgăduinţa să se dea din credinţa în Iisus Hristos celor ce cred. Iar înainte de venirea credinţei, noi eram păziţi sub Lege, fiind închişi pentru credinţa care avea să se descopere.”


“Ştiind aceasta, că legea nu este pusă pentru cel drept, ci pentru cei fără de lege şi răzvrătiţi, pentru necredincioşi şi păcătoşi, pentru necuvioşi şi spurcaţi, pentru ucigaşii de tată şi ucigaşii de mamă, pentru omorâtorii de oameni, Pentru desfrânaţi, pentru sodomiţi, pentru vânzătorii de oameni, pentru mincinoşi, pentru cei care jură strâmb şi pentru tot ce stă împotriva (invataturii) sănătoase,”

(Epistola intaia catre Timotei a Sf. Apostol Pavel - 1/9,10)

30

Deci Legea este si pentru cel care "sta impotriva (invataturii) sanatoase", adica nu are ca invatatura, invatatura lui Iisus.

“Iar de învaţă cineva altă învăţătură şi nu se ţine de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura cea după dreapta credinţă,”


Prin urmare, cel care are ca invatatura niste dogme religioase diferite de invatatura crestina, va fi sub Lege si va face pacate, asa dupa cum de altfel i-au spus si mai marele bisericii din care face parte.

Credinciosii din mai multe religii spun ca Legea a ramas valabila si ca Iisus a venit sa implineasca Legea, si spun asta deoarece exista un verset care spune asa:

“Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc.”


Iar eu spun ca asa este, numai ca pentru crestini implinirea legii se face prin porunca:

"Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi"

(Sfanta Evanghelie dupa Marcu 12/31)

“Nimănui cu nimic nu fiţi datori, decât cu iubirea unuia faţă de altul; că cel care iubeşte pe aproapele a împlinit legea.”


“Iubirea nu face rău aproapelui; iubirea este deci împlinirea legii.”


31

Taierea imprejur Nu pot sa nu vorbesc despre "taierea imprejur", deoarece acesta era un legamant al evreilor prin care se obligau sa respecte Legea. Evident ca pentru crestini acest lucru nu mai are nici o valoare deoarece ei nu pot respecta o lege pe care nu o au. Dar in vremea apostolilor existau adepti ai Vechiului Testament care indrumau toata lumea, inclusiv pe crestini, sa se taie imprejur.

“Deoarece am auzit că unii dintre noi, fără să fi avut porunca noastră, venind, v-au tulburat cu vorbele lor şi au răvăşit sufletele voastre, zicând că trebuie să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi legea,”

(Faptele Apostolilor - 15/24)

Acestora insa, ca de altfel tuturor celor care propovaduiesc Legea, Iisus le-a spus:

“Vai vouă, învăţătorilor de Lege! Că aţi luat cheia cunoştinţei; voi înşivă n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-aţi împiedecat.”


Pare incredibil, avand in vedere ca in zilele noastre, toti mai marii bisericilor crestine tocmai asta le spune enoriasilor, sa pazeasca Legea. Celor care cred ca ar fi bine sa pazim Legea le cer sa explice de ce sa ne pazim de taierea imprejur care nu este altceva decat legamantul ca vom pazi Legea?

“Staţi deci tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi şi nu vă prindeţi iarăşi în jugul robiei. Iată eu, Pavel, vă spun vouă: Că de vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic. Şi mărturisesc, iarăşi, oricărui om ce se taie împrejur, că el este dator să împlinească toată Legea. Cei ce voiţi să vă îndreptaţi prin Lege v-aţi îndepărtat de Hristos, aţi căzut din har;”


“Păziţi-vă de câini! Păziţi-vă de lucrătorii cei răi! Păziţi-vă de tăierea împrejur.”

(Epistola catre Filipeni a Sf. Apostol Pavel - 3/2)

In versetul de mai sus apostolul Pavel ii numeste pe cei care propovaduiesc Legea (care indeamna la respectarea Legii) "caini" si "lucratorii cei rai". Cum se poate sa existe aceste lucruri scrise in Biblia Ortodoxa (toate citatele pe care le dau sunt din Biblia Ortodoxa) si nimeni sa nu le vada, nici macar cei care au facut scoala in domeniu? Cum de nu vad ei ca scrie "cei ce voiti sa va indreptati prin Lege ... ati cazut din har" sau "de va veti taia imprejur, Hristos nu va va folosi la nimic"?

Raspunsul este simplu:

32



“Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie, Lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine, Trădători, necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu, Având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează-te şi de aceştia. Căci dintre aceştia sunt cei ce se vâră prin case şi robesc femeiuşti împovărate de păcate şi purtate de multe feluri de pofte, Mereu învăţând şi neputând niciodată să ajungă la cunoaşterea adevărului.”

Epistola a doua catre Timotei a Sf. Apostol Pavel - 3/2-7)

Trebuie sa fac o precizare - Legea cuprinde invataturi bune pe care toti crestinii le respecta, doar ca pentru ei nu mai este Lege, ci doar invataturi.

33

Pacatul Pacatul este calcarea de lege. Crestinii nu au pacate! “Căci, până la lege, păcatul era în lume, dar păcatul nu se socoteşte când nu este lege.”


“Căci legea pricinuieşte mâine; dar unde nu este lege, nu este nici călcare de lege.”


“Drept aceea nici o osândă nu este acum asupra celor ce sunt în Hristos Iisus. Căci legea duhului vieţii în Hristos Iisus m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii,”


Prin urmare, crestinii nefiind sub lege, nu pot incalca o lege pe care nu o au, deci nu pot face pacate.

“Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi este, moarte, boldul tău?". Şi boldul morţii este păcatul, iar puterea păcatului este legea.”

(Epistola intaia catre Corinteni a Sf. Apostol Pavel - 15/55,56)

Deci crestinii nu pot face pacate, dar pot totusi gresi, si de aceea este specificat si in rugaciunea crestinilor (Tatal nostru) "si ne iarta noua gresealele noastre". Daca crestinii ar fi avut pacate formularea ar fi fost "si ne iarta noua pacatele noastre" deoarece este mult mai important pentru un credincios ca Dumnezeu sa ii ierte un pacat decat o greseala.

“Oricine rămâne întru El nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte nu L-a văzut nici nu L-a cunoscut.”


A ramane intru El inseamna a trai potrivit invataturii Lui, iar a-L cunoaste inseamna a cunoaste cuvantul (invatatura) Lui.

“Vă scriu vouă, copiilor, fiindcă iertate v-au fost păcatele pentru numele Lui.”


“Căci păcatul nu va avea stăpânire asupra voastră, fiindcă nu sunteţi sub lege, ci sub har.”


34

“Căci toţi câţi sunt din faptele Legii sub blestem sunt, că scris este: "Blestemat este oricine nu stăruie întru toate cele scrise în cartea Legii, ca să le facă".”


“Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se pentru noi blestem; pentru că scris este: "Blestemat este tot cel spânzurat pe lemn".”


“Acum voi sunteţi curaţi, pentru cuvântul pe care vi l-am spus.”


Cuvantul pe care ni l-a spus este Evanghelia.

“Pentru că din faptele Legii nici un om nu se va îndrepta înaintea Lui, căci prin Lege vine cunoştinţa păcatului.”


Toate religiile care spun ca un crestin pacatuieste nu respecta Evanghelia, deci nu sunt religii crestine. Daca cineva este crestin, este fara de pacat, iar daca cineva pacatuieste nu este crestin ci este sub Lege, Fiecare credincios care a ales sa urmeze invatatura unei religii care spune sa respecte Legea si nu spune sa traiasca in Duhul va fi judecat la judecata de apoi in conformitate cu Legea. Cei care cred in Iisus Hristos si au ales sa traiasca in Duhul, adica in conformitate cu Evanghelia, nu vor fi judecati!!! Acest lucru iar este greu de crezut, dar sa vedem ce spune Iisus si apostolii:

“Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu.”


“Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă.”


35

Robul lui Dumnezeu Exista atat in Noul Testament cat si in Vechiul Testament notiunea de "robul lui Dumnezeu":

“Şi a murit Moise, robul lui Dumnezeu, acolo, în pământul Moabului, după Cuvântul Domnului;”

(Deuteronomul - A cincea carte a lui Moise - 34/5)

“Pavel, robul lui Dumnezeu şi apostol al lui Iisus Hristos, după credinţa aleşilor lui Dumnezeu şi după cunoştinţa adevărului cel întocmai cu dreapta credinţă,”

(Epistola catre Tit a Sf. Apostol Pavel - 1/1)

Expresia "robul lui Dumnezeu", dupa parerea mea, este o greseala de traducere si o sa incerc sa demonstrez ca asa este.

• Rob - om aflat in dependenta totala fata de stapanul feudal, fara ca acesta sa aibe dreptul de a-l omori; om care munceste din greu; persoana luata in captivitate (si folosita la munci grele); detinut, intemnitat; persoana foarte supusa, foarte devotata cuiva; calificativ atribuit omului care se ridica la slava divina prin suferinta (in iudaism si crestinism)

Potrivit definitiei, robul lui Dumnezeu ar trebui sa fie intr-o "dependenta totala fata de stapan". Acest lucru nu exista, deoarece Dumnezeu ne-a lasat in libertate totala, fiecare om avand putinta de a alege ce vrea sa faca, fie ca alege binele sau ca alege raul.

Referitor la "om care munceste din greu" apostolul Pavel spune:

“Dar unora ca aceştia le poruncim şi-i rugăm, în Domnul Iisus Hristos, ca să muncească în linişte şi să-şi mănânce pâinea lor.”

(Epistola a doua catre Tesaloniceni a Sf. Apostol Pavel - 3/12)

“Dumnezeu, Care a făcut lumea şi toate cele ce sunt în ea, Acesta fiind Domnul cerului şi al pământului, nu locuieşte în temple făcute de mâini, Nici nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi cum ar avea nevoie de ceva, El dând tuturor viaţă şi suflare şi toate.”


In versetul de mai sus scrie ca Dumnezeu "nu este slujit de maini omenesti", prin urmare nimeni nu munceste din greu pentru Dumnezeu "ca si cum ar avea nevoie de ceva".

Popular, rob mai inseamna si "persoana foarte supusa, foarte devotata cuiva". Aceasta ar fi o definitie care sa se potriveasca cu felul de a fi al crestinilor, dar dupa

36

parerea mea nu defineste corect cuvantul "rob", pentru ca nu poti fi devotat cu forta ci numai de bunavoie.

In iudaism si crestinism (doctrine crestine) cuvantul "rob" este un "calificativ atribuit omului care se ridica la slava divina prin suferinta" dar in Evanghelie nu exista posibilitatea de mantuire prin suferinta (vezi capitolul Mantuirea).

Iisus nu a folosit expresia "robul lui Dumnezeu", dar a folosit expresia "rob al pacatului":

“Iisus le-a răspuns: Adevărat, adevărat vă spun: Oricine săvârşeşte păcatul este rob al păcatului.”


Expresia "rob al pacatului" este cat se poate de corecta deoarece cel care pacatuieste si nu reuseste sa scape de pacat se afla in "dependenta totala fata de stapan", stapanul fiind pacatul. Iisus insa, a scos pe cei care cred in El din robia pacatului, deci nu mai sunt robi ai pacatului devenind fii ai lui Dumnezeu.

“Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, Ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea. Şi pentru că sunteţi fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile noastre, care strigă: Avva, Părinte! Astfel dar, nu mai eşti rob, ci fiu; iar de eşti fiu, eşti şi moştenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos.”


In versetul de mai sus expresia "nu mai esti rob" se refera la rob al pacatului si nu la robul lui Dumnezeu, iar acest lucru reiese din urmatoarele versete:

“Cunoscând aceasta, că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, ca să se nimicească trupul păcatului, pentru a nu mai fi robi ai păcatului.”


“Staţi deci tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi şi nu vă prindeţi iarăşi în jugul robiei.”


https://a-fi-crestin.blogspot.com/2020/12/mantuirea.html

37

Crestinii Spunem ca cei care au ca invatatura numai invatatura lui Iisus, si traiesc potrivit acestei invataturi, sunt crestini. Definitia completa a crestinului este insa aceasta:

• Crestin - persoana care crede in Dumnezeu si in Fiul Sau Iisus Hristos, a primit botezul cu Duh Sfant si traieste potrivit invataturii lui Iisus Hristos

In dictionar veti gasi urmatoarea definitie:

• Crestin - persoana care a primit botezul si crede in Iisus Hristos; adept al crestinismului

Eu am pus in plus in definitie "traieste potrivit invataturii lui Iisus" si voi demonstra ca asa e corect.

“Dar faceţi-vă împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători ai lui, amăgindu-vă pe voi înşivă.”

(Epistola Soborniceasca a Sf. Apostol Iacov - 1/22)

Pentru a fi insa implinitor al cuvantului (a invataturii crestine) este absolut necesar ca cel care asculta cuvantul sau il citeste, sa-l si inteleaga. Cine nu intelege nu are ce pune in practica, iar Iisus a facut aceasta observatie celor care Il ascultau:

“Şi chemând iarăşi mulţimea la El, le zicea: Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi:”


“Drept aceea, nu fiţi fără de minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului.”


“Înţelege cele ce-ţi grăiesc, căci Domnul îţi va da pricepere în toate.”

(Epistola a doua catre Timotei a Sf. Apostol Pavel - 2/7)

“Căci nu vă scriem vouă altele decât cele ce citiţi şi înţelegeţi. Şi am nădejde că până în sfârşit veţi înţelege;”


“Şi aflându-l, l-a adus la Antiohia. Şi au stat acolo un an întreg, adunându-se în biserică şi învăţând mult popor. Şi în Antiohia, întâia oară, ucenicii s-au numit creştini.”


“Iar de suferă ca creştin, să nu se ruşineze, ci să preamărească pe Dumnezeu, pentru numele acesta.”

(Intaia Epistola soborniceasca a Sf. Apostol Petru - 4/16)

38

Rolul crestinilor “Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi roadă să aduceţi, şi roada voastră să rămână, ca Tatăl să vă dea orice-I veţi cere în numele Meu.”


“Pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate şi adevăr.”


“Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, Blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege.”


Deci roada crestinului este ceea ce in Evanghelie se numeste virtute. (vezi capitolul Virtuti)

https://a-fi-crestin.blogspot.com/2020/11/virtuti.html

39

Virtuti Virtutile sunt acele insusiri care trebuie sa faca parte din felul de a fi al unui crestin - roada Duhului.

Crestinii trebuie sa fie iubitori de parinti, de apropiati si chiar de vrasmasi, milostivi, iertatori, blanzi, cinstiti, drepti, modesti, cu inima curata, facatori de pace, plini de indurare, usor de induplecat, neimpovarati de nici o grija, nefatarnici, iubitori de adevar, fara viclesug, fara partinire si iertatori. Ei trebuie sa aibe in suflet dragostea, bucuria, indelunga-rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinta, infranarea si altele ca acestea.

Crestinii isi iubesc aproapele si isi pun sufletul pentru prietenii sai, lucreaza intotdeauna ca pentru Domnul nu ca pentru oameni, nu cauta ale lor, nu se aprinde de manie, nu defaimeaza, nu umbla cu inselatorii, nu tulbura, nu umbla cu mestesuguri ascunse, rusinoase, nu gandesc raul, nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. (extrase din Evanghelie)

40

Vicii Viciile sunt acele insusiri care nu trebuie sa faca parte din felul de a fi al unui crestin.

Crestinii trebuie sa indeparteze din sufletul lor mania, iutimea, rautatea, amaraciunea, supararea, razbunarea, lenea, teama, lacomia, hotia, viclenia, desfranarea, necuratiea, destrabalarea, fermecatoria, vrajbele, zavistiile, galcevile, dezbinarile, blestemele, eresurile, pizmuirile, betiile si chefurile. Trebuie sa dispara cuvantul de rusine din gura lor, sa nu fie plini de toata nedreptatea, plini de pizma, de ucidere, de cearta, de inselaciune, de purtari rele, sa nu fie barfitori, graitori de rau, uratori de Dumnezeu, ocaratori, semeti, trufasi, inchinatori la idoli, laudarosi, nascocitori de rele, neintelepti, calcatori de cuvant, fara dragoste, fara mila, hrapareti, asuprotori, ingamfati, defaimatori, iubitori de sine, iubitori de arginti, laudarosi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, lipsiti de dragoste, neinduplecati, clevetitori, cruzi, neiubitori de bine, tradatori, necuviinciosi, ingamfati, iubitori de desfatari mai mult decat iubitori de Dumnezeu. (extrase din Evanghelie)

41

Sfintii “Au nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea este judecată de voi, oare sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri atât de mici? Nu ştiţi, oare, că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult cele lumeşti?”


“Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi.”


Asta spune apostolul Pavel catre Biserica lui Dumnezeu care era in Corint, mai precis crestinilor din Corint. Si ca sa nu fie nici o urma de indoiala voi da niste citate din care reiese ca in fata lui Dumnezeu cei care sunt adevarati crestini se numesc sfinti:

“Ca fii ascultători, nu vă potriviţi poftelor de mai înainte, din vremea neştiinţei voastre, Ci, după Sfântul Care v-a chemat pe voi, fiţi şi voi înşivă sfinţi în toată petrecerea vieţii. Că scris este: "Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt Sfânt".”

(Intaia Epistola Soborniceasca a Sf. Apostol Petru – 1/14-16)

“Cu multă rugăminte cerând har de a lua şi ei parte la ajutorarea sfinţilor.”


“Şi dându-i mâna, Petru a ridicat-o şi, chemând pe sfinţi şi pe văduve, le-a dat-o vie.”


“Şi trecând Petru pe la toţi, a coborât şi la sfinţii care locuiau în Lida.”


“Căci Macedonia şi Ahaia au binevoit să facă o strângere de ajutoare pentru săracii dintre sfinţii de la Ierusalim.”


“Cât despre strângerea de ajutoare pentru sfinţi, precum am rânduit pentru Bisericile Galatiei, aşa să faceţi şi voi. În ziua întâi a săptămânii (Duminică), fiecare dintre voi să-şi pună deoparte, strângând cât poate, ca să nu se facă strângerea abia atunci când voi veni. Iar când voi veni, pe cei pe care îi veţi socoti, pe aceia îi voi trimite cu scrisori să ducă darul vostru la Ierusalim.”

(Epistola intaia catre Corinteni a Sf. Apostol Pavel - 16/1-3)

42

In concluzie, pe pamant erau numiti "sfinti" numai crestinii. In imparatia lui Dumnezeu sfintii (ingerii) sunt slujitorii lui Dumnezeu, asa cum, de altfel, sunt si crestinii aici pe pamant.

“Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale.”


“Căci, când vor învia din morţi, nici nu se mai însoară, nici nu se mai mărită, ci sunt ca îngerii din ceruri.”


Asa cum Dumnezeu are slujitorii Lui, asa si diavolul are slujitorii lui si care se numesc tot ingeri, ingerii diavolului.

“Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui.”


43

Lucrarea lui Dumnezeu "Întru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi cerurile sunt lucrul mâinilor Tale;”


“Iisus a răspuns şi le-a zis: Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca să credeţi în Acela pe Care El L-a trimis.”


“Iisus le-a zis: Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui.”


44

Iisus - Mare Preot al crestinilor “Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale. Iar cel plătit şi cel care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte.”


Este usor sa ne dam seama cine este pastorul platit, care de fapt, nu este pastor, ale carui oi nu sunt ale lui, sau mai bine zis cine e preotul platit care nu e preot, care are ca enoriasi crestinii, crestini care nu sunt ai lui, ci ai lui Iisus.

“Iar Dumnezeul păcii, Cel ce, prin sângele unui testament veşnic, a sculat din morţi pe Păstorul cel mare al oilor, pe Domnul nostru Iisus,”


“Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi. Şi tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri Nici învăţători să nu vă numiţi, că Învăţătorul vostru este unul: Hristos.”


• Rabin - conducator religios al unei comunitati mozaice

• Religia mozaica - religie monoteista practicata de evrei, ale carei principii sunt cuprinse in Vechiul Testament si care are ca punct de plecare invatatura lui Moise

Prin urmare, crestinii nu trebuie sa aibe un alt conducator religios (preot) inafara de Iisus, asa cum aveau evreii in perioada Vechiului Testament (invatatura lui Moise, adica religia mozaica). Preotii din acea perioada erau impotriva lui Iisus tocmai datorita faptului ca aveau ca invatatura Vechiul Testament, invatatura mult diferita de Noul Testament, cel pe care il propovaduia Iisus.

Apostolul Pavel a zis:

“Căci aţi auzit despre purtarea mea de altădată întru iudaism, că prigoneam peste măsură Biserica lui Dumnezeu şi o pustiiam. Şi spoream în iudaism mai mult decât mulţi dintre cei care erau de vârsta mea în neamul meu, fiind mult râvnitor al datinilor mele părinteşti.”


• Iudaism - religie raspandita in randurile evreilor, avand ca izvor al dogmei sale Biblia si Talmudul; mozaism

45

• Talmud - carte religioasa la evrei, care contine un comentariu si o dezvoltare dogmatica a Vechiului Testament sub raport religios, legislativ, literar si istoric

“Eu unul am socotit, în sinea mea, că faţă de numele lui Iisus Nazarineanul trebuia să fac multe împotrivă; Ceea ce am şi făcut în Ierusalim, şi pe mulţi dintre sfinţi i-am închis în temniţe cu puterea pe care o luasem de la arhierei. Iar când erau daţi la moarte, mi-am dat şi eu încuviinţarea.”


Deci Pavel a inchis sfintii (crestinii) in temnita si a incuviintat darea lor la moarte cu puterea luata de la arhierei.

• Arhiereu - cea mai inalta treapta in ierarhia bisericeasca; denumire generala pentru gradele superioare ale clerului ortodox (episcop, arhiepiscop, mitropolit)

In vremea lui Iisus, biserica era oranduita astfel:

“Deci şi cei dintâi (Aşezământ) avea orânduieli pentru slujba dumnezeiască şi un altar pământesc, Căci s-a pregătit cortul mărturiei. În el se aflau, mai întâi, sfeşnicul şi masa şi pâinile punerii înainte; partea aceasta se numeşte Sfânta. Apoi, după catapeteasma a doua, era cortul numit Sfânta Sfintelor, Având altarul tămâierii de aur şi chivotul Aşezământului ferecat peste tot cu aur, în care era năstrapa de aur, care avea mana, era toiagul lui Aaron ce odrăslise şi tablele Legii. Deasupra chivotului erau heruvimii slavei, care umbreau altarul împăcării; despre acestea nu putem acum să vorbim cu de-amănuntul. Astfel fiind întocmite aceste încăperi, preoţii intrau totdeauna în cortul cel dintâi, săvârşind slujbele dumnezeieşti; În cel de-al doilea însă numai arhiereul, o dată pe an, şi nu fără de sânge, pe care îl aducea pentru sine însuşi şi pentru greşealele poporului.”

(Epistola catre Evrei a Sf. Apostol Pavel - 9/1-7)

Prin urmare, arhiereul (marele preot) era singurul care intra in altar, o singura data pe an, pentru a sfinti biserica, pe el insusi si pe credinciosii din biserica. Toate acestea erau facute potrivit Vechiului Testament. Odata cu intrarea in vigoare a Noului Testament (dupa moartea lui Iisus), s-a schimbat si Legea dar si preotia.

“Căci unde este testament, trebuie neapărat să fie vorba despre moartea celui ce a făcut testamentul. Un testament ajunge temeinic după moarte, fiindcă nu are nici o putere, câtă vreme trăieşte cel ce l-a făcut.”

(Epistola catre Evrei a Sf. Apostol Pavel - 9/16,17)

“Iar dacă preoţia s-a schimbat urmează numaidecât şi schimbarea Legii.”


46

Astfel crestinii au ca Arhiereu (Mare Preot) pe Iisus Hristos:

“Iar Hristos, venind Arhiereu al bunătăţilor celor viitoare, a trecut prin cortul cel mai mare şi mai desăvârşit, nu făcut de mână, adică nu din zidirea aceasta; El a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, şi a dobândit o veşnică răscumpărare.”


“Şi având mare preot peste casa lui Dumnezeu,”


“Şi toate le-a supus sub picioarele Lui şi, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii,”


Prin urmare, Iisus este Mare Preot peste casa lui Dumnezeu, iar casa lui Dumnezeu sunt crestinii, deci Iisus este marele preot al crestinilor.

“Iar Hristos a fost credincios ca Fiu peste casa Sa. Şi casa Lui suntem noi, numai dacă ţinem până la sfârşit cu neclintire, îndrăzneala mărturisirii şi lauda nădejdii noastre.”


47

Casa lui Dumnezeu (Templul) Casa lui Dumnezeu este acelasi lucru cu templul lui Dumnezeu, asa cum reiese din urmatorul citat:

“Şi a intrat Iisus în templu şi a alungat pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în templu şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor care vindeau porumbei. Şi a zis lor: Scris este: "Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceţi peşteră de tâlhari!"”


In perioada Vechiului Testament cladirea bisericii era templul lui Dumnezeu.

“Şi au dat pentru zidirea templului lui Dumnezeu cinci mii de talanţi şi zece mii de drahme aur, argint zece mii de talanţi, aramă optsprezece mii talanţi şi fier o sută de mii de talanţi.”

(Cartea intaia Paralipomena (intaia a Cronicilor) - 29/7)

“Şi ieşind Iisus din templu, S-a dus şi s-au apropiat de el ucenicii Lui, ca să-I arate clădirile templului.”


Dar sa vedem ce a adus nou, Noul Testament cu privire la casa lui Dumnezeu:

“Iar Hristos a fost credincios ca Fiu peste casa Sa. Şi casa Lui suntem noi, numai dacă ţinem până la sfârşit cu neclintire, îndrăzneala mărturisirii şi lauda nădejdii noastre.”


“Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi.”


Acolo unde spune ca "Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi" se refera la crestini, la cei care au fost botezati de catre Iisus cu duh Sfant. (vezi articolul Botezul cu Duh Sfant)

“Sau ce înţelegere este între templul lui Dumnezeu şi idoli? Căci noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis că: "Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu".”


48

“Deci, dar, nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu, Zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind însuşi Iisus Hristos. Întru El, orice zidire bine alcătuită creşte ca să ajungă un locaş sfânt în Domnul, În Care voi împreună sunteţi zidiţi, spre a fi locaş al lui Dumnezeu în Duh.”

(Epistola catre Efeseni a Sf. Apostol Pavel - 2/19-22)

Deci, crestinii sunt "locas al lui Dumnezeu in Duh" si spun "in Duh" deoarece in casa lui Dumnezeu sunt multe alte locuri:

“În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt. Iar de nu, v-aş fi spus. Mă duc să vă gătesc loc.”


49

Altarul In conformitate cu Vechiul Testament, Templul insemna cladirea bisericii, iar altarul era in fata templului (inafara cladirii bisericii) si era locul unde se faceau arderile de tot.

“Apoi a măsurat curtea şi a găsit o sută de coţi în lungime şi o sută de coţi în lăţime; ea era în patru colţuri, iar în faţa templului se ridica altarul.”

(Iezechiel - 40/47)

“În templu, uşorii uşilor erau în patru muchii. Iar în faţa Sfintei Sfintelor se vedea un fel de altar de lemn.”

(Iezechiel - 41/21)

Pentru crestini altarul nu mai exista, deoarece Marele Preot al crestinilor Iisus Hristos a adus jertfa propriul trup, o data pentru totdeauna si nu mai sunt necesare alte jertfe.

“El nu are nevoie să aducă zilnic jertfe, ca arhiereii: întâi pentru păcatele lor, apoi pentru ale poporului, căci El a făcut aceasta o dată pentru totdeauna, aducându-Se jertfă pe Sine însuşi.”


50

Casa de rugaciune - Rugaciunea “Şi a zis lor: Scris este: "Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceţi peşteră de tâlhari!"”


Asa a spus Iisus, si a spus asa deoarece El a trait pe pamant in perioada cand Vechiul Testament era in vigoare. Noul Testament a intrat in vigoare dupa moartea Lui.

“Căci unde este testament, trebuie neapărat să fie vorba despre moartea celui ce a făcut testamentul Un testament ajunge temeinic după moarte, fiindcă nu are nici o putere, câtă vreme trăieşte cel ce l-a făcut.”


In Noul Testament scrie asa:

“Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu preţ! Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”


“Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători îşi doreşte.”


Adevaratii inchinatori sunt crestinii deoarece doar ei se inchina in adevar (in limitele invataturii crestine) si in duh (in gandul si cugetul lor). Este si logic sa fie asa deoarece rugaciunea se face in templu, iar pentru crestini templul lui Dumnezeu este chiar trupul lor! Asa se explica si urmatorul citat in care se recomanda ca fiecare sa se roage in camaruta lui si nu la templu (cladirea bisericii):

“Iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii cărora le place, prin sinagogi şi prin colţurile uliţelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca neamurile, că ele cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultate. Deci nu vă asemănaţi lor, că ştie Tatăl vostru de cele ce aveţi trebuinţă mai înainte ca să cereţi voi de la El. Deci voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi; Şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; Şi nu

51

ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!”


Este interesant ca cei care nu se inchina acasa, in camera lor, si se inchina prin sinagogi (biserici) sau pe la coltul ulitelor, in versetul de mai sus sunt numiti, de Iisus, fatarnici.

• Fatarnic - lipsit de sinceritate; prefacut, ipocrit, fals

Stiu ca multi vor spune ca exagerez, dar cititi cu atentie si vedeti ca Iisus spune asta, nu eu. Fiecare insa, este liber sa aleaga cum traieste si aceasta libertate o are de la Dumnezeu. Dar sa vedem cum se ruga Iisus:

“Şi a doua zi, foarte de dimineaţă, sculându-Se, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu şi Se ruga acolo.”


“Iar dând drumul mulţimilor, S-a suit în munte, ca să Se roage singur. Şi, făcându-se seară, era singur acolo.”


“Iar după ce i-a slobozit, S-a dus în munte ca să Se roage.”


“Şi când Se ruga El singur, erau cu El ucenicii, şi i-a întrebat, zicând: Cine zic mulţimile că sunt Eu?”


Cand i-a intrebat nu se ruga, i-a intrebat dupa ce s-a rugat, probabil ca dupa ce s-a intors la ei, pentru ca atunci cand se ruga, se ruga singur.

“Atunci Iisus a mers împreună cu ei la un loc ce se cheamă Ghetsimani şi a zis ucenicilor: Şedeţi aici, până ce Mă voi duce acolo şi Mă voi ruga.”


Putea sa zica "haideti sa ne rugam impreuna pentru ca este mai bine primit" asa cum multi ar face in zilele noastre, dar nu a zis asa, le-a spus sa stea acolo pana se duce El sa se roage, si asa ne-a invatat si pe noi sa facem.

“Rugaţi-vă neîncetat. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.”

(Epistola intaia catre Tesaloniceni a Sf. Apostol Pavel - 5/17,18)

52

“Este vreunul dintre voi în suferinţă? Să se roage. Este cineva cu inimă bună? Să cânte psalmi. Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui.”

(Epistola soborniceasca a Sf. Apostol Iacov - 5/13-15)

Dumnezeu nu ii asculta pe pacatosi:

“Şi noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acesta îl ascultă.”


“Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi pizmuiţi şi nu puteţi dobândi ce doriţi; vă sfătuiţi şi vă războiţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi. Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri.”

(Epistola soborniceasca a Sf. Apostol Iacov - 4/2,3)

“Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide.”


“Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El?”


“Şi toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi.”


“Şi orice veţi cere întru numele Meu, aceea voi face, ca să fie slăvit Tatăl întru Fiul. Dacă veţi cere ceva în numele Meu, Eu voi face.”


“Nu vă împovăraţi cu nici o grijă. Ci întru toate, prin închinăciune şi prin rugă cu mulţumire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu.”

(Epistola catre Filipeni a Sf. Apostol Pavel - 4/6)

“Şi orice cerem, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui şi cele plăcute înaintea Lui facem.”


“Faceţi în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii.”

53


54

Preotii si Iisus “Şi suindu-Se la Ierusalim, Iisus a luat de o parte pe cei doisprezece ucenici şi le-a spus lor, pe cale: Iată ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat pe mâna arhiereilor şi a cărturarilor, şi-L vor osândi la moarte;”


“Atunci arhiereii şi bătrânii poporului s-au adunat în curtea arhiereului, care se numea Caiafa. Şi împreună s-au sfătuit ca să prindă pe Iisus, cu vicleşug, şi să-L ucidă.”


“Şi pe când vorbea încă, iată a sosit Iuda, unul dintre cei doisprezece, şi împreună cu el mulţime multă, cu săbii şi cu ciomege, de la arhierei şi de la bătrânii poporului. Iar vânzătorul le-a dat semn, zicând: Pe care-L voi săruta, Acela este: puneţi mâna pe El. Şi îndată, apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucură-Te, Învăţătorule! Şi L-a sărutat.”


“Iar arhiereii, bătrânii şi tot sinedriul căutau mărturie mincinoasă împotriva lui Iisus, ca să-L omoare.”


Acestea sunt doar cateva dintre versetele in care marii preoti (arhiereii) cautau sa-L ucida pe Iisus. Cat de tare poti uri pe cineva incat sa-i doresti moartea cu orice pret? Ce puteau avea mai marii bisericii impotriva lui Iisus incat sa-I doreasca moartea?

“Asemenea şi arhiereii, bătându-şi joc de El, cu cărturarii şi cu bătrânii, ziceau: Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu poate să Se mântuiască! Dacă este regele lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, şi vom crede în El.”


Preotii si marii preoti nu credeau ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu si cu atat mai putin ca va fi arhiereul crestinilor. Supararea lor era faptul ca cei care Il urmau pe Iisus nu mai plateau zeciuiala.

“Acum însă, Arhiereul nostru a dobândit o slujire cu atât mai osebită, cu cât este şi Mijlocitorul unui testament mai bun, ca unul care este întemeiat pe mai bune făgăduinţe. Căci dacă (testamentul) cel dintâi ar fi fost fără de prihană, nu s-ar mai fi căutat loc pentru al doilea;”


“El S-a făcut cu jurământul Celui ce I-a grăit: "Juratu-S-a Domnul şi nu Se va căi: Tu eşti Preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec".”

55


Dar sa vedem ce cred preotii din zilele noastre despre ei insisi:

"Sarguiti-va de a face toate dupa voia lui Dumnezeu, avand in frunte pe episcop ca loctiitor al lui Dumnezeu, pe preoti ca pe soborul apostolilor, si pe diaconi care sunt bine placuti, care au incredintata slujirea lui Iisus Hristos."

(Sf. Ignatie – Hirotonia diaconului si a preotului – crestinortodox.ro)

Cum poate un om de pe pamant sa fie loctiitorul lui Dumnezeu, e greu de imaginat si de catre iubitorii de basme. Conform doctrinei ortodoxe, "loctiitor al lui Dumnezeu" adica episcopul se alege prin vot secret de catre Sfantul Sinod care este format tot din episcopi, avand presedinte pe patriarh.

"Alegerea de Patriarh, mitropolit, arhiepiscop si episcop eparhiot se face, prin vot secret, de catre Sfantul Sinod, dupa consultarea clerului si mirenilor din organismele bisericesti, in termen de cel mult 60 de zile de la vacantarea scaunului respectiv."

(Alegerea ierarhilor în Biserica Ortodoxă Română | Statut – lege5.ro)

Iar "soborul apostolilor" adica preotii sunt alesi pe baza de adeverinta!

"Duhovnicul care-i da adeverinta, prin care se marturiseste ca este vrednic de a fi urmas al apostolilor, trebuie sa intre in legatura cu toti duhovnicii si dascalii pe care i-a avut, de la care sa culeaga marturii despre viata lui individuala, familiala si sociala."


"Hirotonia diaconului si a preotului se face de un arhiereu. ... Hirotonia se face numai la Liturghia Sfantului Ioan Hrisostom si a Sfantului Vasile."


Liturgia Sfantului Vasile cel Mare - vechime si autenticitate:

"Sfantul Vasile cel Mare, Arhiepiscop al Cezareei Capadociei, mare teolog si pastor al Bisericii, a redactat pe baza traditieicapadociene o Liturghie care a fost adoptata si la Constantinopol."

(Liturghia Sfantului Vasile cel Mare – crestinortodox.ro)

Prin urmare, preotii din zilele noastre nu sunt pusi de Dumnezeu, asa cum se crede, ci sunt hirotonositi in baza unei traditii redactate de un arhiepiscop (conducator al unei unitati teritoriale bisericesti).

56

Fariseii “Şi (fariseii) l-au ocărât şi i-au zis: Tu eşti ucenic al Aceluia, iar noi suntem ucenici ai lui Moise.”


• Fariseu - membru al unei grupari minoritare active in cadrul iudaismului palestinian pana la caderea Ierusalimului, a carui trasatura distinctiva era respectarea stricta a Legii scrise si a vechilor traditii orale iudaice

Prin urmare, invatatura fariseilor era Legea si vechile traditii orale adica invatatura trimisa de Dumnezeu prin Moise si prin prooroci ceea ce, de fapt, insemna Vechiul Testament. Urmasii fariseilor, chiar daca numele si l-au schimbat, propovaduiesc si acum aceleasi invataturi. Iata alte doua versete din care reiese ca fariseii erau invatatori de Lege:

“Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi”


“Iar fariseii şi învăţătorii de lege au călcat voia lui Dumnezeu în ei înşişi, nebotezându-se de el.”


“Vai vouă, învăţătorilor de Lege! Că aţi luat cheia cunoştinţei; voi înşivă n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-aţi împiedecat.”


Iisus avea ca invatatura Noul Testament, singura cale spre mantuire!

57

Mantuirea “Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor.”


“Acesta este piatra cea neluată în seamă de către voi, zidarii, care a ajuns în capul unghiului; Şi întru nimeni altul nu este mântuirea, căci nu este sub cer nici un alt nume, dat între oameni, în care trebuie să ne mântuim noi.”


“Tatăl iubeşte pe Fiul şi toate le-a dat în mâna Lui. Cel ce crede în Fiul are viaţă veşnică, iar cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”


• Mantui - a (se) salva (dintr-o primejdie, din robie, de la moarte, etc.)

Prin urmare, daca Iisus ne mantuieste inseamna ca ne salveaza dintr-o primejdie. Cea mai mare primejdie era si este pacatul care duce la moarte. Deci Iisus ne salveaza din robia pacatului prin urmare si de la moarte.

Dar sa vedem cum ne salveaza Iisus din aceasta primejdie care se numeste moarte si care vine datorita pacatului, pacatul fiind calcarea de Lege:

“Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se pentru noi blestem; pentru că scris este: "Blestemat este tot cel spânzurat pe lemn".”


“Căci toţi câţi sunt din faptele Legii sub blestem sunt, că scris este: "Blestemat este oricine nu stăruie întru toate cele scrise în cartea Legii, ca să le facă".”


In capitolul Legea este explicat faptul ca Iisus a scos crestinii de sub Lege si nemaifiind o Lege nu mai este nici calcare de Lege, deci nici pacat si nici moarte.

“Şi I-a zis cineva: Doamne, puţini sunt, oare, cei ce se mântuiesc? Iar El le-a zis: Siliţi-vă să intraţi prin poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea.”

(Sfanta Evanghelie dupa Luca - 13/23,24)

“Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află. Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află.”

https://a-fi-crestin.blogspot.com/2020/11/legea.html

58


“Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.”


Pentru a se mantui, un om trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

~ Sa creada in Iisus ~

“Iar ei au zis: Crede în Domnul Iisus şi te vei mântui tu şi casa ta.”


“Căci: "Oricine va chema numele Domnului se va mântui".”


“Că de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui”


“Iar ei au zis: Crede în Domnul Iisus şi te vei mântui tu şi casa ta. Şi i-au grăit lui cuvântul lui Dumnezeu şi tuturor celor din casa lui.”


“Alegându-te pe tine din popor şi din neamurile la care te trimit, Să le deschizi ochii, ca să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de la stăpânirea lui satana la Dumnezeu, ca să ia iertarea păcatelor şi parte cu cei ce s-au sfinţit, prin credinţa în Mine.”


~ Sa se boteze ~

“Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi.”


~ Sa traiasca potrivit invataturii lui Iisus ~



“Căci nu mă ruşinez de Evanghelia lui Hristos, pentru că este putere a lui Dumnezeu spre mântuirea a tot celui care crede, iudeului întâi, şi elinului.”


59

“Ia aminte la tine însuţi şi la învăţătură; stăruie în acestea, căci, făcând aceasta, şi pe tine te vei mântui şi pe cei care te ascultă.”


“Dar faceţi-vă împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători ai lui, amăgindu-vă pe voi înşivă.”

(Epistola soborniceasca a Sf. Apostol Iacov - 1/22)

“Căci le mărturisesc că au râvnă pentru Dumnezeu, dar sunt fără cunoştinţă. Deoarece, necunoscând dreptatea lui Dumnezeu şi căutând să statornicească dreptatea lor, dreptăţii lui Dumnezeu ei nu s-au supus.”


Mantuirea prin Har



“Pe noi cei ce eram morţi prin greşelile noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos - prin har sunteţi mântuiţi!”


“Căci harul mântuitor al lui Dumnezeu s-a arătat tuturor oamenilor,”


Mantuirea prin credinta

“Iar El i-a zis: Fiică, credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace şi fii sănătoasă de boala ta!”


“Şi Iisus i-a zis: Vezi! Credinţa ta te-a mântuit.”


Sunt multi oameni care nu cred ca se mai pot sfinti, adica sa ajunga sa nu mai aibe pacate, atata timp cat o viata au facut tot felul de pacate, dar este scris:

“Căci: "Oricine va chema numele Domnului se va mântui".”


“Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui

60

Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii dintre voi. Dar v-aţi spălat, dar v-aţi sfinţit, dar v-aţi îndreptat în numele Domnului Iisus Hristos şi în Duhul Dumnezeului nostru.”

(Epistola intaia catre Corinteni a Sf. Apostol Pavel - 6/9-11)

“Iar într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de lut; şi unele sunt spre cinste, iar altele spre necinste. Deci, de se va curăţi cineva pe sine de acestea, va fi vas de cinste, sfinţit, de bună trebuinţă stăpânului, potrivit pentru tot lucrul bun.”


“Că acesta este lucru bun şi primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină.”

(Epistola intaia catre Timotei a Sf. Apostol Pavel - 2/3,4)

61

Fiii lui Dumnezeu “El, răspunzând, le-a zis: Cel ce seamănă sămânţa cea bună este Fiul Omului. Ţarina este lumea; sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei; iar neghina sunt fiii celui rău. Duşmanul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii.”


“Cel care este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultaţi pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu.”


“Căci câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.”


“Ştim că oricine e născut din Dumnezeu nu păcătuieşte; ci cel ce s-a născut din Dumnezeu se păzeşte pe sine, şi cel rău nu se atinge de el.”


“Oricine rămâne întru El nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte nu L-a văzut nici nu L-a cunoscut.”


“Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus.”


62

Fiii diavolului “Cine săvârşeşte păcatul este de la diavolul, pentru că de la început diavolul păcătuieşte. Pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrurile diavolului. Oricine este născut din Dumnezeu nu săvârşeşte păcat, pentru că sămânţa lui Dumnezeu rămâne în acesta; şi nu poate să păcătuiască, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta cunoaştem pe fiii lui Dumnezeu şi pe fiii diavolului;”

(Intaia epistola soborniceasca a Sf. Apostol Ioan - 3/8-10)

“Şi a zis: O, tu cel plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta de a strâmba căile Domnului cele drepte?”


Din versetul de mai sus reiese ca cei care stramba caile Domnului cele drepte (adica invatatura crestina - Evanghelia) sunt fii ai diavolului. Aici se refera la cei care au modificat, au scos sau au adaugat la Evanghelie, facand in acest fel mai multe religii cu invataturi diferite intre ele si diferite de invatatura crestina care nu poate fi decat una.

“Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie, Lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine, Trădători, necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu, Având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează-te şi de aceştia. Căci dintre aceştia sunt cei ce se vâră prin case şi robesc femeiuşti împovărate de păcate şi purtate de multe feluri de pofte, Mereu învăţând şi neputând niciodată să ajungă la cunoaşterea adevărului.”

(Epistola a doua catre Timotei a Sf. Apostol Pavel - 3/2-7)



“Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni mincinoase, Şi de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării, fiindcă ei n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască. Şi de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciuni, Ca să fie osândiţi toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea.”

(Epistola a doua catre Tesaloniceni a Sf. Apostol Pavel - 2/9-12)

63

“Şi ucenicii, apropiindu-se de El, I-au zis: De ce le vorbeşti lor în pilde? Iar El, răspunzând, le-a zis: Pentru că vouă vi s-a dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor, pe când acestora nu li s-a dat”


“De aceea le vorbesc în pilde, că, văzând, nu văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg.”


64

Iubirea de Dumnezeu “Căci dragostea de Dumnezeu aceasta este: Să păzim poruncile Lui; şi poruncile Lui nu sunt grele.”


“Şi întru aceasta ştim că L-am cunoscut, dacă păzim poruncile Lui. Cel ce zice: L-am cunoscut, dar poruncile Lui nu le păzeşte, mincinos este şi întru el adevărul nu se află. Iar cine păzeşte cuvântul Lui, întru acela, cu adevărat, dragostea lui Dumnezeu este desăvârşită. Prin aceasta, cunoaştem că suntem întru El.”

(Intaia epistola soborniceasca a Sf. Apostol Ioan - 2/3-5)

“Dar dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, acela este cunoscut de El.”


65

Iubirea fata de Iisus “De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele.”


“Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el.”

(Sfanta Evanghelie dupa Ioan 14/23)

“Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui.”


66

De ce a venit Iisus Hristos Iisus - Mantuitor

“Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor.”


“Acesta este piatra cea neluată în seamă de către voi, zidarii, care a ajuns în capul unghiului; Şi întru nimeni altul nu este mântuirea, căci nu este sub cer nici un alt nume, dat între oameni, în care trebuie să ne mântuim noi.”


Iisus - Apostol

“Pentru aceea, fraţi sfinţi, părtaşi chemării cereşti, luaţi aminte la Apostolul şi Arhiereul mărturisirii noastre, la Iisus Hristos,”




“Şi Iisus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor.”


“Şi El a zis lor: Să mergem în altă parte, prin cetăţile şi satele învecinate, ca să propovăduiesc şi acolo, căci pentru aceasta am venit.”


“Şi El a zis către ei: Trebuie să binevestesc împărăţia lui Dumnezeu şi altor cetăţi, fiindcă pentru aceasta am fost trimis.”


Iisus - Mare Preot

“Aşa şi Hristos nu S-a preaslăvit pe Sine însuşi, ca să Se facă arhiereu, ci Cel ce a grăit către El: "Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut".”


In citatul de mai sus, "arhiereu" se refera la Mare Preot. (vezi capitolul Iisus - Mare Preot al crestinilor)

https://a-fi-crestin.blogspot.com/2020/11/iisus-mare-preot-al-crestinilor.html

https://a-fi-crestin.blogspot.com/2020/11/iisus-mare-preot-al-crestinilor.html

67

Iisus - Fiul lui Dumnezeu

“Şi glas s-a făcut din nor, zicând: Acesta este Fiul Meu cel ales, de acesta să ascultaţi!”


68

Libertatea crestina Daca Dumnezeu ar fi vrut sa ingradeasca libertatea oamenilor ar fi facut-o. Asa cum a facut ca oamenii sa nu poata respira sub apa sau sa zboare, asa ar fi putut face si sa nu poata avea acces la alta invatatura, ci numai la cea crestina si sa nu poata trai altfel decat respectand aceasta invatatura. De ce a ales Dumnezeu sa dea libertate oamenilor, noua nu ne-a spus, iar daca Dumnezeu nu ne spune nu avem de unde sa stim.

“Deci zicea Iisus către iudeii care crezuseră în El: Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei; Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.”


“Cine s-a uitat, însă, de aproape în legea cea desăvârşită a libertăţii şi a stăruit în ea, făcându-se nu ascultător care uită, ci împlinitor al lucrului, acela fericit va fi în lucrarea sa.”

(Epistola soborniceasca a Sf. Apostol Iacov - 1/25)

Prin urmare libertatea la care ma voi referi, este numai pentru crestini, adica pentru ucenicii lui Iisus, cei care cunosc cuvantul (invatatura crestina) si traiesc potrivit acestei invataturi.

“Domnul este Duh, şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.”


Duhul este cuvantul lui Iisus (invatatura crestina, adica Evanghelia).



Dar sa vedem care sunt versetele din care reiese ca cei care sunt crestini sunt liberi sa faca absolut tot ceea ce vor. Si cand spun ca un crestin poate face ce vrea nu exagerez cu nimic, si asta deoarece un crestin nu va face nimic rau deoarece nu vrea, nu isi doreste; el isi doreste sa faca numai lucruri bune, altfel nu ar fi crestin:

“Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi folosesc. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc.”


“Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva.”


https://a-fi-crestin.blogspot.com/2020/12/libertatea-crestina.html

69

“Toate să le încercaţi; ţineţi ce este bine;”


“Şi aceasta mă rog, ca iubirea voastră să prisosească tot mai mult şi mai mult, întru cunoştinţă şi întru orice pricepere, Ca să cercaţi voi cele ce sunt mai de folos şi ca să fiţi curaţi şi fără poticnire în ziua lui Hristos,”

(Epistola catre Filipeni a Sf. Apostol Pavel - 1/9,10)

“De ce, dar, de la voi înşivă nu judecaţi ce este drept?”


“Şi Eu zic vouă: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia; şi cel ce caută găseşte, şi celui ce bate i se va deschide.”

(Sfanta Evanghelie dupa Luca - 11/9,10)

“Credinţa pe care o ai, s-o ai pentru tine însuţi, înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se judecă pe sine în ceea ce aprobă! Iar cel ce se îndoieşte, dacă va mânca, se osândeşte, fiindcă n-a fost din credinţă. Şi tot ce nu este din credinţă este păcat.”


Crestinii au grija de efectele pe care le produc faptele lor asupra celorlalti oameni, pentru a nu le da ocazia sa vorbeasca de rau faptele bune pe care ei le fac.

“Nu lăsaţi ca bunul vostru să fie defăimat.”


Mai pe intelesul nostru, acest verset se afla intr-o traducere a Evangheliei facuta de Cornilescu asa:

"Nu faceti ca binele vostru sa fie grait de rau."

(Romani 14/16)

Faptul ca aceasta traducere este una buna reiese din comparatia pe care am facut-o cu varianta scrisa in prima traducere a Bibliei ortodoxe, si anume cea din anul 1688, care spune asa:

"Sa nu se huleasca dara binele vostru."

(A lui Pavel Apostolul cea catra Rimleani carte trimisa - 14/16)

Am insistat putin pe acest verset deoarece mie mi se pare foarte important, si asta pentru faptul ca un crestin poate face intr-adevar tot ce crede el ca este bine sa faca, dar sa nu lase loc la tot felul de critici din partea altora.

70

Tot la libertatea crestina as mai adauga un verset:

“Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer. Iarăşi grăiesc vouă că, dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri. Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.”


Aceste lucruri, Iisus le spune ucenicilor Sai, nu preotilor. Am facut aceasta precizare deoarece exista o serie intreaga de practici pe care preotii le fac, si ma refer la felul in care se face o cununie religioasa, o inmormantare, o apa sfintita, o slujba la biserica, o pomenire, un maslu, etc., despre care se spune ca numai preotii au voie sa le faca. Toate acestea nu Dumnezeu a poruncit sa le faca si nici Iisus. Ele sunt porunci ale oamenilor, datini sau traditii, de fapt niste gaselnite ale celor care au de castigat de pe urma lor. Biblia este singurul loc unde se gasesc poruncile lui Dumnezeu, iar Evanghelia este singurul loc unde gasim poruncile lui Iisus Hristos, iar crestinii nu au alte porunci inafara celor pe care le-a dat Iisus.

71

Traditii Traditii sunt multe si majoritatea sunt religioase, dar eu o sa dau un exemplu de traditie mai putin religioasa, una pe care o stie toata lumea, si anume sarbatoarea Craciunului, sarbatoare care are in plin plan pe Mos Craciun (de unde ii vine si numele), un mos care iubeste copiii si le aduce daruri, daca sunt cuminti, o data pe an. Nu este nici o problema daca oamenii doresc sa sarbatoreasca o anumita zi, pentru ca a sarbatori o zi nu inseamna sa faci nici rau si nici bine, e un obicei si atat.

“Nimeni deci să nu vă judece pentru mâncare sau băutură, sau cu privire la vreo sărbătoare, sau lună nouă, sau la sâmbete, Care sunt umbră celor viitoare iar trupul (este) al lui Hristos.”

(Epistola catre Coloseni a Sf. Apostol Pavel - 2/16,17)

Problema este ca parintii, cu aceasta ocazie, isi mint copiii. Ce interes au parintii sa indrepte iubirea copiilor lor catre un mosneag despre care vor afla mai tarziu ca nici nu exista? De ce nu spun ca ei le-au adus darurile, pentru ca pe ei trebuie sa-i iubeasca copiii nu pe Mos Craciun? Ceea ce este gresit la aceasta traditie nu este pomul de craciun, darurile sau alte obiceiuri, greseala este ca parintii isi mint proprii copii. Oare copiii, care obisnuiesc sa faca asa cum vad ca fac parintii lor, vor minti si ei la randul lor cand vor fi mari? Categoric da, altfel nu ar mai fi existat aceasta traditie. Este scris in Biblie in multe locuri ca sub nici o forma nu vor intra in imparatia cerurilor mincinosii.

“Fericiţi cei ce spală veşmintele lor ca să aibă stăpânire peste pomul vieţii şi prin porţi să intre în cetate! Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închinătorii de idoli şi toţi cei ce lucrează şi iubesc minciuna!”

(Apocalipsa - 22/14,15)

Ca un facut, in ziua in care se spun cele mai multe minciuni, cu renii care zboara, cu Laponia, cu intratul mosului pe horn, etc., crestinii sarbatoresc nasterea Domnului Iisus Hristos!?!?!?

Consider ca ar fi bine sa fim mai atenti la felul in care deosebim ce e bine de ce e rau.

“Şi să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit.”


Este greu de crezut ca nasterea mantuitorului poate fi cu adevarat sarbatorita impreuna cu balamucul care se face cu sarbatorirea lui Mos Craciun (a craciunului).

“Iar El, întorcându-se, a zis lui Petru: Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.”

72


"Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lor este departe de Mine. Şi zadarnic Mă cinstesc ei, învăţând învăţături ce sunt porunci ale oamenilor".


Nu uitati, toti sfintii, preasfintii, preacuviosii, preluminatii, preotii, arhiereii, patriarhii, duhovnicii, sfintii parinti, preafericitii, etc., sunt oameni, iar ceea ce au spus ei credinciosilor ca trebuie sa faca, altele decat cele ce se gasesc in Evanghelie, se numesc porunci ale oamenilor. Aceste porunci s-au perpetuat de-a lungul timpului si au fost preluate de noi ca fiind datini sau traditii.

“Şi le zicea lor: Bine, aţi lepădat porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră!”


• Datina - obicei pastrat din vechime, consacrat prin traditie

Traditia, sau mai precis sfanta traditie, face parte din invatatura ortodoxa, prin urmare cei care sunt ortodocsi si traiesc potrivit acestei invataturi, sunt obligati sa respecte toate acele porunci specificate in sfanta traditie, deoarece aceasta invatatura face parte din dogma ortodoxa.

"Prin dogme intelegem, asadar, invataturile de temelie ale religiei crestine, adevarurile relevate de Dumnezeu, lamurite de Sf. Apostoli si urmasii lor, Sfintii Parinti, in sinoadele ecumenice, pastrate de Biserica si, prin urmare, necesare mantuirii. Toate dogmele crestine laolalta formeaza crezul Bisericii. Mai pe larg, dogmele sunt cuprinse in Sf. Scriptura si in Sf. Traditie sau Predanie (in scrierile Sf. Parinti, in hotararile dogmatice ale soboarelor ecumenice si in cartile rituale ale Bisericii); sistematizate si documentate sunt cuprinse in Dogmatica (Stiinta si cartea dogmelor). Mai pe scurt sunt cuprinse in Catehism."

(Ce sunt si de unde avem dogmele? – crestinortodox.ro)

Daca invataturile cuprinse in Sfanta Traditie, inseamna scrierile Sf. Parinti (preoti), hotararile soboarelor ecumenice (organ bisericesc de conducere) si cartile rituale ale Bisericii, atunci aceste dogme sunt o invatatura mult diferita de invatatura crestina. In legatura cu aceste obiceiuri ale oamenilor, Dumnezeu a spus:

“Ascultaţi cuvântul Domnului, voi conducători ai Sodomei, luaţi aminte la învăţătura Domnului, voi popor al Gomorei! Ce-mi foloseşte mulţimea jertfelor voastre?, zice Domnul. M-am săturat de arderile de tot cu berbeci şi de grăsimea viţeilor graşi şi nu mai vreau sânge de tauri, de miei şi de ţapi! Când veneaţi să le aduceţi, cine vi le ceruse? Nu mai călcaţi în curtea templului Meu! Nu mai aduceţi daruri zadarnice! Tămâierile Îmi sunt dezgustătoare; lunile noi, zilele de odihnă şi adunările de la sărbători nu le mai pot suferi. Însăşi prăznuirea voastră e nelegiuire! Urăsc lunile noi şi sărbătorile voastre sunt pentru Mine o povară. Ajunge!”

73

(Iasaia - 1/10-14)

“Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei. Încetaţi odată! Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!”

(Isaia - 1/16,17)

Crestinii respecta numai invatatura crestina care este data de singurul invatator Iisus Hristos, si nu dau ascultare altor invataturi iudaice sau porunci ale oamenilor, fie ei si Sf. Parinti, soboare de preoti sau orice alta autoritate bisericeasca de pe pamant.

“Şi să nu dea ascultare basmelor iudaiceşti şi poruncilor unor oameni, care se întorc de la adevăr.”


“Iar de deşartele vorbiri lumeşti fereşte-te, căci ele vor spori nelegiuirea tot mai mult. Cuvântul lor va roade ca o cangrenă. Dintre ei sunt Imeneu şi Filet,”


“Iar de întrebările nebuneşti şi de înşirări de neamuri şi de certuri şi de sfădirile pentru lege, fereşte-te, căci sunt nefolositoare şi deşarte. De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, Ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit.”

(Epistola catre Tit a Sf. Apostol Pavel - 3/9-11)

Sfintii Parinti si soboarele sunt oameni! Iar scrierile si hotararile lor sunt porunci ale oamenilor, care se intorc de la adevar (cuvantul lui Dumnezeu adica Evanghelia).



“…dogmele sunt cuprinse in Sf. Scriptura si in Sf. Traditie sau Predanie (in scrierile Sf. Parinti, in hotararile dogmatice ale soboarelor ecumenice si in cartile rituale ale Bisericii);"

(Ce sunt si de unde avem dogmele? – crestinortodox.ro)

Cat despre Sf. Parinti, ortodocsii spun asa:

"Crestinii ortodocsi ii cinstesc pe sfinti pentru ca ei sunt "cetateni si casnici ai lui Dumnezeu". Sfintii aud rugaciunile noastre si le poarta catre Dumnezeu, fiind mijlocitori pentru noi inaintea Tronului Ceresc."

(Sfintii – prietenii lui Dumnezeu – basilica.ro)

Evanghelia spune insa altceva:

74

“Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus,”


• Mijloci - a starui pe langa cineva in favoarea cuiva; a interveni, a intermedia, a inlesni

“Nici învăţători să nu vă numiţi, că Învăţătorul vostru este unul: Hristos.”


“Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci - dornici să-şi desfăteze auzul - îşi vor grămădi învăţători după poftele lor, Şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme.”


“Căci eu ştiu aceasta, că după plecarea mea vor intra, între voi, lupi îngrozitori, care nu vor cruţa turma. Şi dintre voi înşivă se vor ridica bărbaţi, grăind învăţături răstălmăcite, ca să tragă pe ucenici după ei.”


• Rastalmaci - a (se) interpreta gresit, denaturand (intentionat) intelesul

Conform dictionarului, cei care au rastalmacit invatatura crestina si au creat alte invataturi asemanatoare au denaturat intentionat textul Evangheliei.

“Sfârşind Iisus de dat aceste învăţături celor doisprezece ucenici ai Săi, a trecut de acolo ca să înveţe şi să propovăduiască mai departe prin cetăţile lor.”


Din cele doua versete de mai sus reiese faptul ca singurii apostoli credibili au fost cei doisprezece pe care Iisus i-a trimis sa propovaduiasca. Despre ceilalti care au urmat dupa ei nu se stie care dintre ei au propovaduit Evanghelia, sau o rastalmacire a Evangheliei, care au fost apostoli adevarati si care au fost lupii care au grait invataturi rastalmacite.

“Iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti, fereşte-te şi deprinde-te cu dreapta credinţă. Căci deprinderea trupească la puţin foloseşte, dar dreapta credinţă spre toate este de folos, având făgăduinţa vieţii de acum şi a celei ce va să vină.”

(Epistola inatai catre Timotei a Sf. Apostol Pavel - 4/7,8)

“Şi mulţi se vor lua după învăţăturile lor rătăcite şi, din pricina lor, calea adevărului va fi hulită; Şi din poftă de avere şi cu cuvinte amăgitoare, ei vă vor momi pe voi. Dar osânda lor, de mult pregătită, nu zăboveşte şi pierzarea lor nu dormitează.”

(A doua epistola soborniceasca a Sf. Apostol Petru - 2/2,3)

75

“Şi vă îndemn, fraţilor, să vă păziţi de cei ce fac dezbinări şi sminteli împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei. Căci unii ca aceştia nu slujesc Domnului nostru Iisus Hristos, ci pântecelui lor, şi prin vorbele lor frumoase şi măgulitoare, înşeală inimile celor fără de răutate”


• Smintit - aiurea, aiurit, bezmetic, deformat, necorespunzator, gresit, inselat

“Ca să nu mai fim copii duşi de valuri, purtaţi încoace şi încolo de orice vânt al învăţăturii, prin înşelăciunea oamenilor, prin vicleşugul lor, spre uneltirea rătăcirii, Ci ţinând adevărul, în iubire, să creştem întru toate pentru El, Care este capul - Hristos.”

(Epistola catre Efeseni a Sf. Apostol Pavel - 4/14,15)

“Şi acestea, fraţilor, le-am zis ca despre mine şi despre Apollo, dar ele sunt pentru voi, ca să învăţaţi din pilda noastră, să nu treceţi peste ce e scris, ca să nu vă făliţi unul cu altul împotriva celuilalt.”


76

Parinte Tot in traditie, a ramas si o alta denumire a preotului, si anume – parinte. Faptul ca preotului i se mai spune si “parinte” este gresit. “Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, rugându-Se şi zicând: Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti.”

(Sfânta Evanghelie după Matei – 26/39)

Deci, Iisus ii spunea lui Dumnezeu si Tata si Parinte. Dar si apostolii spuneau lui Dumnezeu “parinte”.

“Binecuvântat este Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul a toată mângâierea,”

(Epistola a doua catre Corinteni a Sf. Apostol Pavel – 1/3)

Este insa un verset in Evanghelie care spune ca sa nu numim tata pe nimeni de pe pamant, deci nici parinte, ceea ce inseamna ca este gresit ca cei ce sunt crestini sa spuna la preot parinte deoarece Parintele lor (Tatal lor) este Dumnezeu si nimeni altul.

“Şi tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri.”


Si totusi exista o singura exceptie, si anume cea referitoate la tatal biologic:

“Apoi dacă am avut pe părinţii noştri după trup, care să ne certe, şi ne sfiam de ei, oare nu ne vom supune cu atât mai vârtos Tatălui duhurilor, ca să avem viaţă?”

(Epistola catre Evrei a Sf. Apostol Pavel – 12/9)

Deci parintele biologic este parinte dupa trup, iar Dumnezeu este parinte dupa duh, deci este parintele celor care s-au nascut din nou (vezi capitolul Nascuti din nou), adica al crestinilor.

77

Frica O alta invatatura, care este o invatatura buna pentru cei care sunt sub lege si tin invatatura din Vechiul Testament, dar nu si pentru crestini este aceasta:

"Cel ce cunoaste adevarul nu se impotriveste necazurilor care vin asupra lui. Caci stie ca-l conduc pe om spre frica de Dumnezeu."

(Cuviosul Marcu Ascetul – crestinortodox.ro)

"Nimenea nu poate sa iubeasca pe Dumnezeu din toata inima, daca nu se teme de El mai intai intru simtirea inimii.”

(Viața Sfântului Diadoh al Foticeii. Acatistul – doarortodox.ro)

Crestinilor li se spune insa altceva, si li se spune altceva deoarece ei sun scosi de sub robia Legii:

“Pentru că n-aţi primit iarăşi un duh al robiei, spre temere, ci aţi primit Duhul înfierii, prin care strigăm: Avva! Părinte!”

(Epistola catre Romani a Sf. Apostol Pavel – 8/15)

“Căci Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii, ci al puterii şi al dragostei şi al înţelepciunii.”

(Epistola a doua catre Timotei a Sf. Apostol Pavel – 1/7)

78

Harul

• Har – ajutor spiritual; gratie divina acordata omului; dar dumnezeiesc acordat omului spre a face binele si a evita raul

“Pe noi cei ce eram morţi prin greşelile noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos - prin har sunteţi mântuiţi!”

(Epistola catre Efeseni a Sf. Apostol Pavel – 2/5)

“Pentru că Legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos.”

(Sfanta Evanghelie dupa Ioan – 1/17)

“Pentru că plata păcatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viaţa veşnică, în Hristos Iisus, Domnul nostru.”


Din cele doua versete se observa ca harul este opusul pacatului – daca pacatul duce la moarte, harul duce la viata.

Cine este sub har nu este sub lege. Nu se poate ca cineva sa fie in acelasi timp si sub har si sub lege. Cei care sunt crestini sunt sub har, iar cei care nu sunt crestini sunt sub lege:



“Cei ce voiţi să vă îndreptaţi prin Lege v-aţi îndepărtat de Hristos, aţi căzut din har;”

(Epistola catre Galateni a Sf. Apostol Pavel – 5/4)

“Pentru că precum a împărăţit păcatul prin moarte, aşa şi harul să împărăţească prin dreptate, spre viaţa veşnică, prin Iisus Hristos, Domnul nostru.”


“Din gura voastră să nu iasă nici un cuvânt rău, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuinţă, ca să dea har celor ce ascultă.”


Darurile Harului:

“Dar avem felurite daruri, după harul ce ni s-a dat. Dacă avem proorocie, să proorocim după măsura credinţei; Dacă avem slujbă, să stăruim în slujbă; dacă unul

79

învaţă, să se sârguiască în învăţătură; Dacă îndeamnă, să fie la îndemnare; dacă împarte altora, să împartă cu firească nevinovăţie; dacă stă în frunte, să fie cu tragere de inimă; dacă miluieşte, să miluiască cu voie bună!”

(Epistola catre Romani a Sf. Apostol Pavel – 12/6-8)

Darurile Duhului Sfant:

“Că unuia i se dă prin Duhul Sfânt cuvânt de înţelepciune, iar altuia, după acelaşi Duh, cuvântul cunoştinţei. Şi unuia i se dă întru acelaşi Duh credinţă, iar altuia, darurile vindecărilor, întru acelaşi Duh; Unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi şi altuia tălmăcirea limbilor. Şi toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, împărţind fiecăruia deosebi, după cum voieşte.”

(Epistola intaia catre Corinteni a Sf. Apostol Pavel – 12/8-11)

80

Botezul “Că Ioan a botezat cu apă, iar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt,”

(Faptele Sfintilor Apostoli – 1/5)

“Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc.”


“Ioan boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei întru iertarea păcatelor.”

(Sfanta Evanghelie dupa Marcu – 1/4)

“Şi să se propovăduiască în numele Său pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim.”

(Sfanta Evanghelie dupa Luca – 24/47)

“Şi acum de ce zăboveşti? Sculându-te, botează-te şi spală-ţi păcatele, chemând numele Lui.”


“Curăţindu-vă sufletele prin ascultarea de adevăr, spre nefăţarnică iubire de fraţi, iubiţi-vă unul pe altul, din toată inima, cu toată stăruinţa, Fiind născuţi din nou nu din sămânţă stricăcioasă, ci din nestricăcioasă, prin cuvântul lui Dumnezeu cel viu şi care rămâne în veac.”

(Intaia Epistola soborniceasca a Sf. Apostol Petru – 1/22,23)

“Deci pocăiţi-vă şi vă întoarceţi, ca să se şteargă păcatele voastre,”


“Despre Acesta mărturisesc toţi proorocii, că tot cel ce crede în El va primi iertarea păcatelor, prin numele Lui. Încă pe când Petru vorbea aceste cuvinte, Duhul Sfânt a căzut peste toţi cei care ascultau cuvântul.”

(Faptele Sfintilor Apostoli – 10/43,44)

“Alegându-te pe tine din popor şi din neamurile la care te trimit, Să le deschizi ochii, ca să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de la stăpânirea lui satana la Dumnezeu, ca să ia iertarea păcatelor şi parte cu cei ce s-au sfinţit, prin credinţa în Mine.”


Din versetele de pana acuma reiese ca botezul cu apa este botezul pocaintei pentru iertarea (stergerea) pacatelor facute pana in acel moment.

81

• Pocainta – recunoașterea, de bună voie, a unei greșeli făptuite și hotărîrea de a se îndrepta; părere de rău

Pot fi botezati toti cei care cred ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, indiferent cum a trait pana in momentul in care s-a pocait, si a decis sa traiasca potrivit invataturii crestine.

“Şi, pe când mergeau pe cale, au ajuns la o apă; iar famenul a zis: Iată apă. Ce mă împiedică să fiu botezat? Filip a zis: Dacă crezi din toată inima, este cu putinţă. Şi el, răspunzând, a zis: Cred că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.”


“Cunoscut deci să vă fie vouă, bărbaţi fraţi, că prin Acesta vi se vesteşte iertarea păcatelor şi că, de toate câte n-aţi putut să vă îndreptaţi în Legea lui Moise, Întru Acesta tot cel ce crede se îndreptează. Deci luaţi aminte să nu vină peste voi ceea ce s-a zis în prooroci: "Vedeţi, îngâmfaţilor, miraţi-vă şi pieriţi, că Eu lucrez un lucru, în zilele voastre, un lucru pe care nu-l veţi crede, dacă vă va spune cineva".”

(Faptele Sfintilor Apostoli – 13/38-41)

Si asa este. Aproape nimeni nu crede in ceea ce spune Iisus (nici macar nu au fost curiosi sa afle ce spune), dar cred cu tarie in ce spune Moise, sfintii parinti, traditia, si mai ales carmuitorii diverselor religii. De exemplu, credinciosii din Biserica Ortodoxa cred ca botezul cu apa se face numai la biserica, biserica fiind cea care iarta pacatele, si cred asa deoarece asa spune dogma ortodoxa:

“Biserica iarta pe toti pacatosii de orice pacate, daca se pocaiesc”

(Ce sunt si de unde avem dogmele – crestinortodox.ro)

Dar si Biserica Catolica considera ca poate ierta pacate.

Indulgentele papale au fost inventate de Papa Leon al X-lea in anul 1513, cu scopul de a rotunji trezoreria papala care avea mari probleme financiare.

Dar sa vedem ce spune Biserica Ortodoxa despre aceste indulgente:

“Eresul romano-catolic ce iartă şi absolvă de orice păcat pe orice om, cu bani. Dacă plăteşti, orice păcat se iartă. Dar cu cât un păcat e mai grav, cu atât plata e mai mare. Episcopul apostat al Romei este cel care hotărăşte suma, după aflarea păcatului, apoi după plată, va da păcătosului o foaie, o hărtie, "indulgenţa", foarte frumos ornată şi scrisă, prin care păcătosul, nu mai e păcătos.”

(EREZIILE romano-catolice (forum) - indulgentele papale – crestinortodox.ro)

Biserica nu iarta pacate! Oricarui om, daca se pocaieste, ii vor fi iertate pacatele de catre Iisus, biserica neavand nici o legatura cu asta.

82

“Iar dacă umblăm întru lumină, precum El este în lumină, atunci avem împărtăşire unul cu altul şi sângele lui Iisus, Fiul Lui, ne curăţeşte pe noi de orice păcat.”

(Intaia Epistola soborniceasca a Sf. Apostol Ioan – 1/7)



“Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii dintre voi. Dar v-aţi spălat, dar v-aţi sfinţit, dar v-aţi îndreptat în numele Domnului Iisus Hristos şi în Duhul Dumnezeului nostru.”


“Iar într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de lut; şi unele sunt spre cinste, iar altele spre necinste. Deci, de se va curăţi cineva pe sine de acestea, va fi vas de cinste, sfinţit, de bună trebuinţă stăpânului, potrivit pentru tot lucrul bun.”

(Epistola a doua catre Timotei a Sf. Apostol Pavel – 2/20,21)

“Că acesta este lucru bun şi primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină.”

(Epistola intaia catre Timotei a Sf. Apostol Pavel – 2/3,4)

“Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi.”


Nu conteaza varsta la care cineva se boteaza, conteaza ca acel cineva sa creada in Iisus Hristos si sa-si doreasca sa traiasca potrivit invataturii crestine. Sunt discutii contradictorii cu privire la botezul copiilor.

Evanghelia spune ca un copil nascut intr-o familie de crestini este sfant, deci nu are pacate asa cum si cei botezati nu mai au pacate deoarece li s-au sters la botez. Daca o familie vrea sa aiba un copil sfant va trebui mai intai sa se crestineze ei.

“Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios. Altminterea, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum ei sunt sfinţi.”

(Epistola intaia catre Corinteni a Sf. Apostol Pavel – 7/14)

83

“Nimeni să nu vă smulgă biruinţa printr-o prefăcută smerenie şi printr-o făţarnică închinare la îngeri, încercând să pătrundă în cele ce n-a văzut, şi îngâmfându-se zadarnic cu închipuirea lui trupească,”

(Epistola catre Coloseni a Sf. Apostol Pavel – 2/18)

“Iar Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt.”


84

Botezul cu Duh Sfant “Domnul este Duh, şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.”


“După aceea a grăit Domnul cu Moise şi a zis: "Iată, Eu am rânduit anume pe Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Or, din seminţia lui Iuda, Şi l-am umplut de duh dumnezeiesc, de înţelepciune, de pricepere, de ştiinţă şi de iscusinţă la tot lucrul,”

(Iesirea – a doua carte a lui Moise – 31/1-3)

“Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt,”


“Deci dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi fiilor voştri daruri bune, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da Duh Sfânt celor care îl cer de la El!”


Crestinii pot insa primi Duh Sfant de la Iisus, iar acest lucru se numeste “botez cu Duh Sfant”. Ioan Botezatorul a spus:

“Şi eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt.”


Botezul cu Duh Sfant este auzirea si insusirea cuvantului lui Dumnezeu (Evangheliei).

“Şi suntem martori ai acestor cuvinte noi şi Duhul Sfânt, pe Care Dumnezeu L-a dat celor ce Îl ascultă.”


“Acum voi sunteţi curaţi, pentru cuvântul pe care vi l-am spus.”


Deci Duhul Sfat este dat de Dumnezeu celor care asculta si inteleg cuvantul Sau.

“Încă pe când Petru vorbea aceste cuvinte, Duhul Sfânt a căzut peste toţi cei care ascultau cuvântul.”


85



“Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.”


86

Pecetea lui Dumnezeu “Întru Care şi voi, auzind cuvântul adevărului, Evanghelia mântuirii voastre, crezând în El, aţi fost pecetluiţi cu Sfântul Duh al făgăduinţei,”


“Să nu întristaţi Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru Care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.”


87

Judecata “Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului. Ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe Tatăl care L-a trimis. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă.”

(Sfanta Evanghelie dupa Ioan – 5/22-24)

“Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu. Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele. Că oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească. Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite.”


Prin urmare, cel ce crede, crede deoarece a fost luminat de invatatura crestina, si acestia “lucreaza adevarul”, adica traiesc potrivit acestei invataturi. Cei care traiesc in invatatura crestina sunt crestinii, prin urmare numai crestinii nu sunt judecati, si aici ma refer la adevaratii crestini.

“Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura.”

(Sfanta Evanghelie dupa Matei – 7/1,2)

“Căci nu este părtinire la Dumnezeu!”


Judecata din cadrul unei biserici:

“Căci ce am eu ca să judec şi pe cei din afară? Însă pe cei dinăuntru, oare, nu-i judecaţi voi? Iar pe cei din afară îi va judeca Dumnezeu. Scoateţi afară dintre voi pe cel rău.”

(Epistola intaia catre Corinteni a Sf. Apostol Pavel 5/12,13)

“Îndrăzneşte, oare, cineva dintre voi, având vreo pâră împotriva altuia, să se judece înaintea celor nedrepţi şi nu înaintea celor sfinţi? Au nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea este judecată de voi, oare sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri atât de mici? Nu ştiţi, oare, că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult cele lumeşti?”


88

“Păcatele unor oameni sunt vădite, mergând înaintea lor la judecată, ale altora însă vin în urma lor. Tot aşa şi faptele cele bune sunt vădite, şi cele ce nu sunt altfel nu se pot ascunde.”


89

Duhul omului Un om este format din cel putin doua parti componente. Una din parti este corpul material, iar cealalta parte este duhul, cel care este responsabil de partea mentala si emotionala a omului, sau simtirile si cugetarile inimii, asa dupa cum este precizat in versetul urmator: “Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde până la despărţitura sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece simţirile şi cugetările inimii,”


Biblia ne spune ca moartea inseamna parasirea corpului material de catre duh:

“Iar Iisus, scoţând un strigăt mare, Şi-a dat duhul.”


“Iar sutaşul care stătea în faţa Lui, văzând că astfel Şi-a dat duhul, a zis: Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!”


De fapt duhul se intoarce acolo de unde a venit, adica la Dumnezeu.

“Şi Iisus, strigând cu glas tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu. Şi acestea zicând, Şi-a dat duhul.”


“Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat.”

(Ecclesiastul – 12/7)

Dar sa vedem cum a primit omul duhul, adica viata:

“Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.”

(Facerea – 2/7)

“Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu oaselor acestora: Iată Eu voi face să intre în voi duh şi veţi învia.”

(Iezechiel – 37/5)

Deci suflarea de viata este acelasi lucru cu duhul omului deoarece ambele fac acelasi lucru – dau viata!

90

“Aşa grăieşte Domnul cel Atotputernic, Care a făcut cerurile şi le-a întins, Care a întărit pământul şi cele de pe el, Care a dat suflare poporului de pe el şi duh celor ce umblă pe întinsul lui:”

(Isaia – 42/5)

Asa cum o memorie, poate stoca niste informatii, asa si duhul omului poate stoca niste insusiri. Aceste insusiri pot fi primite de la Dumnezeu, sau de la alte duhuri, sau pot fi dobandite prin educatie.

“Domnul a aruncat peste ei un duh de zăpăceală; în orice faptă a lor ei rătăcesc Egiptul şi nu-şi dau seama, cum nu-şi dă seama beţivul când varsă.”

(Isaia – 19/14)

“Că Domnul a turnat peste voi un duh de toropeală. El a închis ochii voştri, profeţilor, şi capetele voastre, văzătorilor, le-a acoperit cu văl.”

(Isaia – 29/10)

“Atunci voi vărsa peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului duh de milostivire şi de rugăciune, şi îşi vor aţinti privirile înspre Mine, pe Care ei L-au străpuns şi vor face plângere asupra Lui, cum se face pentru un fiu unul născut şi-L vor jeli ca pe cel întâi născut.”

(Zaharia – 12/10)

“Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios.”


• Osarduitor – sarguincios, zelos

“Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui; mai de preţ este un duh răbdător decât un duh semeţ.”

(Ecclesiastul – 7/8)

“Şi iată o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinţă şi care era gârbovă, de nu putea să se ridice în sus nicidecum;”


“Poporul Meu întreabă o bucată de lemn şi toiagul lui îi vesteşte viitorul, că un duh de desfrânare i-a făcut să rătăcească şi au săvârşit destrăbălări, depărtându-se de Dumnezeul lor;”

(Osea – 4/12)

91

“Faptele lor nu le dau răgaz să se întoarcă la credinţa în Domnul Dumnezeul lor, că un duh de ticăloşie sălăşluieşte înăuntru lor şi pe Domnul nu vor să-L cunoască.”

(Osea – 5/4)

Daca duhul este viata, atunci inseamna ca el exista permanent intr-un om viu. Interesant este faptul ca intr-un trup pot exista in acelasi timp mai multe duhuri, adica duhul omului care detine acel trup, si inca unul sau mai multe alte duhuri care din diverse motive nu mai au trup si au intrat in trupul acelui om.

“Şi era în sinagoga lor un om cu duh necurat, care striga tare,”


“Căci îi zicea: Ieşi duh necurat din omul acesta.”


“Iar în sinagogă era un om, având duh de demon necurat, şi a strigat cu glas tare:”


“Iar Iisus, văzând că mulţimea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el şi să nu mai intri în el!”


Dar nu numai un duh necurat poate sa intre intr-un trup viu si asta se poate vedea in urmatorul verset:

“Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el.”


“Iar dacă Duhul Celui ce a înviat pe Iisus din morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Iisus din morţi va face vii şi trupurile voastre cele muritoare, prin Duhul Său care locuieşte în voi.”


Acest lucru a fost realizat prin botezul cu Duh Sfant (vezi capitolul Botezul cu Duh Sfant). In perioada cat Iisus a stat pe pamant, avea si El un duh al omului. In Biblie, duhul omului este scris cu “d” (litera mica), iar Duhul Sfant este scris cu “D” (litera mare). Versetul urmator ne adevereste faptul ca Iisus a avut duhul omului in perioada in care a trait pe pamant:

“Şi Iisus, suspinând cu duhul Său, a zis: Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevărat grăiesc vouă că nu se va da semn acestui neam.”

92


93

Sufletul Exista doua versete din care reiese ca sufletul nu ar fi acelasi lucru cu duhul:

“Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească pe voi desăvârşit, şi întreg duhul vostru, şi sufletul, şi trupul să se păzească, fără de prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos.”

(Epistola intaia catre Tesaloniceni a Sf. Apostol Pavel – 5/23)

“Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde până la despărţitura sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece simţirile şi cugetările inimii,”


Eu nu stiu foarte bine sa fac diferenta intre cele doua, si asta deoarece Dumnezeu nu ne-a lasat nici o informatie clara in acest sens, sau a lasat, si s-a pierdut de-a lungul timpului. Ce se stie sigur este faptul ca duhul este cel care da viata. Dar sa vedem ce este sufletul:

“Să-mi faci mâncare, cum îmi place mie, şi adu-mi să mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu până nu mor!"”

(Facerea – 27/4)

“Zis-a Isaac: "Adu-mi şi voi mânca din vânatul fiului meu, ca să te binecuvânteze sufletul meu!" Şi i-a adus şi a mâncat; apoi i-a adus şi vin şi a băut.”

(Facerea – 27/25)

“Când va lărgi Domnul Dumnezeul tău hotarele tale, precum ţi-a grăit El, şi vei zice: Voi mânca şi carne, pentru că sufletul tău doreşte să mănânce carne, mănâncă şi carne, după dorinţa sufletului tău.”

(Deuteronomul – A cincea carte a lui Moise – 12/20)

“El se hrăneşte cu năluci, inima lui înşelată l-a dus la rătăcire. El nu-şi mântuieşte sufletul său şi nu zice: "Oare ce am eu în mina mea nu este o momeală?"”

(Isaia – 44/20)

Deci sufletul isi doreste diverse lucruri, el este cel care trebuie sa se mantuiasca si el este cel care va merge pe lumea cealalta, asa cum scrie in versetul urmator:

“Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?”


94

Din ce am scris pana acupa se intelege ca omul cat traieste pe pamant,este compus dintr-un trup, un suflet si un duh, iar dupa moarte ramane sufletul si duhul ,care va primi in loc de trup pamantesc un trup ceresc:

“Sunt şi trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este slava celor cereşti şi alta a celor pământeşti.”


“Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena.”


“Căci aţi fost cumpăraţi cu preţ! Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”


Din versetul de mai sus reiese ca noi de fapt suntem sufletul, iar duhul si trupul l-am primit de la Dumnezeu. Daca nu ar fi asa atunci ar fi fost scris ca si sufletul este a lui Dumnezeu. Evident este faptul ca si sufletul a fost creat de Dumnezeu, dar acesta este de fapt omul, celelalte pot fi primite sau i se pot lua. In momentul in care dispare sufletul de fapt dispare acel om cu totul, iar acest lucru se intampla la moartea a doua (asta daca am inteles eu bine din Apocalipsa).

95

Nascut din nou “Să vă dezbrăcaţi de vieţuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare, Şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, Şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului.”

(Epistola catre Efeseni a Sf. Apostol Pavel – 4/22-24)

“Că noi, cei ce suntem în cortul acesta, suspinăm îngreuiaţi, de vreme ce dorim să nu ne scoatem haina noastră, ci să ne îmbrăcăm cu cealaltă pe deasupra, ca ceea ce este muritor să fie înghiţit de viaţă.”




Daca duhul este cel ce da viata, atunci prin “nasterea din nou“ se poate intelege primirea unui duh nou, deci primirea unei alte vieti .

“Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este. Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus. Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul.”


In versetul de mai sus se scrie Duh cu “D” (litera mare), deci este vorba de Duhul Sfant, iar asta inseamna ca nasterea din nou este de fapt botezul cu Duh Sfant.

“Pentru ca îndreptarea din Lege să se împlinească în noi, care nu umblăm după trup, ci după duh. Căci cei ce sunt după trup cugetă cele ale trupului, iar cei ce sunt după Duh, cele ale Duhului.”

(Epistola catre Romani a Sf. Apostol Pavel – 8/4,5)

“Au nu ştiţi că toţi câţi în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat?”


Deci cine este nascut din Duh, Duh este, si este ceva complet diferit de cei care sunt nascuti din trup care gandesc la cele ale trupului (“cugeta cele ale trupului”), prin urmare cei nascuti din Duh au o alta viata (“cugeta cele ale Duhului”), si din acest motiv se spune ca sunt nascuti din nou.

96

“Fiind născuţi din nou nu din sămânţă stricăcioasă, ci din nestricăcioasă, prin cuvântul lui Dumnezeu cel viu şi care rămâne în veac. Pentru că tot trupul este ca iarba şi toată slava lui ca floarea ierbii: uscatu-s-a iarba şi floarea a căzut, Iar cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este cuvântul, care vi s-a binevestit.”

(Intaia Epistola soborniceasca a Sf. Apostol Petru – 1/23-25)

Observam ca nasterea din nou se face prin cuvantul lui Dumnezeu trimis prin Iisus (Evanghelia):

“Căci de aţi avea zeci de mii de învăţători în Hristos, totuşi nu aveţi mulţi părinţi. Căci eu v-am născut prin Evanghelie în Iisus Hristos.”


“După voia Sa ne-a născut prin cuvântul adevărului, ca să fim începătură făpturilor Lui.”

(Epistola soborniceasca a Sf. Apostol Iacov – 1/18)

“Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care, după mare mila Sa, prin învierea lui Iisus Hristos din morţi, ne-a născut din nou, spre nădejde vie,”

(Intaia Epistola soborniceasca a Sf. Apostol Petru – 1/3)

“Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.”


97

Biserica lui Dumnezeu Biserica lui Dumnezeu se aseamana cu o familie in care:

~ Tatal este Dumnezeu ~

“Şi voi fi vouă tată, şi veţi fi Mie fii şi fiice", zice Domnul Atotţiitorul.”


“Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus.”


~ Fiii Lui Dumnezeu sunt crestinii, deci toti frati intre ei ~

“Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi.”


~ Capul Bisericii lui Dumnezeu este Marele Preot Domnul nostru Iisus Hristos ~

“Şi toate le-a supus sub picioarele Lui şi, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii,”


Cea mai mare porunca data de Iisus crestinilor din biserici este aceasta:

“Şi apropiindu-se unul din cărturari, care îi auzise vorbind între ei şi, văzând că bine le-a răspuns, L-a întrebat: Care poruncă este întâia dintre toate? Iisus i-a răspuns că întâia este: "Ascultă Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn". Şi: "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta". Aceasta este cea dintâi poruncă. Iar a doua e aceasta: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi". Mai mare decât acestea nu este altă poruncă.”

(Sfanta Evanghelie dupa Marcu – 12/28-31)

Evident, se pune problema ce fac cei care pe ei insisi nu se iubesc, ba mai mult, unii chiar se urasc? Pot ei sa nu-si iubeasca aproapele, sau chiar sa-I urasca? Nu! Si nu pot deoarece nu ei sunt masura si Iisus:

“Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi.”

(Sfanta Evanghelie dupa Ioan – 15/12,13)

98

Ca in orice familie, si membrii bisericii din vremea apostolilor aveau toata averea in comun.

“Iar inima şi sufletul mulţimii celor ce au crezut erau una şi nici unul nu zicea că este al său ceva din averea sa, ci toate le erau de obşte.”


Evident ca o sa fie unii care sa spuna ca ei au muncit mai mult, au invatat, au adunat avere, si acuma sa imparta cu unul care nu a reusit sa stranga nici un leu? Acestia nu au ce cauta intr-o biserica, si ca sa stie si ei de ce, le voi scrie cateva versete:

“Căci cine te deosebeşte pe tine? Şi ce ai, pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te făleşti, ca şi cum nu l-ai fi primit?”


“Datori suntem noi cei tari să purtăm slăbiciunile celor neputincioşi şi să nu căutăm plăcerea noastră.”


“Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos.”


Biserica crestina este asemanata cu trupul lui Hristos, iar membri acesteia cu madularele trupului.

“Iar voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare (fiecare) în parte.”


Asa cum madularele trupului se ajuta intre ele asa si fratii care alcatuiesc biserica trebuie sa se ajute intre ei.

“Soţul şi soţia trebuie să fie asemenea mâinii şi ochilor: când mâna doare, ochii plâng, iar când ochii plâng, mâna șterge lacrimile.”

(proverb japonez)

“Ci precum într-un singur trup avem multe mădulare şi mădularele nu au toate aceeaşi lucrare, Aşa şi noi, cei mulţi, un trup suntem în Hristos şi fiecare suntem mădulare unii altora; Dar avem felurite daruri, după harul ce ni s-a dat. Dacă avem proorocie, să proorocim după măsura credinţei; Dacă avem slujbă, să stăruim în slujbă; dacă unul învaţă, să se sârguiască în învăţătură; Dacă îndeamnă, să fie la îndemnare; dacă împarte altora, să împartă cu firească nevinovăţie; dacă stă în frunte, să fie cu tragere de inimă; dacă miluieşte, să miluiască cu voie bună!”


99

Important de stiut:

Nu toti oamenii sunt la fel, asa cum nici madularele nu sunt la fel. Ochiul de exemplu este mult diferit de mana si nu poate face ce face mana, asa cum nici mana nu poate face ce face ochiul, dar corpul are nevoie si de ochi si de mana, asa cum si biserica are nevoie de fiecare mebru al ei indiferent cat sunt de diferiti. Asa cum madularele trupului se ajuta intre ele, asa si fratii care alcatuiesc biserica trebuie sa se ajute intre ei si sa traiasca impreuna avand grija unul de altul si sa se iubeasca intre ei.

“După darul pe care l-a primit fiecare, slujiţi unii altora, ca nişte buni iconomi ai harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu.”

(Intaia Epistola soborniceasca a Sf. Apostol Petru – 4/10)

• Iconom – persoana insarcinata cu administrarea unei institutii, manastiri, a averii cuiva, etc; econom

“Orice aţi face, lucraţi din toată inima, ca pentru Domnul şi nu ca pentru oameni,”


“Şi pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învăţători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor. Oare toţi sunt apostoli? Oare toţi sunt prooroci? Oare toţi învăţători? Oare toţi au putere să săvârşească minuni? Oare toţi au darurile vindecărilor? Oare toţi vorbesc în limbi? Oare toţi pot să tălmăcească?”


“Şi el a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători, Spre desăvârşirea sfinţilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos,”

(Epistola catre Efeseni a Sf. Apostol Pavel – 4/11,12)

“la zidirea trupului lui Hristos”, inseamna la zidirea bisericii, deoarece biserica este trupul lui Iisus, iar zidirea bisericii inseamna construirea, sau formarea acelui grup de crestini, si a locului in care in care vor locui si isi vor desfasura activitatea, care sa traiasca impreuna la fel ca si madularele intr-un trup, sa formeze cu adevarat o familie in care toti sa fie frati intre ei (dupa Duh nu dupa trup). Este alegerea crestinilor din biserica felul in care se organizeaza. Evident ca atunci cand se stabileste modul de organizare se va tine cont de darurile pe care le are primite de la Dumnezeu fiecare membru al bisericii (aportul pe care il poate aduce fiecare membru bisericii in functie de ceea ce se pricepe sa faca fiecare).

“Că unuia i se dă prin Duhul Sfânt cuvânt de înţelepciune, iar altuia, după acelaşi Duh, cuvântul cunoştinţei. Şi unuia i se dă întru acelaşi Duh credinţă, iar altuia, darurile vindecărilor, întru acelaşi Duh; Unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi şi altuia tălmăcirea limbilor.”

100


“Şi care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru.”


“O spun spre ruşinea voastră. Nu este, oare, între voi nici un om înţelept, care să poată judeca între frate şi frate?”


Inteleptul care are datoria de a conduce biserica este episcopul (iconomul, adica economistul), iar rolul lui este de a administra si conduce biserica. Acesta va fi ales dintre membrii bisericii si de catre membrii bisericii. Intr-o biserica mai pot fi alesi, in functie de domeniul in care se pricepe fiecare, diversi responsabili pe diverse domenii.

“Căci se cuvine ca episcopul să fie fără de prihană, ca un iconom al lui Dumnezeu, neîngâmfat, nu grabnic la mânie, nu dat la băutură, paşnic, nepoftitor de câştig urât, Ci iubitor de străini, iubitor de bine, înţelept, drept, cuvios, cumpătat, Ţinându-se de cuvântul cel credincios al învăţăturii, ca să fie destoinic şi să îndemne la învăţătura cea sănătoasă şi să mustre pe cei potrivnici.”

(Epistola catre Tit a Sf. Apostol Pavel – 1/7-9)

“Iar hrana tare este pentru cei desăvârşiţi, care au prin obişnuinţă simţurile învăţate să deosebească binele şi răul.”

(Epistola catre Evrei a SF. Apostol Pavel – 5/14)

“Înţelege cele ce-ţi grăiesc, căci Domnul îţi va da pricepere în toate.”


Spuneam ca biserica se organizeaza in functie de cum cred de cuviinta membrii acesteia. Toate deciziile care se iau intr-o biserica sunt hotarari ce trebuiesc respectate. Exista si posibilitatea de a renunta la astfel de hotarari daca membrii bisericii doresc asta. Aceste hotarari, odata legate (luate definitiv) pe pamant sunt legate si in ceruri si odata dezlegate pe pamant sunt dezlegate si in ceruri. Hotararile pot fi luate de orice membru al bisericii si ele vor fi respectate de cei care se leaga sa le respecte, deci hotararile pot viza intreaga biserica sau doar doi sau mai multi mebri ai acesteia. Nu uitati nici o clipa ca in biserica sun doar oameni care se iubesc intre ei, care nu fac niciodata rau, care nu mint, care nu fura, etc. Acestia nu vor lua niciodata hotarari gresite si vor cere si parerea altora in legatura cu ceea ce vor sa faca.

“Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer. Iarăşi grăiesc vouă că, dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri. Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.”

101

(Sfanta Evanghelie dupa Matei – 18/18-20)

Membrii unei biserici nu vor face astfel de hotarari cu oameni din afara bisericii. Niciodata cineva din afara bisericii nu poate lua parte la adunarile bisericii. In adunarile bisericii se discuta despre modul in care se administreaza biserica, despre modul in care se aplica invatatura crestina in viata reala, si alte lucruri care sunt de interes doar pentru membrii bisericii.

“Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul?”


“De aceea: "Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi, zice Domnul, şi de ce este necurat să nu vă atingeţi şi Eu vă voi primi pe voi.”


“Daţi deci tuturor cele ce sunteţi datori: celui cu darea, darea; celui cu vama, vamă; celui cu teama, teamă; celui cu cinstea, cinste.”


“De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul. Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş.”


“Iar pe cei din afară îi va judeca Dumnezeu. Scoateţi afară dintre voi pe cel rău.”


Iar atunci cand cineva din afara doreste sa intre in biserica (sa faca parte din biserica) acesta trebuie cercetat atent.

“Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume.”

(Intaia epistola soborniceasca a Sf. Apostol Ioan – 4/1)

Crestinii respecta legile statului in aceeasi masura ca si Evanghelia:

“Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite. Pentru aceea, cel ce se împotriveşte stăpânirii se împotriveşte rânduielii lui Dumnezeu. Iar cel ce se împotrivesc îşi vor lua osândă.”


102

Deci biserica este familia dupa Duh, dar familia dupa trup este formata din sot si sotie.

103

Familia Acolo unde exista sot si sotie se poate spune ca exista o familie. Sotul si sotia sunt de nedespartit, ei sunt baza familiei, restul membrilor familiei fac parte din familie temporar.

“Şi a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă.”


“Copii, ascultaţi pe părinţii voştri în Domnul că aceasta este cu dreptate. "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, care este porunca cea dintâi cu făgăduinţa: Ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ". Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i întru învăţătura şi certarea Domnului.”

(Epistola catre Efeseni a Sf. Apostol Pavel – 6/1-4)

Mai important decat familia nu exista nimic altceva inafara de Iisus Hristos, Dumnezeu si Duhul Sfant.

“Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică.”


“Şi au venit mama Lui şi fraţii Lui şi, stând afară, au trimis la El ca sn-L cheme. Iar mulţimea şedea împrejurul Lui. Şi I-au zis unii: Iată mama Ta şi fraţii Tăi şi surorile Tale sunt afară. Te caută. Şi, răspunzând lor, le-a zis: Cine este mama Mea şi fraţii Mei? Şi privind pe cei ce şedeau în jurul Lui, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei. Că oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea.”


“Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine.”


Toate cele scrise mai sus nu sunt privite cu ochi buni de lume, deoarece lumea a asezat familia mai presus decat orice, mai presus si decat Dumnezeu, ceea ce incalca porunca “sa iubesti pe Dumnezeu mai presus de orice”. De aceea am si fost avertizati:

“Şi toţi care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi.”

104


105

Casatoria “De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup.”

(Facerea – 2/24)

Aceeasi indrumare este si in Noul Testament:

“Răspunzând, El a zis: N-aţi citit că Cel ce i-a făcut de la început i-a făcut bărbat şi femeie? Şi a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă.”


“Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului. Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia.”

(Epistola intaia catre Corinteni a Sf. Apostol Pavel – 7/3,4)

“Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte. Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica,”


“Bătrânele de asemenea să aibă, în înfăţişare, sfinţită cuviinţă, să fie neclevetitoare, nerobite de vin mult, să înveţe de bine, Ca să înţelepţească pe cele tinere să-şi iubească bărbaţii, să-şi iubească copiii, Şi să fie cumpătate, curate, gospodine, bune, plecate bărbaţilor lor, ca să nu fie defăimat cuvântul lui Dumnezeu.”

(Epistola catre Tit a Sf. Apostol Pavel – 2/3-5)

Sunt convins ca daca o casatorie ar fi trebuit sa se faca cu un anume ritual religios as fi gasit asta in Biblie, dar nu am gasit. Am gasit insa altceva:

“Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite. Pentru aceea, cel ce se împotriveşte stăpânirii se împotriveşte rânduielii lui Dumnezeu. Iar cel ce se împotrivesc îşi vor lua osândă.”


Randuiala lui Dumnezeu prin inaltele stapaniri privitoare la casatorie este urmatoarea: o casatorie se face la primarie, iar dovada casatoriei este certificatul de casatorie. Este scris:

106

“Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer.”


Daca aceste legari sau dezlegari trebuiau sa se faca undeva anume, cu siguranta ca ar fi fost specificat in Evanghelie. Odata ce o casatorie este legata pe pamant ea va fi legata si in ceruri. Desigur, exista si obiceiul, ca pe langa casatoria normala sa se mai faca una religioasa, in fata lui Dumnezeu! Despre casatoria religioasa Evanghelia nu aminteste nimic si nici nu spune ca oamenii trebuie sa se casatoreasca de doua ori, o data in fata lui Dumnezeu la biserica si o data in fata lui Dumnezeu la primarie, deoarece “in fata lui Dumnezeu” ne aflam in permanenta oriunde ne-am afla, inclusiv la primarie.

107

Divortul “Şi El le-a zis: Oricine va lăsa pe femeia sa şi va lua alta, săvârşeşte adulter cu ea. Iar femeia, de-şi va lăsa bărbatul ei şi se va mărita cu altul, săvârşeşte adulter.”

(Sfanta Evanghelie dupa Marcu – 10/11,12)

“Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, şi se va însura cu alta, săvârşeşte adulter; şi cine s-a însurat cu cea lăsată săvârşeşte adulter.”


“Oricine-şi lasă femeia sa şi ia pe alta săvârşeşte adulter; şi cel ce ia pe cea lăsată de bărbat săvârşeşte adulter.”


“Căci femeia măritată e legată, prin lege, de bărbatul său atâta timp cât el trăieşte; iar dacă i-a murit bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului Deci, trăindu-i bărbatul, se va numi adulteră dacă va fi cu alt bărbat; iar dacă i-a murit bărbatul este liberă faţă de lege, ca să nu fie adulteră, luând un alt bărbat.”


“Iar dacă s-a despărţit, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul său; tot aşa bărbatul să nu-şi lase femeia. Celorlalţi le grăiesc eu, nu Domnul: Dacă un frate are o femeie necredincioasă, şi ea voieşte să vieţuiască cu el, să nu o lase. Şi o femeie, dacă are bărbat necredincios, şi el binevoieşte să locuiască cu ea, să nu-şi lase bărbatul. Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios. Altminterea, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum ei sunt sfinţi. Dacă însă cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de împrejurare, fratele sau sora nu sunt legaţi; căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace.”


108

Incercarile (ispitele) “Mare bucurie să socotiţi, fraţii mei, când cădeţi în felurite ispite, Ştiind că încercarea credinţei voastre lucrează răbdarea;”

(Epistola soborniceasca a Sf. Apostol Iacov – 1/2,3)

“Iar pilda aceasta înseamnă: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu. Iar cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască. Iar cea de pe piatră sunt aceia care, auzind cuvântul îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă.”

(Sfanta Evanghelie dupa Luca – 8/11-13)

Rolul incercarilor este acea de a verifica daca acele insusiri ale omului pe care Evanghelia le numeste virtuti, sunt cu adevarat insusite de catre cei care s-au straduit sa traiasca potrivit cuvantului lui Dumnezeu (a acelor virtuti). Pentru a nu renunta la cuvantul lui Dumnezeu din cauza problemelor create de aceste incercari, trebuie ca virtutile sa faca parte din felul de a fi al omului. In acest caz el se va comporta numai potrivit invataturii crestine deoarece asa se comporta el de obicei, si nu se schimba indiferent de problemele aparute in viata.

“Întru aceasta vă bucuraţi, măcar că acum ar trebui să fiţi trişti, încercaţi fiind de multe feluri de ispite pentru puţină vreme, Pentru ca credinţa voastră încercată, mult mai de preţ decât aurul cel pieritor, dar lămurit prin foc, să fie găsită spre laudă şi spre slavă şi spre cinste, la arătarea lui Iisus Hristos.”

(Intaia Epistola soborniceasca a Sf. Apostol Petru – 1/6,7)

“Iubiţilor, nu vă miraţi de focul aprins între voi spre ispitire, ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva străin, Ci, întrucât sunteţi părtaşi la suferinţele lui Hristos, bucuraţi-vă, pentru ca şi la arătarea slavei Lui să vă bucuraţi cu bucurie mare. De sunteţi ocărâţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi, căci Duhul slavei şi al lui Dumnezeu Se odihneşte peste voi; de către unii El se huleşte, iar de voi se preaslăveşte. Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaş, sau fur, sau făcător de rele, sau ca un râvnitor de lucruri străine. Iar de suferă ca creştin, să nu se ruşineze, ci să preamărească pe Dumnezeu, pentru numele acesta.”

(Intaia Epistola soborniceasca a Sf. Apostol Petru – 4/12-16)

“Cercetaţi-vă pe voi înşivă dacă sunteţi în credinţă; încercaţi-vă pe voi înşivă. Sau nu vă cunoaşteţi voi singuri bine că Hristos Iisus este întru voi? Afară numai dacă nu sunteţi netrebnici.”


109

Mancarea “Dar Duhul grăieşte lămurit că, în vremurile cele de apoi, unii se vor depărta de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor, Prin făţărnicia unor mincinoşi, care sunt înfieraţi în cugetul lor. Aceştia opresc de la căsătorie şi de la unele bucate, pe care Dumnezeu le-a făcut, spre gustare cu mulţumire, pentru cei credincioşi şi pentru cei ce au cunoscut adevărul, Pentru că orice făptură a lui Dumnezeu este bună şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţumire;”

(Epistola intaia catre Timotei a Sf. Apostol Pavel – 4/1-4)

“Iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti, fereşte-te şi deprinde-te cu dreapta credinţă. Căci deprinderea trupească la puţin foloseşte, dar dreapta credinţă spre toate este de folos, având făgăduinţa vieţii de acum şi a celei ce va să vină.”


“Să vă feriţi de cele jertfite idolilor şi de sânge şi de (animale) sugrumate şi de desfrâu, de care păzindu-vă, bine veţi face. Fiţi sănătoşi!”


“Mâncaţi tot ce se vinde în măcelărie, fără să întrebaţi nimic pentru cugetul vostru. Căci "al Domnului este pământul şi plinirea lui".”


“Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă. De are cineva urechi de auzit să audă. Şi când a intrat în casă de la mulţime, L-au întrebat ucenicii despre această pildă. Şi El le-a zis: Aşadar şi voi sunteţi nepricepuţi? Nu înţelegeţi, oare, că tot ce intră în om, din afară, nu poate să-l spurce? Că nu intră în inima lui, ci în pântece, şi iese afară, pe calea sa, bucatele fiind toate curate.”


“Toate sunt curate pentru cei curaţi; iar pentru cei întinaţi şi necredincioşi nimeni nu este curat, ci li s-au întinat lor şi mintea şi cugetul.”

(Epistola catre Tit a Sf. Apostol Pavel – 1/15)

110

Postul Postul in Vechiul Testament era cam asa:

"Mergi, adună pe toţi Iudeii din Suza şi postiţi pentru mine; să nu mâncaţi şi să nu beţi trei zile, nici ziua, nici noaptea şi voi posti şi eu cu slujnicile mele şi apoi mă voi duce la rege, deşi aceasta este împotriva legii şi de va fi să pier, voi pieri".

(Cartea Esterei – 4/16)

“În ziua de douăzeci şi patru a acestei luni s-au adunat toţi fiii lui Israel, îmbrăcaţi cu sac şi cu capetele presărate cu cenuşă, ca să postească.”

(Cartea lui Neemia (a doua Ezdra) – 9/1)

In Noul Testament nu se mai recomanda sa te imbraci in sac si sa-ti pui cenusa in cap, ba dimpotriva spune ca sa avem o infatisare ingrijita.

“Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.”


“Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri.”


“Nu vă lăsaţi furaţi de învăţăturile străine cele de multe feluri; căci bine este să vă întăriţi prin har inima voastră, nu cu mâncăruri, de la care n-au avut nici un folos cei ce au umblat cu ele.”


Exista totusi versete chiar si in Vechiul Testament in care nu se recomanda sa te imbraci in sac si sa-ti pui cenusa in cap. Se pare ca Dumnezeu isi doreste cu totul altceva de la cei care postesc:

“Este oare acesta un post care Îmi place, o zi în care omul îşi smereşte sufletul său? Să-şi plece capul ca o trestie, să se culce pe sac şi în cenuşă, oare acesta se cheamă post, zi plăcută Domnului? Nu ştiţi voi postul care Îmi place? - zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu. Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea,

111

ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire, Dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei.”

(Isaia – 58/5-10)

“Şi a fost cuvântul Domnului Savaot către mine şi mi-a zis: "Vesteşte la tot poporul ţării şi preoţilor: "Dacă aţi ţinut post şi v-aţi tânguit în luna a cincea şi într-a şaptea, vreme de şaptezeci de ani, pentru Mine, oare, aţi postit voi? Şi dacă mâncaţi şi beţi, oare nu sunteţi voi aceia care mâncaţi şi care beţi? Nu cunoaşteţi voi cuvintele pe care le-a vestit Domnul prin graiul profeţilor de mai înainte, când Ierusalimul era locuit şi paşnic, cu cetăţile sale dimprejur, şi când Neghebul şi Şefela erau locuite?" Şi a fost cuvântul Domnului către Zaharia într-acest chip: "Aşa grăieşte Domnul Savaot: "Faceţi dreptate adevărată şi purtaţi-vă fiecare cu bunătate şi îndurare fată de fratele său; Nu apăsaţi pe văduvă, pe orfan, pe străin şi pe cel sărman şi nimeni să nu pună la cale fărădelegi în inima lui împotriva fratelui său!"”

(Zaharia – 7/4-10)

• “Domnul Savaot” – “Domnul ostirilor (ceresti)”; atribut al lui Dumnezeu, care apare mai ales in “Vechiul Testament” si in Psalmi

112

Milostenia “Ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.”


“Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta,”


“Daţi mai întâi milostenie cele ce sunt înlăuntrul vostru şi, iată, toate vă vor fi curate.”


“Iar inima şi sufletul mulţimii celor ce au crezut erau una şi nici unul nu zicea că este al său ceva din averea sa, ci toate le erau de obşte.”


Atunci cand averea este la comun, asa cum este intr-o familie si asa cum trebuie sa fie intr-o biserica, ea va fi distribuita fiecaruia dupa nevoi, fara a se mai sti cine si cui a dat ceva. Aceea este o adevarata milostenie.

113

Fapte “Celui care face fapte, nu i se socoteşte plata după har, ci după datorie;”


“Iar dacă este prin har, nu mai este din fapte; altfel harul nu mai este har. Iar dacă este din fapte, nu mai este har, altfel fapta nu mai este faptă.”


“Căci dacă Avraam s-a îndreptat din fapte, are de ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu. Căci, ce spune Scriptura? Şi "Avraam a crezut lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate". Celui care face fapte, nu i se socoteşte plata după har, ci după datorie; Iar celui care nu face fapte, ci crede în Cel ce îndreptează pe cel păcătos, credinţa lui i se socoteşte ca dreptate.”


“Fraţii mei, dacă vreunul va rătăci de la adevăr şi-l va întoarce cineva, Să ştie că cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui îşi va mântui sufletul din moarte şi va acoperi mulţime de păcate.”

(Epistola soborniceasca a Sf. Apostol Iacov – 5/20)

“Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu; Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni.”


Asta nu inseamna ca nu conteaza daca faci fapte bune. Tot omul ar trebui sa faca fapte bune numai ca trebuie sa stie ca acestea nu il vor mantui, ci se vor primi doar o rasplata, care, evident va fi mare!

“Celor bogaţi în veacul de acum porunceşte-le să nu se semeţească, nici să-şi pună nădejdea în bogăţia cea nestatornică, ci în Dumnezeul cel viu, Care ne dă cu belşug toate, spre îndulcirea noastră, Să facă ce e bine, să se înavuţească în fapte bune, să fie darnici, să fie cu inimă largă, Agonisindu-şi lor bună temelie în veacul viitor, ca să dobândească, cu adevărat, viaţa veşnică.”

(Epistola intaia catre Timotei a Sf. Apostol Pavel – 6/17-19)

“Întru toate arată-te pe tine pildă de fapte bune, dovedind în învăţătură neschimbare, cuviinţă,”

(Epistola catre Tit a Sf. Apostol Pavel – 2/7)

114

Spovedirea si impartasirea “Iar fapta lui însuşi să şi-o cerceteze fiecare şi atunci va avea laudă, dar numai faţă de sine însuşi şi nu faţă de altul. Căci fiecare îşi va purta sarcina sa.”

(Epistola catre Galateni a Sf. Apostol Pavel – 6/4,5)

“Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este, oare, împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este, oare, împărtăşirea cu trupul lui Hristos? Că o pâine, un trup, suntem cei mulţi; căci toţi ne împărtăşim dintr-o pâine.”


Unele religii au un ritual numit corect “Cina Domnului” la care credinciosii manancau si beau, adica se impartaseau cu trupul si sangele mantuitorului. Exista totusi un citat unde scrie clar ca nu e bine ca la biserica sa se ia Cina Domnului, ci acasa, de fiecare data cand manaci si bei, si anume:

“Când vă adunaţi deci laolaltă, nu se poate mânca Cina Domnului; Căci, şezând la masă, fiecare se grăbeşte să ia mâncarea sa, încât unuia îi este foame, iar altul se îmbată. N-aveţi, oare, case ca să mâncaţi şi să beţi? Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu şi ruşinaţi pe cei ce nu au? Ce să vă zic? Să vă laud? În aceasta nu vă laud. Căci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat şi vouă: Că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine, Şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. Asemenea şi paharul după Cină, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea, spre pomenirea Mea. Căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni. Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit.”


“De aceea, ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi.”


“toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi” – asta inseamna ca pentru absolut tot ceea ce noi facem sa nu asteptam lauda de la oameni deoarece noi facem aceste lucruri pentru ca sa primeasca lauda Dumnezeu, si asta pentru ca noi nu putem face nimic bun (de lauda) daca nu primim de la Dumnezeu sanatate, forta de munca, intelepciune, etc.

115

“Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor.”


116

Inmormantarea E logic ca oamenii sa fie suparati atunci cand cineva apropiat lor moare.

“Iar bărbaţi cucernici au îngropat pe Ştefan şi au făcut plângere mare pentru el.”


Este insa total lipsit de logica, efortul unora de a incerca sa faca ceva bun pentru sufletul celui care a murit pentru a-i usura intrarea in rai. Un om nu se poate sfinti decat in timpul cat el traieste si asta daca el vrea sa faca acest lucru. Daca vrea, cu siguranta ca se va sfinti iar daca nu vrea nu inteleg de ce vor altii sa il sfinteasca obligatoriu, profitand de faptul ca fiind mort nu se poate opune. In timpul vietii de ce nu l-a lamurit nimeni ca e bine sa se sfinteasca? Daca ar fi fost posibila sfintirea dupa moarte acest lucru ar fi fost pe larg explicat in Evanghelie si asta datorita faptului ca era ceva extrem de important, la fel de important ca sfintirea din timpul vietii! Nu scrie insa nimic, si se pare ca nici Iisus nu acorda vreo importanta actului de inmormantare, ca daca ar cosidera ca ar avea vreo importanta inmormantarea, ar fi lasat ucenicul din versetul de mai jos sa-si ingroape propriul tata, ca avea timp dupa aceea sa propovaduiasca Evanghelia.

“Un altul dintre ucenici I-a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să mă duc şi să îngrop pe tatăl meu. Iar Iisus i-a zis: Vino după Mine şi lasă morţii să-şi îngroape morţii lor.”


“Iar El i-a zis: Lasă morţii să-şi îngroape morţii lor, iar tu mergi de vesteşte împărăţia lui Dumnezeu.”


Insusi Iisus nu a fost inmormantat cu nici un fel de ritual ci a fost dus la groapa doar de cei apropiati lui, asa cum au considerat ei ca e bine, si au procedat asa in cunostinta de cauza, deoarece e greu de crezut ca apropiatii lui Iisus sa nu stie cum se face o inmormantare. Daca era important ca mortul sa fie ingropat intr-un anume fel, Iisus ar fi invatat pe apostoli cum se face o inmormantare.

In mod normal, fiecare decide cum anume isi inmormanteaza apropiatii, si asta deoarece toate obiceiurile incepand cu lumanarea pusa la cap si terminand cu praznicile de nu stiu cate zile sunt absolute inutile. Ucenicii au inmormantat pe Ioan Botezatorul fara nici un ritual, si la fel erau inmormantati toti ceilalti.

“Şi, venind ucenicii lui, au luat trupul lui şi l-au înmormântat şi s-au dus să dea de ştire lui Iisus.”


117

“Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a căzut şi a murit. Şi frică mare i-a cuprins pe toţi care au auzit. Şi sculându-se cei mai tineri, l-au înfăşurat şi, scoţându-l afară, l-au îngropat.”


“Şi ea a căzut îndată la picioarele lui Petru şi a murit. Şi intrând tinerii, au găsit-o moartă şi, scoţând-o afară, au îngropat-o lângă bărbatul ei.”


“Iar bărbaţi cucernici au îngropat pe Ştefan şi au făcut plângere mare pentru el.”


“Iar când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, şi ea era văduvă, şi mulţime mare din cetate era cu ea.”


In Evanghelie nu exista nici un citat in care la o inmormantare sa fie si un preot, si nu exista nici un citat in care sa fie specificat vreun obicei, ceva ce sa se faca de regula la o inmormantare.

118

Manipularea Cele 10 strategii ale manipulării maselor in viziunea lui Noam Chomsky:

1. Sa distragi permanent atenţia de la problemele sociale reale, îndreptând-o către subiecte minore, dar cu mare impact emoţional. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată ca sa nu aibe timp de gandire.

2. Să creezi probleme grave care fac ca publicul sa reactioneze exagerat şi tot tu să vii cu soluţii si masuri care pot ingradi libertatea omului.

3. Să aplici treptat toate măsurile dure, gradual, pentru a putea fi acceptate si suportate mai usor.

4. Să obţii acordul de moment al poporului pentru măsuri economice dure din viitor.

5. Să te adresezi mulţimilor ca şi cum toţi ar avea o gândire infantile determinand astfel o reactive pe masura.

6. Să faci apel mai mult la partea emotionala decat la gandire.

7. Să ţii poporul în ignoranţă şi în satisfacţii ieftine, dar multe. Un sistem de învăţământ corupt şi nefuncţional este instrumentul ideal de a tâmpi lumea şi a o controla.

8. Să sprijini financiar media, si nu numai, pentru ca şa tina publicul legat de emisiuni şi seriale vulgare, cu scopul de a denatura valorile reale ale societatii.

9. Să stimulezi simţământul individual de vinovatie, de fatalitate si de neputinţă. Omul care nu mai are îndemnul să se revolte, devine turmă şi e uşor de controlat.

10. Să apelezi la toate descoperirile stiintifice pentru a cunoaşte punctele slabe din psihologia individului şi a mulţimilor.

Sa vedem daca cele 10 strategii de manipulare sunt folosite de catre mai marii bisericilor:

“Iar în sâmbăta următoare, mai toată cetatea s-a adunat ca să audă cuvântul lui Dumnezeu.”


Atunci cand crestinii se aduna o fac pentru ca sa auda cuvantul lui Dumnezeu, asa dupa cum este specificat in versetul de mai sus si nu ca sa vada un intreg ritual cu un profund impact emotional, conform principiului “1”si “6”, care nu numai ca trateaza subiecte minore “1” ci pur si simplu trateaza subiecte absolut nefolositoare care nu au nimic in comun cu invatatura lui Iisus. Preotii sustin ca sunt pastorii, iar credinciosii sunt oile lor ”9” iar acest lucru il fac pentru ca sa se poata adresa multimii ca superiori “5”. Le spun credinciosilor ca doar ei inteleg cuvantul lui Dumnezeu (adica credinciosii au o gandire infantila) “5,7”. Le mai spun ca nu este om fara pacat (fals! - crestinii nu au

119

pacate), creand astfel un sentiment de vinovatie, fatalitate si neputinta “9”, iar cei care pacatuiesc sa vina la ei sa le ierte pacatele (fals! – preotii nu-si pot ierta nici macar pacatele lor), creand impresia ca ei au solutia salvarii pacatosilor de la iad “2”.

De-a lungul timpului, preotii au inventat si au adaugat treptat ritualuri noi aducatoare de bani pentru biserica, ca exemplu de la sfintirea casei pana la sfintirea celularelor “3”. Pentru a cunoaste punctele slabe ale multimii s-a introdus spovedania “10”. Mai nou s-a introdus si religia in scoli, cu scopul de a invata pe copii de mici o dogma religioasa si de a-i feri de cuvantul din Evanghelie “7”.

120

Pastele Domnului “Sărbătoarea azimelor să o păzeşti: şapte zile, cum ţi-am poruncit Eu, să mănânci azime, la vremea rânduită în luna Aviv, căci în luna Aviv ai ieşit tu din Egipt.”

(Iesirea – a doua carte a lui Moise – 34/18)

“Apoi a grăit Domnul cu Moise şi Aaron în pământul Egiptului şi le-a zis: "Luna aceasta să vă fie începutul lunilor, să vă fie întâia între lunile anului. Vorbeşte deci la toată obştea fiilor lui Israel şi le spune: În ziua a zecea a lunii acesteia să-şi ia fiecare din capii de familie un miel; câte un miel de familie să luaţi fiecare. Iar dacă vor fi puţini în familie, încât să nu fie deajuns ca să poată mânca mielul, să ia cu sine de la vecinul cel mai aproape de dânsul un număr de suflete: număraţi-vă la un miel atâţia cât pot să-l mănânce. Mielul să vă fie de un an, parte bărbătească şi fără meteahnă, şi să luaţi sau un miel, sau un ied, Să-l ţineţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia şi atunci toată adunarea obştii fiilor lui Israel să-l junghie către seară. Să ia din sângele lui şi să ungă amândoi uşorii şi pragul cel de sus al uşii casei unde au să-l mănânce. Şi să mănânce în noaptea aceea carnea lui friptă la foc; dar s-o mănânce cu azimă şi cu ierburi amare. Dar să nu-l mâncaţi nefript deajuns sau fiert în apă, ci să mâncaţi totul fript bine pe foc, şi capul cu picioarele şi măruntaiele. Să nu lăsaţi din el pe a doua zi şi oasele lui să nu le zdrobiţi. Ceea ce va rămâne pe a doua zi să ardeţi în foc. Să-l mâncaţi însă aşa: să aveţi coapsele încinse, încălţămintea în picioare şi toiegele în mâinile voastre; şi să-l mâncaţi cu grabă, căci este Paştile Domnului.”


“Ziua aceea să fie spre pomenire şi să prăznuiţi într-însa sărbătoarea Domnului, din neam în neam; ca aşezare veşnică s-o prăznuiţi. Şapte zile să mâncaţi azime; din ziua întâi să depărtaţi din casele voastre dospitura, căci cine va mânca dospit din ziua întâi până în ziua a şaptea, sufletul aceluia se va stârpi din Israel. În ziua întâi să aveţi adunare sfântă, în ziua a şaptea iar adunare sfântă; şi în acele zile să nu faceţi nici un fel de lucru decât numai cele ce trebuie fiecăruia de mâncat, numai acelea să vi le faceţi. Păziţi sărbătoarea azimilor, că în ziua aceea am scos taberele voastre din pământul Egiptului; păziţi ziua aceasta în neamul vostru ca aşezământ veşnic. Începând din seara zilei a paisprezecea a lunii întâi şi până în seara zilei a douăzeci şi una a aceleiaşi luni, să mâncaţi pâine nedospită. Şapte zile să nu se afle dospitură în casele voastre;”


“Şi când vă vor zice copiii voştri: Ce înseamnă rânduiala aceasta? Să le spuneţi: Aceasta este jertfa ce o aducem de Paşti Domnului, Care în Egipt a trecut pe lângă casele fiilor lui Israel, când a lovit Egiptul, iar casele noastre le-a izbăvit". Şi s-a plecat poporul şi s-a închinat.”

(Iesirea – a doua carte a lui Moise – 12/26,27)

121

Deci prima luna a anului ar trebui sa fie primavera cand apar mieii. Daca luam asa calendarul, putem calcula aproximativ si timpul in care s-au petrecut alte evenimente.

“După aceea a zis Domnul către Moise şi Aaron: "Rânduiala Paştelui este aceasta: Nimeni din cei de alt neam să nu mănânce din el. Dar tot robul cumpărat cu bani şi tăiat împrejur să mănânce din el. Străinul şi simbriaşul aşijderea să nu mănânce din el. Să se mănânce în aceeaşi casă; să nu lăsaţi pe a doua zi; carnea să nu o scoateţi afară din casă şi oasele să nu le zdrobiţi. Să-l prăznuiască toată obştea fiilor lui Israel. Iar de va veni la voi vreun străin să facă Paştile Domnului, să tai împrejur pe toţi cei de parte bărbătească ai lui şi numai atunci să-l săvârşească şi va fi ca şi locuitorul de baştină al ţării; dar tot cel netăiat împrejur să nu mănânce din el. O lege să fie şi pentru băştinaş şi pentru străinul ce se va aşeza la voi!"”


“În ziua aceea să spui fiului tău şi să zici: Acestea sunt pentru cele ce a făcut Domnul cu mine, când am ieşit din Egipt. Să fie acestea ca un semn pe mâna ta şi aducere aminte înaintea ochilor tăi, pentru ca legea Domnului să fie în gura ta, căci cu mână tare te-a scos Domnul Dumnezeu din Egipt. Să păziţi dar legea aceasta din an în an, la vremea hotărâtă.”


• Azima – turta de faina de grau sau de secara, facuta din aluat nedospit si coapta sub spuza

“Şi a sosit ziua Azimelor, în care trebuia să se jertfească Paştile. Şi a trimis pe Petru şi pe Ioan, zicând: Mergeţi şi ne pregătiţi Paştile, ca să mâncăm. Iar ei I-au zis: Unde voieşti să pregătim? Iar El le-a zis: Iată, când veţi intra în cetate, vă va întâmpina un om ducând un urcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra. Şi spuneţi stăpânului casei: Învăţătorul îţi zice: Unde este încăperea în care să mănânc Paştile cu ucenicii mei? Şi acela vă va arăta un foişor mare, aşternut; acolo să pregătiţi. Iar, ei, ducându-se, au aflat precum le spusese şi au pregătit Paştile. Şi când a fost ceasul, S-a aşezat la masă, şi apostolii împreună cu El. Şi a zis către ei: Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Paşti, mai înainte de patima Mea, Căci zic vouă că de acum nu-l voi mai mânca, până când nu va fi desăvârşit în împărăţia lui Dumnezeu Şi luând paharul, mulţumind, a zis: Luaţi acesta şi împărţiţi-l între voi; Că zic vouă: Nu voi mai bea de acum din rodul viţei, până ce nu va veni împărăţia lui Dumnezeu. Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi.”

(Sfanta Evanghelie dupa Luca – 22/7-20)

Daca dupa legea veche, in acea zi se tinea Pastele Domnului, sarbatoare care a fost data evreilor pana la invierea lui Iisus si intrarea Noului Testament in vigoare, Dupa

122

intrarea in vigoare a Noului Testament, Iisus a dat o lege noua, impartasirea cu trupul si sangele Domnului nostru Iisus Hristos.

123

Mirungerea Despre mirungere in Evanghelie se scrie urmatoarele:

“Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului.”


• Nard – planta cu radacina scurta si groasa, fibroasa si foarte aromata, cu frunze moi si flori rosii-purpurii; esenta parfumata extrasa din radacina de nard

“S-a apropiat de El o femeie, având un alabastru cu mir de mare preţ, şi l-a turnat pe capul Lui, pe când şedea la masă. Şi văzând ucenicii, s-au mâniat şi au zis: De ce risipa aceasta? Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor. Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis: Pentru ce faceţi supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea faţă de Mine. Căci pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna; Că ea, turnând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre îngroparea Mea.”


Din versetul de mai sus se poate intelege faptul ca mirul nu este un dar de la Dumnezeu, si asta din cauza ca se vindea pe bani. Iisus stia cu siguranta ca tot ceea ce e sfant nu se obtine cu bani, asa cum stia dealtfel si apostolul Pavel:

“Şi Simon văzând că prin punerea mâinilor apostolilor se dă Duhul Sfânt, le-a adus bani, Zicând: Daţi-mi şi mie puterea aceasta, ca acela pe care voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt. Iar Petru a zis către el: Banii tăi să fie cu tine spre pierzare! Căci ai socotit că darul lui Dumnezeu se agoniseşte cu bani.”

(Faptele Sfintilor Apostoli – 8/18-20)

“Şi neguţătorii lumii plâng şi se tânguiesc asupra ei, căci nimeni nu mai cumpără marfa lor, Marfă de aur şi de argint, pietre preţioase şi mărgăritare, vison şi porfiră, mătase şi stofă stacojie, tot felul de lemn bine mirositor şi tot felul de lucruri de fildeş, de lemn de mare preţ şi marfă de aramă şi de fier şi de marmură, Şi scorţişoară şi balsam şi mirodenii şi mir şi tămâie şi vin şi untdelemn şi făină de grâu curat şi grâu şi vite şi oi şi cai şi căruţe şi trupuri şi suflete de oameni. Şi roadele cele dorite de sufletul tău s-au dus de la tine şi toate cele grase şi strălucite au pierit de la tine şi niciodată nu le vor mai găsi. Iar neguţătorii de aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe, de frica chinurilor ei, plângând şi tânguindu-se,”

(Apocalipsa – 18/11-15)

124

Crucea Iisus Hristos a vorbit de cruce, dar nu s-a referit niciodata la acea cruce pe care erau crucificati oamenii. Iisus a vorbit de cruce inainte de a fi crucificat, deci este logic faptul ca nu vorbea de crucea pe care urma sa fie ucis. El vorbea despre altceva, deoarece crucea inseamna si:

• “A-si duce crucea” – a indura cu demnitate nenorocirile vietii

Aceasta definitie se potriveste foarte bine sensului pe care Iisus a dorit sa il dea cuvantului “cruce”:

“Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.”


“Şi zicea către toţi: Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie;”


“Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis: Un lucru îţi mai lipseşte: Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor şi vei avea comoară în cer; şi apoi, luând crucea, vino şi urmează Mie.”


“Şi cel ce nu-şi poartă crucea sa şi nu vine după Mine nu poate să fie ucenicul Meu.”


“Căci Hristos nu m-a trimis ca să botez, ci să binevestesc, dar nu cu înţelepciunea cuvântului, ca să nu rămână zadarnică crucea lui Hristos. Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.”


Nu exista in Evanghelie referiri la semnul crucii din care sa reiese ca semnul in sine ar contine ceva sfant.

125

Lege vesnica “Dacă însă jertfa lui este din capre, s-o înfăţişeze înaintea Domnului, Să-şi pună mâna sa pe capul caprei şi s-o junghie la uşa cortului adunării; iar preoţii, fiii lui Aaron, să stropească cu sângele ei jertfelnicul împrejur. Din acestea să aducă prinos şi jertfă Domnului: grăsimea de pe măruntaie, toată grăsimea care acoperă intestinele, Amândoi rărunchii, grăsimea de pe ei şi cea de pe şolduri, seul de pe ficat pe care-l va desprinde cu cel de pe rărunchi; Şi să le ardă preotul pe jertfelnic; această ardere pe foc este mireasmă plăcută Domnului. Toată grăsimea este a Domnului. Este lege veşnică şi pentru toţi urmaşii voştri din toate aşezările voastre, ca toată grăsimea şi tot sângele să nu-l mâncaţi".”

(Leviticul – cartea a treia a lui Moise – 3/12-17)

“Şi a zis Domnul către Moise: "Spune lui Aaron, fratele tău, să nu intre oricând în locaşul sfânt de după perdea, înaintea curăţitorului celui de pe chivotul legii, ca să nu moară, că deasupra capacului Mă voi arăta în nor. Iată rânduiala după care trebuie să intre Aaron în locaşul sfânt: cu un viţel, jertfă pentru păcat, şi cu un berbec pentru ardere de tot.”

(Leviticul – cartea a treia a lui Moise – 16/2,3)

“Aceasta să fie pentru voi lege veşnică: în luna a şaptea, în ziua a zecea a lunii, să postiţi şi nici o muncă să nu faceţi, nici băştinaşul, nici străinul care s-a aşezat la voi, Căci în ziua aceasta vi se face curăţire, ca să fiţi curaţi de toate păcatele voastre, înaintea Domnului, şi curaţi veţi fi. Aceasta e cea mai mare zi de odihnă pentru voi şi să smeriţi sufletele voastre prin post. Aceasta este lege veşnică. De curăţit însă să vă cureţe preotul care este uns ca să slujească în locul tatălui său. Să se îmbrace el cu veşmintele cele de în şi cu veşmintele sfinte; şi va curăţi sfânta sfintelor, cortul adunării, va curăţi jertfelnicul şi pe preoţi şi va curăţi şi toată obştea poporului. Aceasta să fie pentru voi lege veşnică: o dată în an să curăţiţi pe fiii lui Israel de păcatele lor". Şi Aaron a făcut aşa cum poruncise Domnul lui Moise.”

(Leviticul – cartea a treia a lui Moise – 16/29-34)

Doar in textul de mai sus, expresia “lege vesnica” este scrisa de 4 ori. Eu am mai gasit aceasta expresie scrisa de inca 32 ori. In textul de mai sus scrie:

“Căci în ziua aceasta vi se face curăţire, ca să fiţi curaţi de toate păcatele voastre, înaintea Domnului, şi curaţi veţi fi.”

Si in continuare, scrie ca “aceasta este o lege vesnica “. Se stie faptul ca in invatatura crestina pacatele se sterg altfel, adica prin pocainta, ceea ce inseamna ca acea lege este vesnica, dar nu si pentru crestini. Ea este vesnica pentru cei care traiesc potrivit Vechiului Testament, si este si normal sa fie asa. Nu poate nimeni sa traiasca dupa invatatura Vechiului Testament daca nu o cunoaste si nu respecta tot ce scrie in aceasta invatatura. Cei care au ales sa traiasca potrivit invataturii lui Moise (Vechiului

126

Testament) trebuie sa pazeasca toate legile si poruncile scrise acolo si sa tina toate sarbatorile:

“Grăit-a Domnul cu Moise şi a zis: "Vorbeşte fiilor lui Israel şi le spune care sunt sărbătorile Domnului, în care se vor face adunările sfinte. Sărbătorile Mele sunt acestea:”


1 - Ziua de odihna; 2 – Pastile Domnului; 3 – Sarbatoarea azimei Domnului; 4 – Ziua ridicarii snopului; 5 – Praznuirea leganata; 6 – Sarbatoarea trambitilor; 7 – Ziua curatirii (post); 8 – Sarbatoarea corturilor; 9 – Sarbatoarea Domnului (Extrase din Levitic)

Bibliile sunt traduse putin diferit, ceea ce face ca in biblia lui Cornilescu sa scrie ceva iar in Biblia Ortodoxa sa fie putin diferit. Iata niste exemple:

“Si pomenirea acestei zile s-o pastrati si s-o prazmuiti printr-o sarbatoare in cinstea Domnului; s-o prazmuiti ca o lege vesnica pentru urmasii vostri.”

(Exod – 12/14) – traducere D. Cornilescu

“Ziua aceea să fie spre pomenire şi să prăznuiţi într-însa sărbătoarea Domnului, din neam în neam; ca aşezare veşnică s-o prăznuiţi.”

(Iesirea – a doua carte a lui Moise – 12/14) – Biblia Ortodoxa

“Sa tineti sarbatoarea Azimelor, caci chiar in ziua aceea voi scoate ostile voastre din tara Egiptului; sa tineti ziua aceea ca o lege vesnica pentru urmasii vostri.”


“Păziţi sărbătoarea azimilor, că în ziua aceea am scos taberele voastre din pământul Egiptului; păziţi ziua aceasta în neamul vostru ca aşezământ veşnic.”


“Sa incingi pe Aaron si pe fii lui cu un brau sis a pui scufiile pe capetele fiilor lui Aaron. Preotia va fi a lor printr-o lege vesnica. Astfel sa inchini pe Aaron si pe fii lui in slujba Mea.”


“Să-i încingi cu brâie şi să le pui turbanele; şi-Mi vor fi preoţi în veac. Aşa vei sfinţi tu pe Aaron şi pe fiii lui.”


Toate poruncile au fost date numai pentru Israel si asta este specificat clar in unele versete:

127

“Iata eu inalt o Casa Numelui Domnului Dumnezeului meu, ca sa I-o inchin Lui, sa ard inaintea Lui tamaie mirositoare, sa aduc necurmat in ea painile pentru punerea inainte sis a aduc arderile de tot de dimineata si de seara in zilele de Sabat, de luna noua si de sarbatoare ale Domnului Dumnezeului nostru, dupa o lege vesnica pentru Israel.”

(2 Cronici – 2/4) - traducere D. Cornilescu

“Iată şi eu, fiul lui, zidesc templu numelui Domnului Dumnezeului meu, ca să îl închin Lui, pentru ca să se ardă înaintea Lui tămâie mirositoare, să I se înfăţişeze pururea pâinile punerii înainte şi să I se aducă arderi de tot dimineaţa şi seara, în ziua odihnei, la lună nouă şi la sărbătorile Domnului Dumnezeului nostru, ceea ce s-a poruncit pentru totdeauna lui Israel.”

(Cartea a doua Paralipomena (a doua a Cronicilor) – 2/4) - Biblia Ortodoxa

“Să prăznuiţi sărbătoarea aceasta a Domnului şapte zile în an: acesta este aşezământ veşnic în neamul vostru. În luna a şaptea să o prăznuiţi.”

(Leviticul – cartea a treia a lui Moise – 23/41)

“Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis: "Porunceşte fiilor lui Israel să-ii aducă untdelemn de măsline, curat şi limpede, pentru candele, ca să ardă sfeşnicul necontenit,”


“Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis: "Aceasta este legea leviţilor: de la douăzeci şi cinci de ani în sus să intre să lucreze la cortul adunării; Iar la cincizeci de ani să înceteze şi să nu mai lucreze. De acolo înainte să ajute fraţilor lor a străjui la cortul adunării, dar de lucrat să nu mai lucreze. Aşa să faci cu leviţii, ca fiecare să fie la slujba lui de paznic".”

(Numerii – 8/23-26)

Tot ce a spus Dumnezeu lui Moise, au fost legiuiri pamantesti, adica legi care se aplica doar pe pamant, si au fost date doar pana la venirea lui Iisus. Iisus a dat legi duhovnicesti, care privesc duhul omului si nu trupul.



“Astfel fiind întocmite aceste încăperi, preoţii intrau totdeauna în cortul cel dintâi, săvârşind slujbele dumnezeieşti; În cel de-al doilea însă numai arhiereul, o dată pe an, şi nu fără de sânge, pe care îl aducea pentru sine însuşi şi pentru greşealele poporului. Prin aceasta, Duhul Sfânt ne lămureşte că drumul către Sfânta Sfintelor nu era să fie arătat, câtă vreme cortul întâi mai sta în picioare, Care era o pildă pentru timpul de faţă

128

şi însemna că darurile şi jertfele ce se aduceau n-aveau putere să desăvârşească cugetul închinătorului. Acestea erau numai legiuiri pământeşti - despre mâncăruri, despre băuturi, despre felurite spălări - şi erau porunci până la vremea îndreptării.”

(Epistola catre Evrei a Sf. Apostol Pavel – 9/6-10)

“Dacă deci aţi murit împreună cu Hristos pentru înţelesurile cele slabe ale lumii, pentru ce atunci, ca şi cum aţi vieţui în lume, răbdaţi porunci ca acestea: Nu lua, nu gusta, nu te atinge! - Toate lucruri menite să piară prin întrebuinţare - potrivit unor rânduieli şi învăţături omeneşti? Unele ca acestea au oarecare înfăţişare de înţelepciune, în păruta lor cucernicie, în smerenie şi în necruţarea trupului, dar n-au nici un preţ şi sunt numai pentru saţiul trupului.”

(Epistola catre Coloseni a Sf. Apostol Pavel – 2/20-23)



“Iar pe voi care eraţi morţi, în fărădelegile şi în netăierea împrejur a trupului vostru, v-a făcut vii, împreună cu Sine, iertându-ne toate greşealele; Ştergând zapisul ce era asupra noastră, care ne era potrivnic cu rânduielile lui, şi l-a luat din mijloc, pironindu-l pe cruce. Dezbrăcând (de putere) începătoriile şi stăpâniile, le-a dat de ocară în văzul tuturor, biruind asupra lor prin cruce. Nimeni deci să nu vă judece pentru mâncare sau băutură, sau cu privire la vreo sărbătoare, sau lună nouă, sau la sâmbete, Care sunt umbră celor viitoare iar trupul (este) al lui Hristos.”

(Epistola catre Coloseni a Sf. Apostol Pavel – 2/13-17)

129

Piatra “Şi le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt? Răspunzând Simon Petru a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu. Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: Fericit eşti Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri. Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.”


Din versetul de mai sus se poate intelege ca Petru este piatra de temelie pe care Iisus va zidi biserica. Dar nu este asa. Cand Petru a spus “Tu esti Hristosul”, Iisus a spus lui Petru ca “pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea”, adica pe Hristos si nu pe Petru. Intr-adevar, versetul de mai sus poate fi interpretabil, dar exista alte versete care lamuresac faptul ca Iisus este acea piatra, piatra de temelie a bisericii Lui:

“Apropiaţi-vă de El, piatra cea vie, de oameni într-adevăr neluată în seamă, dar la Dumnezeu aleasă şi de preţ; Şi voi înşivă, ca pietre vii, zidiţi-vă drept casă duhovnicească, preoţie sfântă, ca să aduceţi jertfe duhovniceşti, bine-plăcute lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos; Pentru că scris este în Scriptură: "Iată, pun în Sion Piatra din capul unghiului, aleasă, de mare preţ, şi cel ce va crede în ea nu se va ruşina".”

(Intaia Epistola Soborniceasca a Sf. Apostol Petru – 2/4-6)

Piatra din capul unghiului este Iisus:

“Zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind însuşi Iisus Hristos.”


“După harul lui Dumnezeu, cel dat mie, eu, ca un înţelept meşter, am pus temelia; iar altul zideşte. Dar fiecare să ia seama cum zideşte; Căci nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea pusă, care este Iisus Hristos.”


Prin urmare temelia a fost pusa si este Iisus Hristos, iar crestinii sunt acele pietre vii cu care se zideste biserica. Din ce am scris, biserica pare a fi o constructie, dar este doar o comparatie cu o constructie, Iisus fiind comparat cu temelia iar crestinii cu caramizile care vor fi zidite pe acea temelie.

adevarul din biblie

Spiritual

biblie

adevar

dumnezeu

iisus

crestin

viata

dreptate

spirit