emanual coturism

8/3/2019 emanual coturism

http://slidepdf.com/reader/full/emanual-coturism 1/138

- MODULUL 1 –

TURISMUL DURABIL

OBIECTIVE SPECIFICE

Cunoasterea tuturor termenilor privind dezvoltarea durabila; Sa cunoasca componentele dezvoltării turismului; Sa cunoasca cateva forme si exemple de turism durabil.

REZULTATE AŞTEPTATE

În momentul în care va finaliza studiul acestei teme, studentul va avea

posibilitatea: Să înţeleagă noţiunile generale privind dezvoltarea durabila si cand a aparut acestconcept;

Să înţeleagă ce înseamnă mediul înconjurător ; Să inteleaga care este strategia protecţiei mediului în România.

COMPETENŢE DOBÂNDITE

Cunoasterea notiunilor principale

Folosirea principalelor notiuni

Lecţia 1. Conceptului de dezvoltare

De la Adam Smith şi până în zilele noastre, teoria economică analizează direct sauindirect “dezvoltarea”. Visul oricărui capitalist a fost şi este dezvoltarea afacerilor sale,cucerirea unor noi pieţe, globalizarea. O dată cu creşterea complexităţii conexiunilor dineconomia mondială s-a simţit şi nevoia redefinirii de către specialişti a acestui concept.Paradoxul ştiinţei economice este că teoriile sale sunt create după analiza fenomenelor,

spre deosebire de alte ştiinţe în care teoria precede practica (de exemplu Edison a inventat becul după multe experimente şi calcule în laborator, în timp ce piaţa a fost analizată multdupă apariţia ei). Aşa s-a întâmplat şi cu conceptele dezvoltării durabile sau viabile. Dupădouăzeci de ani de expansiune economică fără precedent, abia în anii ’70 apar primele preocupări de redefinire a conceptului de dezvoltare.

Din cele peste 60 de interpretăriale conceptului de dezvoltare, specialiştii s-auoprit la cel ce pare a defini, pentru moment, cel mai bine, rezolvarea problemelor umanităţii: DEZVOLTARE DURABILÃ.



Raportul Comisiei Mondiale pentru Mediu şi Dezvoltare (CMED), cunoscut şisub denumirea de “Raportul Brundtland” după numele iniţiatoarei acestui raport ce poartătitlul “Viitorul nostru comun”, apărut în 1987, defineşte dezvoltarea durabilă ca fiind aceadezvoltare ce satisface nevoile generaţiilor actuale fără a prejudicial intereselegeneraţiilor viitoare.

Dezvoltarea durabilă înseamnă în plan material menţinerea posibilităţilor şicondiţiilor de viaţă pentru generaţiile viitoare, în special a resurselor naturale regenerabilecel puţin la nivelul celor existente pentru generaţia actuală, precum şi redresareafactorilor de mediu afectaţi de poluare. În plan spiritual, dezvoltarea durabilă înseamnămult mai mult; inseamnă conservarea moştenirii faptelor de cultură, realizate de cei dintrecut şi de cei de azi şi dezvoltarea capacităţii de creaţie în viitor, a elitei celor care neurmează.

Conform definiţiei date de CMED, dezvoltarea durabilă implică faptul că volumultotal al capitalului, format din capital fizic (maşini, drumuri, hoteluri ş.a.), capitalul uman(sănătatea oamenilor, cunoştinţele şi calificarea lor) şi capitalul natural (pădurile, aerul,apa şi solul fertile),rămâne constant sau creşte în timp.

După ce denunţă eroarea de a concepe mediul şi dezvoltarea ca două obiectivedistincte şi adverse, documentul CMED promovează pentru politicile şi proiectele dedezvoltare o abordare integrală potrivit căreia, dacă acestea sunt raţionale din punct devedere ecologic, trebuie să determine o dezvoltare durabilă atât în ţările în dezvoltare, câtşi în cele dezvoltate. În această viziune rolul prioritar revine măsurilor preventive şianticipative fără a neglija însă măsurile corrective imediate.

Raportul recomandă, de asemenea, realizarea de reuniuni regionale şi mondiale pentru a promova integrarea mediului şi a dezvoltării economice. Pe linia unor asemeneaevoluţii generale, la 22 decembrie 1989, Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluţianr. 44/228, prin care s-a convocat o reuniune mondială pe tema dezvoltării şi mediului.

Conferinţa Natiunilor Unite privind Mediul şi Dezvoltarea, a reunit, între 3 şi 14

iunie 1992 la Rio de Janeiro, 145 de preşedinţi, prim-miniştri sau vicepreşedinţi, fiindsocotită drept cea mai amplă reuniune la nivel înalt din secolul XX. Cele mai importantedocumente adoptate la această conferinţă sunt: Declaraţia de la Rio asupra mediului şidezvoltării supranumită “Carta Terrei”, Planul de acţiune intitulat “Agenda 21”,Convenţia cadru privind schimbările climatice, Declaraţia privind pădurile şi Declaraţia privind deşertificarea.

Singura instituţie creată de către Summit-ul de la Rio din 1992 este ComisiaDezvoltării Durabile (CDD), constituirea sa fiind prevăzută în capitolul 38 al Agendei 21:“Aranjamente instituţionale internaţionale “, iar funcţionarea sa înscriindu-se, conformAdunării Generale a ONU, în cadrul Consiliului Economic şi Social.

Strategia de realizare a unei dezvoltări durabile are ca problemă centrală existenţacolectivităţii umane atât în plan temporal, cât şi spaţial, precum şi realizarea unui sistemcoerent care să suporte costurile generate de dezvoltarea economico-socială, de prevenirea poluării şi de înlăturare a efectelor negative ale acesteia.

Cerinţele minime pentru realizarea unei dezvoltări durabile sunt:• Redimensionarea creşterii economice, având în vedere o distribuţie mai echilibrată aresurselor şi accentuarea laturilor calitative ale producţiei;• Eliminarea sărăciei – ce se poate realiza prin satisfacerea nevoilor esenţiale pentruasigurarea unui loc de muncă; pentru hrană, apă, energie şi sănătate;



• Reducerea creşterii demografice necontrolate;• Conservarea resurselor naturale, întreţinerea diversităţii ecosistemelor, supraveghereaimpactului dezvoltării economice asupra mediului;• Reorientarea tehnologiei şi punerea sub control a resurselor acesteia;• Unificarea pe plan mondial a deciziilor privind mediul şi economia.

Dezvoltarea durabilă, nu este doar o modă, ci o necessitate impusă , pe de o parte,de nivelul înalt de dezvoltare la care au ajuns unele state, iar pe de altă parte, derămânerea în urmă a economiei multor altor state.

De la apariţia sa, în 1987, conceptual dezvoltării durabile a pătruns în toatedomeniile vieţii economice şi sociale: de la agricultură durabilă până la transport durabilşi turism durabil.

Prin activitatea conjugată dintre UICN – Uniunea Internaţională de Conservare a Naturii, WWF – Federaţia Mondială pentru Ocrotirea Naturii, PNABE – FederaţiaEuropeană a Parcurilor Naţionale şi Naturale, încă din 1991, s-a definit conceptual deturism durabil: ” dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul şi marketingul turistic care să respecte integritatea naturală, socială şi economică a

mediului, cu asigurarea exploatării resurselor naturale şi culturale şi pentru generaţiile viitoare”.Din această definiţie rezultă că orice formă de turism trebuie să respecte

principiile dezvoltării durabile, plecând de la ecoturism, turism verde şi turism rural, pânăla turismul de afaceri sau cel automobilistic.

Lecţia 2. Turismul şi mediul

Un număr tot mai mare dintre cei implicaţi, sub o formă sau alta, în activităţile deturism sunt conştienţi de efectele provocate de dezvotarea turistică, de impactul acestor activităţi asupra populaţieişi ambiantului. În ultimii ani, deceniile nouă şi zece ale secolului XX, s-a urmărit caexpansiunea turismului să se realizeze echilibrat, în conformitate cu standardele caregarantează păstrarea echilibrului ecologic şi evită suprasolicitarea resurselor, poluarea şiorice alte impacte negative asupramediului.

Noţiunea de impact presupune analiza relaţiei turist - resursa turistică - produsturistic, care se desfăşoară de la simpla vizitare a unui obiectiv turistic, pana la asigurarea pachetului de servicii şi acţiuni turistice, menite să pună în valoare obiectivul respectiv.

Impactul asupra unei zonei turistice este dat de:• cadrul natural şi varietatea potenţialului turistic;• existenţa unei infrastructuri generale, care asigura circulaţia, accesul şi informarea;• prezenţa unor structuri turistice de cazare, alimentaţie publică, agrement.

Aceste elemente definitorii ale turismului determină mai multe tipuri de impact,care pot îmbrăca forme pozitive sau negative de manifestare.

Pasul 1. Impactul politicEste determinat de poziţia în politica turistică a guvernului privitoare la industria

ospitalităţii, care pentru cazul României considerăm că ar trebui să aibă următoareledirecţii:



• turismul fiind un sector prioritar al economiei ar trebui să se dezvolte în viitor cusprijinul statului;• folosirea în mod optim a resursele naturale, culturale, ale teritoriului naţional, cuasigurarea protecţiei acestora;• ridicarea calităţii amenajărilor turistice şi a serviciilor turistice şi prin îmbunătăţirea

politicii deresurse umane;• modernizarea infrastructurii generale şi extinderea ei în folosul dezvoltării turismului;• rolul şi dimensiunea sectorului privat în turism trebuie să fie mărite considerabil.

În cele ce urmează vom face o analiză a tipurilor de impact. Existenţa şi evoluţiaomului, a societăţii în ansamblul său sunt determinate de calitatea mediului. În acest sensmediul, definit prin totalitatea factorilor naturali şi a celor creaţi prin activităţile umaneaflaţi în strânsă interacţiune, influenţează echilibrul ecologic, determină condiţiile deviaţă, de muncă şi perspectivele dezvoltării societăţii.

Desfăşurarea eficientă a activităţilor turistice presupune existenţa unui mediuînconjurător adecvat, având calităţi superioare atât în privinţa condiţiilor naturale, cât şi a

celor create de om.Printre motivaţiile turistice un loc tot mai însemnat revine nevoii de destindere, derecreere, de odihna activă într-un mediu agreabil, cu o natură nealterată: aer curat, apă,soare, zăpadă, linişte, peisaje reconfortante. Altfel spus, mediul şi calitatea acestuiareprezintă condiţia fundamentală a desfăşurăriiactivităţilor turistice.

Amenajarea şi valorificarea prin turism a naturii şi a valorilor culturale, fărădiscernământ şi la întâmplare, pot produce în timp şi spaţiu efecte defavorabile asupratuturor componentelor de mediu.

Pasul 2 .Impactul social

Se manifestă prin influenţa pe care o are turismul asupra modului de viaţătradiţional al locuitorilor unei zone, asupra lărgirii orizontului lor spiritual şi profesional.În condiţiile în care modul de viaţă socio-economic are tot mai acute tendinţe de

generalizare şi uniformizare, păstrarea unor elemente cu specific tradiţional, vor ocupa unloc important în viitorul aşezărilor incluse în activităţi turistice.

Acestea reprezintă căile de păstrare a unei identităţi socio-culturale, de dobândirea unei personalităţi distincte în cadrul turistic local, naţional şi chiar mondial. Aceastăvalorificarea prin turism a patrimoniului natural şi cultural al unei zonei turistice prezintă ,în plan social, atât un impact pozitiv, cât şi unul negativ.

Impactul pozitiv se exemplifica prin:• creşterea şansei sociale şi profesionale prin realizarea de noi locuri de munca, în

servicii turistice şi infrastructură generala;• crearea de noi locuri de muncă sezoniere, cu precădere pentru tineri (elevi, studenţi,etc.) şi femei;• asigurarea şi dezvoltarea progresului social, de creştere a curăţeniei şi igienei publice, aconfortului general în localităţile turistice;• scăderea diferenţelor dintre categoriile socio-profesionale din punct de vedere alveniturilor realizate;



• dezvoltarea sentimentelor de înţelegere şi toleranţă deoarece schimburile interculturaleîntre turişti şi populaţia gazdă facilitează dispariţia barierelor lingvistice, sociale, rasiale,religioase, culturale.

Impactul negativ se poate materializa prin:• perturbarea şi distrugerea treptată a modului de viaţă tradiţional, în cadrul structurilor

sociale;• acceptarea de către populaţia locală a unor influenţe negative în plan social.Pentru populaţia din zonele rurale bunăoară, dezvoltarea în timp şi spaţiu a

activităţilor turistice poate conduce la renunţarea la modul de viaţă şi la ocupaţiiletradiţionale (pastorale, silvicultură, artizanat şi mică industrie, etc.) în favoarea unor activităţi şi servicii turistice care aduc venituri mai rapide şi mai importante.

Pasul 3 . Impactul economicMaterializat prin dezvoltarea locală şi regională a localităţilor mai puţin favorizate

sub aspectul resurselor economice, impactul economic total se concretizează în volumuldeterminat de cheltuielile turistice.

Din acest punct de vedere măsurarea impactului economic poate ţine seama detrei elemente:• impactul direct care evidenţiază efectele primei runde de circuit monetar provenit dela turist;• impactul indirect măsoară efectele derivate ale rundelor adiţionale cauzate derecircularea unităţii monetare iniţiale a turistului;• impactul indus (stimulat) comensurează efectele derivate cauzate de angajaţii uneifirme turistice care cheltuiesc o parte din salariile lor în alte sectoare de afaceri.

În această situaţie impactul economic total este egal cu efectele impactuluiindirect plus impactul indus al cheltuielilor turistului. În mod logic efectul multiplicator al turismului (K ) este exprimat prin însumarea celor trei impacturi,

Privind din acest unghi, se pune problema dezvoltării unui sector turistic durabil.Conceptul de turism durabil este de dată mai recentă, fiind determinat de procesul decreştere a populaţiei, de dorinţa de ridicare a nivelului trai ca şi de cunoaşterea capacităţiide suport a mediului.

Dezvoltarea durabilă se bazează pe următoarele principii esenţiale:• stabilirea limitelor ecologice, a standardelor şi normelor de consum, cu reducereaconsumurilor nejustificate;• redistribuirea activităţii economice şi realocarea resurselor, satisfacerea nevoilor esenţiale ale vieţii, şi în acelaşi timp creştere economică;• menţinerea unui optim de populaţie, creşterea demografica fiind în concordanţă cu potenţialul ecosistemelor exploatabile;

• conservarea resurselor de bază şi păstrarea arealelor naturale care susţin patrimoniulgenetic al florei şi faunei;• acces legal la resurse, creşterea efortului tehnologic şi folosirea raţională a acestora;• stabilirea unei rate minime de exploatare şi de consumare a resurselor aşa zise“inepuizabile”;• controlul comunitar, rolul comunităţii locale asupra luării deciziilor de - dezvoltarelocală;• asigurarea unui management al tuturor resurselor care să pună accent pe calitate.



Pornind de la punctele cheie ale dezvoltării durabile, impactul activităţilor turistice presupune următoarele:• creşterea viabilităţii unor localităţi cu resurse naturale reduse;• utilizarea terenurilor slab productive agricol, prin realizarea unor dotări turisticecorespunzătoare;

• creşterea veniturilor băneşti ale locuitorilor în condiţiile reducerii păşunatului şi aexploatărilor silvice;• creşterea puterii economice a localităţilor, prin obţinere de noi venituri din noi taxe şiimpozite locale;• încurajarea activităţilor tradiţionale, mai ales a acelora cu caracter artizanal şi de micăindustrie tradiţională ;• dezvoltarea unui comerţ specific bazat pe produsele economice locale şimeşteşugăreşti;• veniturile obţinute din turism şi comerţul specific acestui cadru, pot contribui lasusţinerea acţiunilor de modernizare a obiectivelor culturale, de refacere ecologica a peisajelor valoroase;

• aportul de profit şi devize - ca urmare a activităţilor de primire, găzduire, transport şialimentaţie publică – vor reprezenta o contribuţie importantă în planul dezvoltării locale.Dar dezvoltarea economică are şi repercusiuni negative, mai ales când se depăşesc

anumite limite, urmarea fiind afectarea mediului ambiant.Prezenţa reliefului variat, cu suprafeţe împădurite sau vegetaţie apreciabilă

reprezintă modalitatea cea mai simplă de reducere şi răspândire a factorilor poluanţi.Important este ca exploatarea resurselor naturale (lemn, piatră, cărbune, petrol, sare, etc.)dintr-o zonă să se facă raţional, pentru a păstra şi permanentiza un potenţial naturalatractiv şi valoros, ca şi pentru: reducerea efectelor de poluare naturală şi antropică, prevenirea fenomenelor de deşertificare ori de degradare a apelor, solului şi vegetaţiei,menţinerea unui climat plăcut şi stabil, în scopul menţinerii şi păstrării atractivităţii

peisajului.Pădurea are şi ea un rol deosebit în bilanţul căldurii, în acumularea, curăţarea,reglarea distribuţiei resurselor de apă, reducerea acţiunii vânturilor puternice, în formareasolurilor şi permanentizarea unor nişe ecologice de floră şi faună.Impactul negativ al activităţilor economice este exprimat de:• presiunea asupra exploatării resurselor;• distrugerea treptată a mediului înconjurător;• utilizarea tehnologiilor neperformante care conduc la produse slabe calitativ, la consummare de materii prime şi energie, precum şi la creşterea poluării prin produse secundare.

Pasul 4 . Impactul cultural

Este dominat de relaţia dintre turişti şi populaţia locală, care nu este întotdeauna benefică în plan local. Aspectele pozitive sunt date de:

• dezvoltarea şi revigorarea tradiţiilor culturale şi religioase;• diversificarea formelor de artizanat;• favorizarea creşterii interesului populaţiei locale pentru păstrarea şi conservareaobiectivelor de interes turistic, naturale şi culturale, care astfel pot fi valorificate;



• iniţierea unor noi acţiuni culturale în plan religios, de pelerinaj la mănăstiri, cu scopulsatisfacerii sentimentului de sacralitate creştină, de respect faţă de valorile morale.

Aspectele negative sunt mai numeroase, iar apariţia lor se face simţită după uninterval relativ mai lung de timp:• apariţia de schimbări a mentalităţilor, a valorilor morale sub influenţa turiştilor,

păstrarea unor obiceiuri, datini doar pentru că sunt pe gustul turiştilor, apariţia kisch-ului;• adaptarea şi copierea de către rezidenţi a unor atitudini şi comportamente noi, atribuiteturiştilor;• apariţia unor potenţiale conflicte şi antagonisme, atunci când turismul devine fenomende masă, suprasaturat, şi conduce la dispariţia sentimentului de mândrie faţă de propriacultură;• creşterea costului vieţii, dezvoltare ultrarapidă a modelului societăţii de consum,distrugerea treptată a spontaneităţii sociale, pe plan local.

Pasul 5 . Impactul turisticTurismul este o industrie care permite încasări în moneda naţională precum şi în

valută, şi care contribuie la dezvoltarea comunităţilor locale creând noi locuri de munca.El diferă de alte industrii prin aceea că clientul se deplasează în ţara sau zona turisticădorită, pentru un anume produs turistic.

Derularea activităţilor turistice necontrolat, aleator, fără luarea în calcul astandardelor de amenajare şi exploatare poate conduce la degradarea mediului şi aresurselor turistice. Aceste aspecte sunt influenţate de două mari grupe de factori:- factori care sunt o urmare directă a dezvoltării economice(industria, agricultura,transporturile şi alte domenii de activitate);- factori care sunt rezultatul utilizării mediului pentru turism şi agrement.

Chiar dacă activităţile turistice nu agresează mediul, precum unităţile industriale,nu se poate ascunde faptul că şi turismul are influenţe negative asupra mediului ambiant.

Impactul pozitiv este reprezentat de:• creşterea numărului de unităţi de cazare, îndeosebi în aşezările urbane şi ruraledefavorizate;• sporirea numărului de unităţi de alimentaţie publică, prin sprijinirea iniţiativelor locale pentru valorificarea bucătăriei tradiţionale şi utilizarea produselor locale specifice (vinuri, brânzeturi, produse de carne, legume şi fructe, etc.);• crearea condiţiilor de agrement-divertisment adecvat şi diversificat, care de asemenea poate pune în valoare resursele locale (cai, caleşti, sănii, bărci, instalaţii tradiţionale deagrement, tarafuri, orchestre şi fanfare, etc.);• dezvoltarea unui comerţ specific cu produse de artizanat, albume, pliante, hărţi,ghiduri, diapozitive, CD-uri, etc.;

• modernizarea principalelor căi de comunicaţie şi de acces spre punctele de interesturistic;• activităţile turistice pot interveni în asigurarea unor servicii care să se integrezeambiental şi situate la preţuri rezonabile;• oferă şansa creşterii pregătirii profesionale, prin specializarea personalului din turism,îndeosebi a ghizilor, cu ridicat nivel cultural, buni cunoscători de limbi străine;• crearea condiţiilor ca, prin multitudinea formelor de turism, acestea să se poată practica pe tot parcursul anului, cu evitarea aglomeraţiei din sezonul turistic;



• creşterea veniturilor locale şi generale, prin încurajarea de noi investiţii în turism. Impactul negativ este determinat în primul rând de acţiunea distructivă a turiştilor

asupra resurselor turistice. Acţiunile distructive – în multe cazuri inconştiente, datorată înspecial lipsei de educaţie turistică şi ecologică - pot fi numeroase, mai ales în zonele saula obiectivele la care se conturează o evidentă concentrare turistică şi în condiţiile în care

dotările şi amenajările turistice nu corespund cerinţelor de protecţie a mediului.Ele sunt provocate de:- circulaţia turistică necontrolată mai ales în afara traseelor marcate, prin distrugeriasupra solului, vegetaţiei, perturbării faunei. Alte prejudicii sunt aduse prin declanşareade incendii, împiedicarea refacerii ecologice, practicarea braconajului, ducând până ladispariţia unor specii.Circulaţia turistică necontrolată, în grupuri mari, are influenţe negative şi asupraobiectivelor culturale;- lipsa unor amenajări specifice, destinate popasurilor, instalării corturilor, în zonele şitraseele de mare interes turistic. Produce fenomenul de degradare a peisajului, prinacumulări de deşeuri, gunoaie, etc.;

- distrugeri cauzate de turismul automobilistic prin parcarea şi circulaţia în locuriinterzise, cu abatere de la drumurile principale, cu oprirea în poieni, pe malul apelor, prin producerea de: gaze de eşapament, zgomot, distrugerea de specii floristice. O intensăcirculaţie turistică, aglomerarea parcărilor conduce la alterarea aerului în zonele turistice;- exploatarea intensivă a resurselor naturale cu valenţe turistice (ape minerale, nămoluri,gaze de mofetă, plaje, apa lacurilor sărate ş.a.). Se impune limitarea exploatării acestor resurse în raport cu valoarea rezervelor omologate, cu asigurarea unei exploatăriraţionale. Un rol important îl are respectarea perimetrelor hidrogeologice şi a normelor sanitare de protecţie a hidrozăcămintelor cu valoare balneară;- structurile turistice de primire, alimentaţie publică nu prezintă dotări de folosire aenergiei alternative, a reciclării şi epurării apelor utilizate, a depozitării şi compostării

gunoaielor.În condiţiile dezvoltării activităţilor turistice într-un ritm rapid, fenomenul deimpact negativ poate fi exprimat şi prin:- tendinţa de extindere a structurilor şi serviciilor turistice, în loc de utilizare complexă adotărilor existente;- creşterea gradului de urbanizare a localităţilor;- afluxul extins de turişti conduce la suprasaturarea infrastructurilor turistice existente şidiversificarea formelor de poluare.

În acest context, în special în zonele turistice care au statut de rezervaţii şi parcurinaţionale, se pune problema dezvoltării unui turism controlat şi dirijat (ecoturism).

Activităţile turistice într-o arie naturală protejată trebuie să fie în concordanţă cucapacitatea de încărcare ecologică şi cu particularităţile ecosistemelor existente.Amenajarea şi valorificarea turistică adecvată şi prudentă, ca şi gestionarea eficacetrebuie să devină punctul forte pentru păstrarea integrităţii ecologice a unor astfel deresurse.

Principiul director al dezvoltării turismului într-o astfel de zonă protejată trebuiesă fie acela de exploatare echilibrată a tuturor resurselor naturale, umane şi culturale, într-un mod care să asigure satisfacţii deosebite turiştilor şi posibilităţi de dezvoltareechilibrată şi durabilă a aşezărilor turistice aferente. Deşi la prima vedere activităţile



turistice sunt poate cel mai puţin poluante, totuşi în timp ele conduc treptat şi la poluareamediului înconjurător.

Pe primul loc se situează dezvoltarea excesivă pe orizontală sub influenţa directăa creşterii populaţiei şi a creşterii mediului urban, cu dispariţia terenurilor naturale şi a pădurilor, şi nu în ultimul rând a terenurilor agricole prin extinderea infrastructurii. În al

doilea rând, circulaţia turistică intensă, cu vehicule particulare, în exces de viteză,generează mai multe forme de poluare (a aerului, sonoră, tasarea solului, ş.a.).

Lecţia 3. Activităţi umane cu impact asupra peisajului

ariilor protejate

Ariile protejate includ în perimetrul lor ecosisteme fragile, biocenoze vulnerabileîn raport cu modul de utilizare a terenurilor astfel încât, gama activităţilor umane cuimpact negativ asupra acestora este foarte vastă. Cele mai agresive forme de intervenţieantropică asupra interrelaţiilor dintre componentele naturale ale peisajului ariilor protejate pot fi:1. agricultura;2. silvicultura,3. turismul;4. transporturile;5. industria.

Pasul 1. Agricultura1. Agricultura înseamnă atât o folosire a terenului prin ea însăşi, cât şi exercitarea

unei influenţe puternice asupra activităţilor rurale. Agricultura presupune folosireamajoră a terenului în categoria V de peisaje protejate(parcuri naturale) şi este importantăîn multe rezervaţii naturale din categoria IV. Ca activitate principală pe terenurile situate

în proximitatea ariilor protejate, are o influenţă profundă asupra ariilor protejate din toatecategoriile. Mai mult decât orice alt sector, agricultura demonstrează că ariile protejatetrebuie înfiinţate şi administrate ca parte a politicilor generale de folosire a terenului şi nuseparat.

Unele terenuri agricole sunt de o valoare intrinsecă pentru conservare, în sensul căflora, fauna şi peisajul depind de continuarea agriculturii de intensitate mică, deseoritradiţională. Abandonarea acestui fel de agricultură poate genera mari pagube naturii şi peisajului, dar totodată nu toate formele tradiţionale de agricultura sunt inofensiveecologic.

Majoritatea practicilor agricole moderne s-au dovedit deosebit de nocive pentrunatură şi peisaje. Pentru creşterea productivităţii, au fost distruse numeroase habitate rare,

în special prin drenarea zonelor umede şi irigarea zonelor aride. Pe alocuri, practicile detip industrial aproape au eradicat plantele şi animalele sălbatice. Folosirea intensiva afertilizatorilor, pesticidelor şi ierbicidelor a dus la poluarea şi uneori la distrugereaefectivă a ariilor naturale învecinate.

În trecut, scopul agriculturii l-a constituit creşterea productivităţii, deseori neţinândseama de cost; surplusurile de hrana însă, în special din Uniunea Europeana, au condusulterior la măsuri de reducere a productivităţii, prin tăierea subvenţiilor, încurajarea„respingerilor” sau în alte moduri. Apelurile din partea Acordului General privind



Tarifele si Comerţul (GATT) pentru Europa au crescut presiunile de a reduce subvenţiilein productie.

Necesitatea de a reduce productivitatea încă mai oferă o ocazie unică atât pentrureducerea intensităţii producţiei cât şi pentru scoaterea terenurilor din agricultură, pentrucrearea, restaurarea şi administrarea habitatelor naturale la o scara mai mare. În ciuda

unui oarecare progres, protecţia mediului nu este încă în atenţia reformelor Politicii Agricole Comune a Uniunii Europene. Multe habitate valoroase, sunt încă în pericol dincauza intensificării agriculturii, care este necesară comunităţilor umane şi dăunătoarenaturii şi peisajului. Noile guverne democrate din Europa de Est si Centrala au ocazia dea integra conservarea în politicile pentru agricultură şi folosire a terenurilor. Schimbărilefundamentale în politicile agricole pot aduce mari beneficii conservării, ariilor protejateşi societăţii, în general.

Pasul 2. Silvicultura2. Silvicultura. În întreaga Europă, doar fragmente izolate din adevăratele păduri

naturale supravieţuiesc, majoritatea fiind localizate în Europa de Nord şi Europa de Sud-

Est. Aproape toate pădurile au fost modificate prin intervenţia umană în cursul a sute sauchiar mii de ani. Asemenea alterări pot reduce sau creşte biodiversitatea, dar întotdeaunaschimbă structura pădurii.

Acolo unde există păduri virgine, ele ar trebui conservate urgent, în mareamajoritate prin arii protejate. Oricum, în general conservarea pădurilor în Europa sereferă mai mult la asigurarea faptului că administrarea tuturor pădurilor este durabilă şimai puţin la conservarea pădurilor originale. Pădurile naturale si seminaturale continuă săfie transformate în forme mai intensive de păduri (cu arbori mai tineri, mai puţine specii,mai puţină biomasă şi o fragmentare mai mare a pădurii).

Ca activitate agricolă, păşunatul poate devasta pădurile; de asemenea, poluareaaerului nu respectă nici o graniţă; chiar şi ca fenomen declanşat în mod natural, focul

poate deveni devastator în pădurile modificate, în special dacă este urmat de păşunatintensiv.

Politicile naţionale pentru o silvicultură durabilă cer:-stabilirea unei păduri permanente garantate legal;-pregătirea în ecologie silvică şi în management;- standarde pentru tăieri anuale permise, cicluri de tăiere, tehnici de recoltare şiinfrastructură, metode de salvare a mediului;- controlul tuturor aspectelor recoltării şi tratamentului pădurii pentru protecţia mediului;- politici economice şi financiare care nu cer mai mult de la păduri decât poate fi susţinut;

- politici de folosinţă multiplă, pentru a fi siguri că societatea primeşte întregul beneficiu(cherestea, locuri de munca, servicii ecologice, recreere etc.) de la toate pădurile;- politici ecologice care protejează serviciile ecologice, diversitatea biologică şi baza deresurse pentru toţi cei care folosesc pădurile;-standarde pentru compoziţia speciilor care favorizează arborii nativi;-monitorizarea efectiva a tuturor celor de mai sus.

Operatorii silvici comerciali – de stat şi privaţi – ar trebui să permită unei parţi a proprietăţii lor să evolueze natural, fără tăieri sau plantari (de ex. luminişuri cu arbori



bătrâni de-a lungul cursurilor de apă şi pe marginea drumurilor; în câteva cazuri,managementul de conservare activ poate fi necesar, de exemplu reducerea număruluicerbilor în numeroase regiuni din Europa). Aceste abordări ar trebui să constituie o partea managementului care caută să mărească valoarea întregii păduri pentru mediulînconjurător. În ariile protejate din categoriile I-III, nu ar trebui să existe nici o operaţiune

silvică. Exploatarea cherestelei ar trebui permisă doar în categoria a IV-a, dacă aceastaslujeşte obiectivelor de conservare. Pădurile din categoria a V-a ar trebui administrateastfel încât să se menţină sau să se mărească valoarea lor de conservare.

Pasul 3. Turismul3. Turismul , ca activitate economică, poate cauza pagube mari ariilor protejate, în

special dacă nu sunt administrate adecvat, dar poate aduce şi mari beneficii. Presiuniledin partea turismului cresc rapid. Presiunile asupra locurilor turistice mai cunoscutecresc, astfel încât ariile naturale valoroase devin din ce în ce mai mult locuri pentruturismul de lunga durata, vizite de o zi şi chiar sport. In câteva arii protejate există pur şisimplu atât de mulţi vizitatori în anumite părţi, sau la anumite momente, încât natura – şi

calitatea experienţei vizitatorilor – suferă;în altele, vizitatorii pot pătrunde în cele maiîndepărtate zone. Facilităţile turistice intră deseori în conflict cu ţelurile de conservare şistrică peisajele naturale; presiunile pentru dezvoltarea unor asemenea facilităţi suntdeosebit de puternice în fostul bloc al ţărilor est-europene, în timp ce, în unele arii protejate, turismul pur şi simplu nu are loc.

Dar, dacă este planificat şi administrat pentru a fi durabil, turismul poate fi oforţă foarte pozitivă, aducând beneficii atât ariilor protejate cât şi comunităţilor locale.Turismul va fi binevenit în perimetrul sau în proximitatea ariilor protejate, dacă respectăcaracterul special al ariei, astfel încât, pagubele şi poluarea să fie minime. Principaleleforme de turism agreat în cadrul ariilor protejate sunt:- turismul bazat pe aprecierea naturii

- turismul cultural si educaţional- activitatea turistică a grupurilor mici, liniştite- ecoturismul, în general

Turismul poate ajuta la justificarea înfiinţării ariilor protejate în regiunilemarginale, şi poate duce la o înviorare a comunităţilor locale din punct de vedereeconomic şi al culturilor tradiţionale.

Tehnicile de administrare a vizitatorilor în medii sensibile nu sunt în general binecunoscute. Deşi ele costa deseori timp şi bani, venitul pe care îl generează poate ajuta laacoperirea costurilor. De asemenea, dezvoltarea ecoturismului poate fi legată de industriamanufacturieră şi de locurile de munca alternative la ferme, pentru a produce elementelenecesare unei economii rurale durabile.

Din ce în ce mai mulţi tur operatori devin conştienţi de faptul că un mediu sănătosşi atrăgător este esenţial pentru supravieţuirea pe termen lung a comerţului lor. Acestlucru este recunoscut în liniile directoare pentru turism adoptate in 1982 de World Travel and Tourism Council (WTTC). În prezent, unele companii turistice europeneîncearcă să acţioneze în moduri durabile şi să lucreze cu organismele de conservare, pentru a investi în conservare; de asemenea, tot mai mulţi turişti caută vacanţe care nu păgubesc mediul înconjurător şi nu ofensează cultura locală.Federaţia Europeană a Parcurilor Naţionale şi Naturale (FNNPE ) a trecut recent în



revistă turismul în şi în jurul ariilor protejate şi a concluzionat că turismul şi conservarea pot fi deseori compatibile, reciproc avantajoase, dar numai dacă este practicat într-unmod durabil, în ariile potrivite (raportul FNNPE, Loving them to Death – turismul durabil in parcurile naţionale şi naturale din Europa, 1993).

Guvernele naţionale ar trebui să implice administratorii ariilor protejate şi

industria turismului în dezvoltarea şi implementarea planurilor pentru turismul durabil.Acestea ar trebui să fie parte din strategiile naţionale de dezvoltare durabilă şi ar trebuiincluse în planurile individuale de management ale ariilor protejate.

Din punct de vedere al utilizării turistice, măsurile de care beneficiază ariile protejate includ:a) transformarea dezvoltării existente nondurabile în forme mai durabile; b) stabilirea standardelor durabile pentru noile dezvoltări, în special în mediile sensibile;c) desemnarea unor zone pentru diferite grade de turism, bazate pe capacitatea portanta aariilor protejate, incluzând sanctuare şi zone liniştite, ca şi zone potrivite pentru diferiteniveluri de folosinţă turistica şi de dezvoltare;d) reducerea poluării şi descongestionarea traficului de vacanţă;

e) evitarea turismului şi a recreării excesive în ariile protejate;f) asigurarea că din turism beneficiază şi comunităţile locale;g) asigurarea de ajutoare şi resurse pentru aplicarea din timp a planurilor;h) pregătirea managerilor ariilor protejate în turismul durabil.

În acelaşi timp, ar trebui să se revizuiască şi, dacă este nevoie, să seîmbunătăţească legislaţia referitoare la turism, şi în special:a) să se dea managerilor ariilor protejate puterea de a controla dezvoltarea turismului; b) să se ceară evaluarea completă din punct de vedere ecologic a propunerilor care privesc ariile protejate;c) să se conlucreze cu industria turismului, să se ceară ca pagubele ecologice create de

turismul din trecut să fie reparate şi să se adopte tehnici manageriale pentru a faceviitoarea utilizare durabila.

Schemele de pionierat în turismul durabil ar trebui să se încurajeze, de exemplu prin:a) împrumuturi, subvenţii sau taxe de concesiune pentru fermieri şi comunităţile locale, pentru înfiinţarea de mici întreprinderi care să folosească ariile protejate într-un modadecvat; b) proiecte administrative, pentru a arăta abordarea inovatoare a turismului, adecvateeconomiilor locale;c) folosirea fondurilor PHARE şi a celor naţionale pentru turism, cu scopul de a încurajaturismul durabil în blocul ţărilor est - europene.

FNNPE a definit turismul durabil ca „toate formele de dezvoltări turistice,management şi activităţi turistice care menţin integritatea ecologica, sociala si economica şi bunăstarea resurselor naturale si culturale, construite in mod perpetuu”.

Turismul durabil în interiorul şi în afara ariilor protejate cere:- cooperare strânsă cu autorităţile ariilor protejate;- operatorii turistici si ghizii care lucrează în ariile protejate să aibă înalte cunoştinţeecologice;



- contribuţii practice şi financiare ale operatorilor turistici pentru conservarea ariilor protejate;- reguli pentru promovarea şi marketingul vacanţelor bazate pe ariile protejate;- linii directoare pentru implicarea comunităţilor locale;- standarde pentru proiectarea şi operarea facilităţilor de turism durabil şi a afacerilor.

Pasul 4. Transportul4. Transportul , în special cel rutier, are un impact crescând asupra ariilor

protejate: prin poluarea aerului, congestie, zgomot şi intruziune vizuala şi prin însăşiconstruirea drumurilor. Înfiinţarea unei reţele de arii protejate de-a lungul Europei, cucoridoare ecologice, este împiedicată de faptul că Europa este fragmentată de o reţea şimai densă de căi de comunicaţii.

Drumurile noi şi „îmbunătăţite” ameninţă numeroase arii protejate; câteva proiecte vizează drumurile europene strategice, sprijinite de finanţări internaţionale.

De asemenea, canalizarea râurilor poate pune în pericol ţinuturile umede riverane,iar traseele alese pentru căile ferate de mare viteză pot afecta habitate valoroase. Şi

transportul pe mare, al unor mărfuri adesea periculoase, poate afecta zonele costiere.Deseori, pagubele produse ariilor protejate sunt ignorate sau subestimate în planificarea infrastructurii transporturilor. Dificultăţile de reconciliere a marilor programede construire a drumurilor cu cerinţele ariilor protejate sunt în mod special acute, acolounde arii protejate mari se întind pe drumurile dintre centre majore de populaţie.Şi totuşi, există alternative, cel puţin pentru transportul local. Unele arii protejate auindicatoare pentru încurajarea (sau constrângerea) oamenilor de a-şi lăsa maşinile lângămarginea perimetrului protejat şi să folosească mijloace alternative de transport(autobuzele, bicicletele sau bărcile) sau sa meargă pe jos. Unii încurajează chiar locuitoriioraşelor să facă întreaga călătorie cu mijloacele de transport în comun.

Ca şi măsurile locale, sunt de dorit şi măsuri naţionale, prin adoptarea de către

ţări a politicilor durabile în sectorul transporturilor. Acestea sunt necesare urgent dinmotive ecologice mai largi – în special reducerea gazelor cu efect de seră şi poluarea cunoxe – dar ar fi necesare şi ariilor protejate. Progresul nu va fi uşor, întrucât politicile detransport afectează în mod direct stilul de viaţă a milioane de oameni şi durabilitatea vacere reevaluarea relaţiei societăţii umane contemporane cu cea mai îndrăgită proprietatedupă locuinţă – maşina personală.

Principalele elemente ale unei politici pentru durabilitate în transport urmăresc:- să asigure faptul că politica de transport ţine cont pe deplin de costurile sociale siecologice ale fiecărei forme de transport;- să revizuiască balanţa curentă de cheltuieli între construcţia drumurilor şi îmbunătăţirileîn domeniul feroviar şi alte forme de investiţii în transport;- să folosească instrumente economice, cum ar fi amenzi şi taxe, pentru a promovafolosirea eficientă a transporturilor şi a tehnologiilor mai curate;- să lege planificarea în transporturi cu planificarea folosirii terenurilor, astfel încât să sereducă nevoia pentru călătorii, în special cu mijloace de transport privat;- să extindă mult cercetările în domeniul vehiculelor nepoluante şi curate şi atransportului public eficient.

Pasul 5. Industria



5. Industria. Patru sectoare ale industriei au impact deosebit asupra ariilor protejate:- industria energetică;-industria manufacturieră;-industria extractivă;

-industria meştesugărească la scară mică.Generarea energiei poate afecta ariile protejate în fiecare etapă a procesuluitehnologic: extragerea combustibililor, transportul combustibililor, procesul de generarea curentului electric şi transmiterea curentului electric către consumatori. Mai mult decâtatât, poluarea cu petrol din mare ameninţă multe habitate costiere şi marine; centralelehidroelectrice, barajele şi rezervoarele au adus pagube unei părţi importante a parcurilor naţionale, iar liniile electrice desfigurează multe peisaje protejate.

Chiar şi schimbarea către energii refolosibile, care ar trebui să aducă beneficiiecologice generale, poate crea în acelaşi timp probleme unor arii protejate. Hidroenergiaa adus multe pagube prin crearea de rezervoare, deseori în parcuri naţionale sau naturale.Energia mareelor poate afecta estuarele biologic productive. Deşi nepoluantă, energia

eoliană poate afecta estetica peisajelor costiere sau muntoase. Industria manufacturieră poate avea impact asupra ariilor protejate dinapropiere, în principal prin efectele poluării şi generării de trafic greu.

Industria extractivă pune probleme speciale. Numeroase arii protejate sesuprapun unor areale potenţiale de aprovizionare cu roci şi chiar zăcăminte de subsol,necesare pentru industria prelucrătoare. Depozitele de nisip si pietriş sunt deseoridescoperite în zonele umede, iar depozitele alternative scoase din mare cauzează probleme ecologice. Exploatarea acestor surse este deseori în conflict direct cu scopurileunei arii protejate.

Dacă toate aceste sectoare produc dificultăţi ariilor protejate, pot exista si beneficii. Fostele zone miniere adânci şi fostele cariere oferă şansa refacerii unei păduri.

Carierele abandonate pot fi folosite pentru crearea de noi habitate. Acestea pot să nurecompenseze ceea ce s-a pierdut, ci să demonstreze că există oportunităţi ca ariile protejate să fie găsite în cele mai necompromiţătoare circumstanţe, cu condiţia să fieurmate de politici durabile.

Industria meşteşugărească la scara mică, de obicei este benefică pentru ariile protejate. Ea are rareori un impact major asupra mediului, dar venitul pe care îlgenerează (din prepararea mâncării pe plan local, din confecţionarea de produseartizanale bazate pe resursele locale, precum cheresteaua sau lâna etc.), ajută lasusţinerea populaţiei rurale; pe lângă abilităţile lor tradiţionale de administrare aterenurilor, locuitorii ariilor protejate pot contribui la menţinerea unui peisaj protejat sau pot genera un venit parţial pentru personalul parcurilor naţionale şi al familiilor lor. Maimult, asemenea industrii artizanale beneficiază deseori de formele adecvate de turism,contribuind în acelaşi timp la susţinerea acestora.

Rezumat

Ariile protejate includ în perimetrul lor ecosisteme fragile, biocenoze vulnerabileîn raport cu modul de utilizare a terenurilor astfel încât, gama activităţilor umane cuimpact negativ asupra acestora este foarte vastă. Cele mai agresive forme de intervenţie



antropică asupra interrelaţiilor dintre componentele naturale ale peisajului ariilor protejate pot fi: agricultura, silvicultura, turismul, transporturile, industria

Majoritatea practicilor agricole moderne s-au dovedit deosebit de nocive pentrunatură şi peisaje. Pentru creşterea productivităţii, au fost distruse numeroase habitate rare,în special prin drenarea zonelor umede şi irigarea zonelor aride.

Turismul, ca activitate economică, poate cauza pagube mari ariilor protejate, în specialdacă nu sunt administrate adecvat, dar poate aduce şi mari beneficii. Facilităţile turisticeintră deseori în conflict cu ţelurile de conservare şi degradează peisajele naturale; presiunile pentru dezvoltarea unor asemenea facilităţi sunt deosebit de puternice în fostul bloc al ţărilor est-europene, în timp ce, în unele arii protejate, turismul pur şi simplu nueste prezent.

Transportul, în special cel rutier, are un impact crescând asupra ariilor protejate: prin poluarea aerului, congestie, zgomot şi intruziune vizuala şi prin însăşi construireadrumurilor.

Patru sectoare ale industriei au impact deosebit asupra ariilor protejate: industriaenergetică; industria manufacturieră; industria extractivă; industria meştesugărească la

scară mică.

Teme de autocontrol

Modelaţi sub forma unei organigrame impactul următoarelor activităţi: agricole,turistice, de transport şi industriale asupra componentelor peisajului şiinterrelaţiilor dintre acestea în cadrul ariilor protejate

Realizaţi un studiu de caz referitor la impactul activităţilor umane asupraecosistemelor naturale şi antropizate din perimetrul unei arii protejate dinRomânia, cu privire specială asupra practicilor turistice.

Recomandări bibliografice

1. Bran F. , I . Istrate, A. G. Rosu, Economia turismului şi mediul înconjurator,

Editura Economică, 1996

2. Bran, Florina; Marin, Dinu; Simon, Tamara, Turismul rural. Fondul european, EdituraEconomică, 1997.

3. Cosmescu I.,Turismul – fenomen complex contemporan, Bucureşti, EdituraEconomică, 2005

4. Glavan V, Turism rural. Agroturism. Turism durabil. Ecoturism, Ed. Economica,Bucuresti 2007

5. Ioan, A. G. Turtureanu, Probleme actuale de servicii si turism, Ed. Zigoto, Galati,

2005



6. Neacsu N. Turismul si dezvoltarea durabila -, Ed. Expert, Bucuresti, 2000.7. Nistoreanu, Puiu, Turismul rural, Editura ASE , Bucureşti, 20068. Postelnicu, Gheorghe, Introducere în teoria şi practicarea turismului, Editura Dacia,

Cluj-Napoca, 1997

- MODULUL 2-

Categorii de arii protejate delimitate de

Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii(IUCN)

OBIECTIVE SPECIFICE

Explicarea necesităţii protecţiei şi conservării patrimoniului natural ;

Cunoaşterea principalelor organisme naţionale şi internaţionale cu preocupări îndomeniul protecţiei şi conservării patrimoniului natural şi cultural-istoric, precum şi a principalelor programe de protecţie şi conservare la nivel naţional şi internaţional ;

Cunoaşterea şi înţelegerea corectă de către studenţi a semnificaţiei noţiunilor cu cea maifrecventă utilizare în domeniul zonelor şi ariilor protejate.


În momentul în care va finaliza studiul acestei teme, studentul va avea posibilitatea:

Înţelegerea consideraţiilor care au stat la baza delimitării categoriilor de arii protejateIdentificarea diferenţelor existente sub aspectul utilizării publice între diferitele

categorii de arii protejate .


Capacitatea de a incadra criteriile de selecţie şi gestionare Cunoaşterea principalelor organisme naţionale şi internaţionale cu preocupări îndomeniul protecţiei şi conservării patrimoniului natural şi cultural-istoric.



Lecţia 1. Necesitatea protecţiei naturii în general şi a

biodiversităţii, în special

Pasul 1 .În sens larg, protecţia naturii are ca obiectiv principal păstrarea nealterată a

ecosistemelor naturale (ecofondului) şi a fondului genetic (genofondului) la nivel globalşi regional, în vederea asigurării echilibrului între componenetele naturale ale mediului, pe de o parte şi între acestea si societatea umană, pe de altă parte.

În condiţiile actuale, când pe teritorii extinse presiunile exercitate de diferitelemoduri de utilizare a terenurilor asupra capitalului natural al planetei au atins valoricritice, numeroase peisaje aflându-se deja în parastazie, protecţia şi conservarea naturiiocupă un loc prioritar în domeniul preocupărilor specialiştilor în ştiinţele Pământului.Presiunea antropică a avut cel mai mare impact asupra biodiversităţii floristice şifaunistice, plantele şi animalele fiind cele mai vulnerabile elemente naturale ale mediului,în raport cu activităţile umane; existenţa acestora este indisolubil legată de calitateacelorlalte componente ale peisajului.

Principalii factori responsabili în timp istoric de dispariţia a numeroase speciifloristice şi faunistice pot fi consideraţi:

- vânatul excesiv (cauza principală a dispariţiei pinguinului uriaş, Alca impennis,al cărui areal se extindea acum câteva secole în domeniul tundrei arctice, din nordulCanadei şi până în Scandinavia; apreciat pentru puful şi aripile sale, incapabil să zboare,lipsit de mijloace de apărare, a fost masacrat de pescari în secolele XVI-XVII ; deasemenea, se pare că locuitorii Insulei St. Kilda (Ecosse) utilizau grăsimea sa dreptanalgezic; ultimul cuplu de pinguini uriaşi a fost semnalat în 1844, în largul coastelor Islandei; această specie a dispărut deci, cu mult timp înaintea poluării cu produse petroliere care va afecta mai târziu păsările marine);

- alterarea sau distrugerea bitopurilor care atrag după sine restrângerea sau

chiar extincţia speciilor care le populează. Ca exemple pot fi citate cazurile unor speciiadaptate la zone umede, mlăştinoase din Europa de Vest: orhideea de mlaştinăHammarbia paludosa, orhideea cu floare lată, Orchis laxifloral, fluturii albaştri(Maculinea nausithous, M. teleius, M. alcon, păsări: Crex crex, Numenius arquata;

- agricultura mecanizată şi chimizată (în unele cantoane din Elveţia, utilizarea pesticidelor şi a fungicidelor a provocat reducerea masivă şi chiar dispariţia unui număr însemnat de specii de fluturi diurni (în ultimii 150 de ani, aceste specii au dispărut în proporţie de cca. 49% din regiunea Bernei, 28% în cantonul Thurgovie, 11% în regiuneaSeeland-Chasseral şi 7% în împrejurimile Genevei)

- poluarea fizică, chimică, biologică ce poate afecta, de la caz la caz, în mai micăsau mai mare măsură, speciile vegetale şi animale, inclusiv mediile de viaţă ale acestora;

astfel, unele specii de licheni pot avea sensibilităţi diferite la emisiile atmosferice alesurselor industriale; acidifierea lacurilor din Scandinavia, datorată poluării atmosferice provenită de la surse industriale din ţări ale Europei şi din America de Nord, a condus ladispariţia progresivă a speciilor acvatice (moluşte, insecte, crustacee, peşti şi amfibieni)

În acest context se înscriu preocupările legate de crearea de arii protejate, al căror obiectiv principal îl constituie protecţia şi conservarea biodiversităţii ecosistemelor naturale şi antropizate.



Pe de altă parte, existenţa în anumite teritorii, cu grade diferite de antropizare, aunor elemente cultural-istorice (monumente religioase, arhitectonice, istorice, ansambluriurbanistice deosebite etc.), cu valoare de patrimoniu, care însă din diferite motive se aflăîn stadii mai mult sau mai puţin avansate de degradare, impune protecţia şi conservareaacestora prin dobândirea statutului de zone protejate;

Pasul 2. De ce este necesară conservarea biodiversităţii?

Termenul biodiversitate înglobează ansamblul format din totalitatea formelor deviaţă vegetale şi animale şi ecosistemele din care acestea fac parte, interacţionând unelecu altele şi cu componenetele abiotice ale mediului. Fiind rezultatul unor procesedinamice care au loc în învelişul biotic la scară spaţio-temporală, biodiversitatea uneiregiuni are la rândul ei un caracter dinamic. Biodiversitatea reprezintă o trăsătură de bazăa structurii unei biocenoze sau a unui ecosistem; deranjarea ecosistemelor/biocenozelor de către diferiţi factori de stress (catastrofe naturale, activităţi agricole, industriale,

exploatări miniere, activităţi turistice etc.) conduce la o reducere considerabilă a biodiversităţii, fapt care, cu deosebire în teritoriile afectate, reclamă măsuri concrete de protecţie şi conservare.

Conservarea biodiversităţii trebuie abordată ca nou domeniu pluridisciplinar decercetare, dezvoltat ca răspuns la crizele cu care se confruntă astăzi lumea vie.

Conservarea biodiversităţii vizează trei obiective:• Investigarea şi descrierea diversităţii lumii vii• Înţelegerea efectelor activităţilor umane asupra speciilor, comunităţilor şi

ecosistemelor • Dezvoltarea unor metodologii interdisciplinare pentru protejarea şi

restaurarea diversităţii biologice.

Conservarea biodiversităţii ca domeniu ştiinţific a apărut deoarece nici una dintredisciplinele tradiţionale nu este destul de comprehensivă pentru a putea descifra şi reduce pericolele ce ameninţă organismele vii şi mediile de viaţă ale acestora. Ca domeniu decercetare, conservarea biodiversităţii/diversităţii biologice completează domeniileaplicative (agricultura, silvicultura, managementul ariilor protejate, industria pescuituluietc.) care, deşi au început să pună un accent considerabil pe conservare, o abordează ca pe un aspect subsidiar altor programe.

Lecţia 2. Stabilirea priorităţilor pentru protecţie şi

conservare

Într-o lume aglomerată şi cu surse de finanţare limitate, trebuie stabilite clar priorităţile pentru conservarea diversităţii biologice, mai exact pentru speciile care trebuiesă facă obiectul conservării.

Din păcate, deşi conservaţioniştii promovează intens importanţa actuală sau potenţială a fiecărei specii, zilnic se pierd iremediabil organisme vegetale şi animale,unele dintre acestea, chiar înainte de a fi descoperite şi descrise. În aceste condiţii, pentrustabilirea priorităţilor de conservare, este necesar să răspundem la trei întrebări cheie:

1) Ce trebuie protejat?



2) Unde trebuie protejat?3) Cum trebuie protejat?De obicei, în alegerea elementelor care vor fi puse sub regim de protecţie şi

conservare, se urmăresc 3 criterii principale:a. unicitatea : o biocenoză reprezintă op prioritate pentru conservare dacă

este alcătuită predominant din specii endemice rare, mai mult decât dacăcuprinde preponderent specii comune larg răspândite; o specie este maivaloroasă pentru conservare dacă este unică d.p.d.v. taxonomic, dacă esteunica specie din genul sau familia sa, decât dacă este membrul unui gen cumultiple specii. b. pericolul de extincţie: speciile sau biocenozele pe cale de dispariţieconstituie o prioritatec. utilitatea : speciile cu valoare actuală sau potenţială reprezintă o prioritate de conservare mai mare decât speciile fără interes economic evident

Lecţia 3. Ariile protejate - strategii de conservare şi

protecţie a naturii

Pasul 1Aria protejată este un termen conservaţionist, utilizat pentru ceea ce publicul

cunoaşte în general sub denumirea de rezervaţie naturală, parc naţional, parc natural,rezervaţie a biosferei etc.

Comisia Parcurilor Naţionale şi a Ariilor Protejate (CNPPA), din cadrul UniuniiInternaţionale pentru Conservarea Naturii (IUCN), defineşte aria protejată ca o suprafaţăde teren sau acvatică destinată în mod special protecţiei şi conservării biodiversităţii,resurselor naturale şi culturale şi gestionată conform unor legi şi reglementări juridice;fiecare ţară optează pentru categorii diferite de arii protejate, în funcţie de potenţialul

natural şi cultural de care aceasta dispune şi de obiectivele urmărite. În condiţiile progresului tehnico-material şi ştiinţific actual, ariile protejate apar ca realităţi vitale pentru existenţa naturii şi a societăţii umane, reprezentând mai mult decât nişte spaţiideosebite din punct de vedere estetic.(Gabriela Manea, 2003)

Iniţiativele de protecţie a naturii au pornit de la necesitatea salvării speciilor floristice şi faunistice rare sau ameninţate cu dispariţia, idee care s-a extins asupra unor teritorii naturale sau antropizate, de importanţă naţională sau internaţională, declarateparcuri sau rezervaţii.

Primele parcuri au fost înfiinţate din iniţiativă particulară, aşa cum a fost cazul înGermania, Franţa, SUA, Elveţia. Aceste iniţiative sunt secondate de acţiunile în planguvernamental, începutul aparţinând SUA, unde, la 8 martie 1872, ia fiinţă primul parc

ocrotit de lege, Yelowstone.Acţiunile din America de Nord au avut repercusiuni asupra Americii de Sud unde,

începând din 1872, sunt continuate preocupările lui Simon Bolivar – părintele ocrotiriinaturii în America de Sud. Punerea în practică a proiectelor se realizează începând din1942, când, la Washington are loc Convenţia Panamericană pentru Protecţia Florei,Faunei şi a Peisajelor din ţările americane. În acest climat, urmează înfiinţarea a noiorganizaţii preocupate de domeniul protecţiei naturii.



În anul 1913, la Berna, se înfiinţează Comisia Consultativă pentru Protecţia Naturii, care în 1957 devine Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii. În prezent, lista organizaţiilor şi a programelor internaţionale care au ca obiectiv principalsau secundar protecţia şi conservarea elementelor naturii şi ale cadrului socio-culturaleste deosebit de vastă; pentru exemplificare, le vom cita pe cele mai reprezentative:

•

Organizaţia pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO);• Fondul Mondial de Ocrotire a Naturii (WWF)• Consiliul Internaţional pentru Ocrotirea Păsărilor (CIPO)• Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS)• Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO);• Comitetul Special pentru Cercetări Oceanice (SCOR)• Comitetul Special pentru Cercetarea Antarcticii (SCAR)• Programul Biologic Internaţional (IBP)• Programul Omul şi Biosfera (MAB)• Programul Ecologic pentru Europa (1995)• Planul regional de acţiune „Parcuri pentru Viaţă” (1992)• Planul de Acţiune pentru Ariile Protejate din Europa

În scopul reglementării problemelor privind protecţia şi conservarea mediului, înnumeroase ţări au luat fiinţă ministere specializate. Pionieratul în acest demers îi aparţineAngliei, unde în 1970, a fost creat primul minister al mediului din lume.

Cel mai important demers în conservarea elementelor cadrului natural şi/saucultural-istoric îl reprezintă crearea pe cale legislativă a reţelei de arii protejate la nivelnaţional şi internaţional.

Fiecare ţară optează pentru categorii diferite de arii protejate în funcţie de potenţialul natural şi cultural de care aceasta dispune şi de obiectivele urmărite. Prin

prisma legii protecţiei mediului de la noi din ţară , aria protejată este definită ca o zonădelimitată geografic, cu o pondere ridicată a elementelor naturale rare, desemnată şigospodărită în sensul atingerii unor obiective specifice de conservare.

În condiţiile progresului tehnico-economic actual, ariile protejate apar canecesităţi vitale pentru existenţa naturii şi comunităţii umane, reprezentând mai multdecât nişte spaţii deosebite din punct de vedere estetic.

Ariile protejate pot fi create printr-o varietate de modalităţi, două dintre cele maiobişnuite mecanisme fiind: acţiunea guvernamentală, adesea la nivel naţional dar şiregional şi cumpărarea de terenuri de către persoane private sau organizaţii implicate înactivităţi de conservare. Guvernele pot delimita terenuri care să fie folosite ca arii protejate şi pot promulga legi care permit anumite grade de utilizare economică aresurselor şi a habitatelor.

Un model care devine adesea foarte utilizat este acela al parteneriatelor întreguvernul unei ţări în curs de dezvoltare şi organizaţiile conservaţioniste, băncimultinaţionale sau guverne ale unor ţări dezvoltate; în astfel de parteneriate, organizaţiileconservaţioniste furnizează de obicei fondurile, instruirea, experienţa ştiinţifică şimanagerială pentru asistarea ţării în curs de dezvoltare în crearea unor noi arii protejate.Ariile protejate pot fi create şi de către societăţile tradiţionale care încearcă să-şi menţină propriile culturi.



Indiferent de mecanismul prin care au fost create ariile protejate, odată ce perimetrul acestora a intrat în regim de protecţie, deciziile legate de utilizarea publicătrebuie să ţină cont de gradul maxim permis al intervenţiei antropice.

Pasul 2

Clasificarea realizată de IUCN delimitează 10 categorii de arii protejate, înfuncţie de obiectivele urmărite în arealele supuse protecţiei şi de modul de gestionare aresurselor naturale, specific fiecărei categorii. Sistemul de clasificare dezvoltat de IUCNacoperă un domeniu cuprins între uz minimal şi uz intensiv al ecosistemelor de cătrecomunităţile umane. În conformitate cu normele şi clasificarea IUCN, cele 10 categoriinecesare gestionării durabile a resurselor naturale, pot fi incluse (conform propunerilor Consiliului Europei, oficializate prin Rezoluţia (73) 30 adoptată la 26 octombrie 1973) în4 grupe:

Grupa A include 5 categorii de arii protejate, monitorizate de CNPPA (ComisiaParcurilor Naţionale şi a Ariilor Protejate din cadrul IUCN) şi de Centrul mondial demonitoring şi avizate tehnic, la cerere, de CNPPA:

•

Rezervaţii ştiinţifice sau rezervaţii naturale integrale (Roşca - Buhaiova,Peştera Cloşani, Feţele Dunării, Râpa cu lăstuni Divici etc.;• Parcuri Naţionale (Retezat, de la Vanoise, des Ecrins (Franţa), Stelvio (Italia),

Stenshuvud (Suedia);• Monumente ale naturii (Detunata Goală, Râpa Roşie, Locul fosilifer Aliman,

Peştera dela Movile, Piatra Teiului etc.;• Rezervaţii naturale sau arii de gestionare a habitatelor şi speciilor (Fânaţele

Clujului-Copârşaie, Lacul Sf. Ana, Tinovul Poiana Stampei, TinovulMohoş, ;

• Rezervaţii peisagistice sau parcuri naturale (peisaje terestre sau marine protejate)

Teritoriile incluse în categoria A sunt definitiv sustrase activităţilor umane care perturbă echilibrele naturale; ele se constituie prin urmare nu numai în areale de referinţă,ci totodată, în rezerve biologice potenţiale pentru regenerarea şi repopularea zonelor degradate.

Grupa B cuprinde categorii care prezintă o importanţă particulară pentru IUCN,dar care nu ţin exclusiv de resortul IUCN (monitoringul şi expertiza tehnică pot fiasigurate de CNPPA, la cerere):

• Rezervaţii de resurse naturale;• Rezervaţii antropologice;• Rezervaţii naturale amenajate, cu utilizări multiple.

Această grupă reuneşte teritorii pentru care conservarea patrimoniului natural

constituie un obiectiv major, orice intervenţie artificială, susceptibilă de a altera aspectul,compoziţia şi evoluţia naturii, fiind interzisă; totuşi, anumite amenajări pot fi autorizate înzone bine definite şi într-un cadru legal riguros. Anumite activităţi umane tradiţionale potfi tolerate, în condiţiile în care nu contravin scopurilor conservării; orice activitate nouăeste interzisă; vizitatorii pot fi admişi, cu condiţia respectării unor reglementări stricte.

Grupa C include categorii dependente de programe sau de acorduriinternaţionale; în acest caz, CNPPA poate fi solicitată pentru monitoring şi poate să



contribuie cu o expertiză particulară, în cooperare cu alte instituţii, faţă de care IUCN areun statut consultativ. Grupei C îi aparţin:

• Rezervaţii ale biosferei (categorie dependentă de programul internaţional“Omul şi Biosfera“-MAB- iniţiat de UNESCO în 1972, ca o continuare aProgramului Biologic Internaţional)

•

Rezervaţii ale patrimoniului mondial (bunuri naturale ale patrimoniuluimondial: zonele umede de habitat pentru avifauna acvatică, de importanţăinternaţională), conduse potrivit prevederilor Convenţiei Internaţionale de laRamsar (1971), respectiv Convenţiei internaţionale privind protecţia patrimoniului mondial natural şi cultural, adoptată de Conferinţa Generală aUNESCO (16 nov. 1972).

În teritoriile incluse în această categorie ocupaţiile umane tradiţionale suntadmise, dar reglementate; pot fi tolerate de asemenea anumite activităţi umane noi,supuse unor reglementări speciale. Întrucât această grupă prezintă adesea interes mai alesîn planul activităţilor de agrement, în cadrul teritoriilor aferente se pot dezvolta anumiteamenajări recreative şi pentru promenadă, în zone bine delimitate şi în condiţii de

compatibilitate cu obiectivele protecţiei naturii.Grupa D reuneşte în general teritorii vaste, orientate în general către agrement decalitate şi în care, principiile de conservare a patrimoniului natural sunt luate înconsiderare. Aici pot fi incluse:

• proprietăţi private• sate ( Săpânţa, de ex.)etc.

O astfel de grupă prezintă deci, înainte de toate, un interes recreativ, dar şicultural, estetic şi natural. Amenajările necesare în acest caz reclamă anumite implantăriculturale, sportive, recreative. Activităţile umane tradiţionale sau noi, compatibile cuobiectivele vizate, sunt în general permise; circulaţia motorizată este în general permisă,însă poate fi reglementată în anumite zone de interes special (cu monumente naturale).

Categoriile de arii protejate aferente celor patru grupe pot fi gestionate în cadrulsistemului naţional de conservare; experienţa internaţională atestă faptul că, noţiuni ca“Parc Naţional“, “Parc Natural“, “Rezervaţie“ acoperă teritorii şi simbolizează sisteme de protecţie uneori foarte diferenţiate de la un continent la altul, de la o ţară la alta, pe zoneclimatice etc. Numeroasele inventarieri consacrate ariilor protejate arată foarte clar că,aproape fiecare ţară a creat propriul său sistem de valori, urmărind obiective foartevariate şi utilizând termeni ale căror definiţii pot varia în proporţii uneori semnificative(Parcuri Naţionale, Rezervaţii Naturale, Parcuri Naturale, peisaje protejate, rezervaţii deresurse etc.). Prin urmare, apar situaţii în care, aceeaşi categorie de arii protejate are la bază criterii de funcţionare distincte.

În faţa unei astfel de disparităţi, care reflectă situaţia fiecărei ţări, diverse

organizaţii internaţionale pentru protecţia mediului au iniţiat acţiuni destinateuniformizării nomenclaturii zonelor protejate susceptibile de a fi adoptate unanim; pânăîn prezent, din păcate, nici unul dintre modelele prezentate nu a fost acceptat înunanimitate.



Lecţia 4. Caracteristici ale principalelor categorii de

arii protejate delimitate de IUCN: obiective,

activităţi permise, criterii de selecţie şi gestionare

Pasul 1 .Rezervaţii ştiinţifice sau rezervaţii naturale integrale (Categoria I IUCN)Aceste rezervaţii protejează speciile şi fenomenele naturale perturbate cât mai

puţin cu putinţă, cu scopul de a avea exemple reprezentative din punct de vedere ecologicale mediului natural.Obiective:

• menţinerea unui cadru natural destinat cercetării ştiinţifice;• iniţierea unor baze pentru monitoringul mediului;• promovarea unor centre pentru formarea specialiştilor în domeniul protecţiei

mediului şi ecologiei;• conservarea resurselor genetice (genofondului) într-o stare reală de evoluţie

Sub aspect educaţional, rezervaţiile ştiinţifice servesc drept obiect de studiu,constituind adevărate laboratoare în aer liber.

Dat fiind caracterul cât mai integral de conservare al acestor arii protejate, este dedorit ca şi cercetarea ştiinţifică să fie planificată şi realizată cu cea mai mare atenţie,astfel încât, să se reducă la maximum eventualele perturbări ale echilibrului ecologic.

Criterii de selecţie şi gestionare, activităţi permiseRezervaţiile naturale stricte trebuie să includă ecosisteme remarcabile care conţin

fenomene naturale sau specii vegetale şi/sau animale de importanţă naţională; în cadrullor accesul publicului va fi interzis, fiind excluse activităţile turistice sau de agrement;adesea, ele cuprind ecosisteme sau biocenoze fragile care au o importanţă particulară

pentru conservarea genofondului sau zone care oferă o mare diversitate din punct devedere biologic, geologic sau geomorfologic; dimensiunile lor sunt determinate funcţiede suprafaţa minimă necesară pentru a le asigura integritatea şi pentru a permiterealizarea obiectivelor pentru care au fost înfiinţate, o gospodărire ştiinţifică şi o protecţieintegrală.

Pasul 2Parcurile naţionale (categoria a II-a IUCN)Sunt areale extinse cu peisaje naturale menţinute ca atare, pentru a oferi protecţie

unuia sau mai multor ecosisteme de interes ştiinţific, educaţional sau recreaţional. La ceade-a 10-a adunare generală desfăşurată în India la New Delhi-1969, IUCN a definit

parcul naţional astfel: o regiune terestră sau acvatică realtiv întinsă, care conţineeşantioane reprezentative de regiuni naturale importante, panorame de importanţănaţională şi internaţională sau animale şi plante, situri geomorfologice şi habitate care prezintă un interes particular din punct de vedere ştiinţific, educativ şi recreativ.

Măsurile de protecţie şi conservare sunt luate de către autorităţile competente lacel mai înalt nivel, pentru a împiedica sau a elimina, pe cât posibil, exploatarea regiunii şi pentru a veghea într-o manieră eficientă asupra respectării caracteristicilor ecologice,geomorfologice sau estetice care au stat la baza creării sale.



În conformitate cu legislaţia din România: Legea 9/1973, Legea 137/1995, Legea5/2000, Legea 462/2001, sub statutul de parc naţional sunt reunite suprafeţele de uscat şiacvatice care păstrează nemodificat cadrul natural, cu flora şi fauna sa, destinatecercetării ştiinţifice, recreării şi turismului.

Scopul principal al creării parcurilor naţionale îl reprezintă deci protecţia şi

conservarea ecofondului şi a genofondului; Activităţi permise, criterii de selecţie şi gestionare: vizitatorii sunt admişi în parcurile naţionale numai în scop educativ, cultural şi pentru odihnă, iar amenajărilerecreative de masă (piscine, terenuri de campare etc.) vor fi instalate în afara limitelor parcului; în acest context, este de la sine înţeles că statutul de parc naţional nu poate fiatribuit decât unui teritoriu al cărui peisaj se află într-un stadiu natural sau seminatural.

Constituirea unui parc naţional variază de la o ţară la alte, atât în ceea ce priveştestatutul funciar, cât şi în funcţie de natura organismelor destinate să-i asigure gestionarea;cel mai adesea, parcurile naţionale aparţin proprietăţii de stat (Suedia, Polonia, România)sau unor confederaţii şi provincii (Canada); în alte situaţii, terenurile aparţin în proporţiivariabile colectivităţilor locale, persoanelor private şi statului.

Pasul 3.Monumente ale naturii (categoria a III-a IUCN)Monumentele naturii conţin unul sau mai multe elemente naturale şi care au

valoare unică, datorită rarităţii sau reprezentativităţii, calităţii estetice sau semnificaţieiculturale.

Obiectivul principal îl reprezintă protecţia şi conservarea elementelor naturale deimportanţă naţională

Criterii de selecţie şi gestionarePentru a include o arie protejată în această categorie, trebuie să se ţină seama de

prezenţa unor aspecte, ca: formaţiuni geologice; situri naturale unice; specii animalesau

vegetale periclitate sau ameninţate cu dispariţia.Monumentele naturii nu ocupă o întindere mare şi nu conţin o diversitate deelemente sau ecosisteme reprezentative care să justifice includerea lor în categoria de parc naţional; ele se bucură de un rol deosebit pentru educaţia ecologică a populaţiei; prezintă un real interes recreativ şi turistic.

Gestionarea lor trebuie să aparţină sau să fie administrate de organisme de drept public, organizaţii sau societăţi care pot garanta protecţia lor pe termen lung (coloanelede bazalt de la Detunata, Râpa Roşie, Piatra Teiului etc.)

Pasul 4Ariile de gestionare a habitatelor şi speciilor sau rezervaţiile naturale (categoria a

IV-a IUCN)Constituie suprafeţe terestre şi/sau marine supuse unei intervenţii antropice active

pentru a menţine habitatele şi/sau pentru a crea condiţii propice dezvoltării unor specii(Lacul Sf. Ana, Pădurea Snagov, Pădurea Comana, Arinişul de la Sinaia etc.).

Criterii de selecţie şi gestionare, activităţi permiseÎn general, în această categorie va fi încadrat un teritoriu în care protecţia unui sit

sau habitat specific este esenţială pentru urmărirea existenţei sau bunăstării unor specii



biotice individuale ale faunei sedentare sau migratoare de importanţă naţională sauinternaţională.

Dimensiunile rezervaţiilor naturale sunt legate adesea de caracteristicile speciilor protejate; de regulă, nu implică suprafeţe foarte întinse, însă trebuie să fie suficient demari, pentru a asigura locurile propice pentru cuibărit, popasul păsărilor migratoare,

perenitatea unor specii vegetale în ecosistemele forestiere sau de pajişte.În cuprinsul acestor arii protejate există uneori intervenţii umane, orientate cătreasigurarea optimului dezvoltării unor specii sau comunităţi vegetale (protecţie contrarăpitoarelor, limitarea activităţilor agricole, a păşunatului etc.)

Indiferent de forma de proprietate asupra terenurilor, cei responsabili cugestionarea acestor arii protejate trebuie să aibă o planificare corectă a măsurilor de protecţie şi control, care să garanteze existenţa şi randamentul pe termen lung alrezervaţiei.

În 1990, în România au fost inventariate 374 de rezervaţii naturale, care protejează 199 de obiective de interes naţional şi acoperă o suprafaţă de cca. 42417 ha(0,18% din suprafaţa ţării).

Pasul 5Parcurile naturale (categoria a V-a IUCN)Această categorie include teritorii cu un peisaj terestru sau acvatic cu calităţi

deosebite din punct de vedere estetic sau peisaje tipice unui anumit complexgeomorfologic (carstic, de exemplu). În această categorie pot fi incluse peisaje rezultatedintr-o practică tradiţională de amenajare a teritoriului, realizată de un grup socio-culturalsau din alte practici de păstrare a peisajelor naturale sau seminaturale din jurul centrelor urbane.

În paralel, pot fi luate în evidenţă teritorii al căror caracter natural sau seminaturaltrebuie păstrat ca atare în interesul populaţiei urbane, pentru satisfacerea necesităţilor de

recreere şi turism ale acesteia. Selecţie, gestionare, activităţi permiseGestionarea şi protecţia lor are o importanţă predominant recreativă. Obiectivul

principal al gestionării acestei categorii îl reprezintă menţinerea peisajelor naturale deimportanţă locală, regională sau naţională, mai ales atunci când ele se caracterizează printr-o relaţie armonioasă om-natură şi când prezintă potenţial turistic deosebit.

Aceste arii, foarte diferite sub aspect ecologic, pot răspunde şi unor scopuriştiinţifice, culturale sau educative (Parcul Natural Beliştea, Cheile Bistriţei ardelene,Parcul Natural Porţile de Fier etc.). Peisajele din cuprinsul acestor parcuri secaracterizează uneori prin ineditul modului de amplasare a colectivităţilor umane, înaşezări atractive sau unice din punct de vedere estetic sau prin amenajarea predominanttradiţională a teritoriului, legată de păşunat, pescuit etc.

În numeroase cazuri, aceste teritorii aparţin proprietăţii private, astfel încât uncontrol asupra planificării activităţii şi a gradului de încărcare cu diferite dotări deagrement este necesar pentru a se asigura perenitatea stilului de viaţă tradiţional alcomunităţilor locale şi amenajarea optimă a teritoriului.

În general, par curile naturale răspund următoarelor deziderate:• conservă diversitatea mediilor naturale• protejează ecosistemele purtătoare de elemente care indică biodiversitatea



• menţin o bună calitate a apei, aerului şi a celorlalte elemente indispensabilevieţii

• reprezintă adevărate muzee în aer liber, destinate conservării fondului geneticnatural utilizat în medicină, zootehnie, horticultură etc.

• reprezintă suport al comunităţilor umane şi demonstrează că populaţia poate

trăi în armonie cu natura• pot reprezenta surse de venit pentru economia regională şi naţională, mai ales

prin intermediul activităţilor recreative şi turistice• perpetuează formele tradiţionale de utilizare a terenurilor în scopul de a nu

deregla biodiversitatea ecosistemelor naturale• pot proteja situri de importanţă cultural-istorică• permit înţelegerea funcţionării sistemelor naturale din medii diverse, emerse

sau submerse• ameliorează gestionarea resurselor naturale, astfel încât activitatea umană să

nu producă dezechilibre• favorizează difuzarea la nivel local, regional, naţional sau internaţional a

informaţiilor ştiinţifice strict necesare pentru satisfacerea nevoilor umane• reprezintă bază de cercetare ştiinţifică şi contribuie la educaţia pentru mediu a

populaţiei• permit supravegherea continuă a ecosistemelor naturale şi amenajate de către

oamenii de ştiinţă şi de către populaţia locală

Pasul 6Rezervaţiile biosf erei – arii protejate cu statut specialExistenţa rezervaţiilor biosferei nu este legată de o singură convenţie

internaţională, ci este legată de un program internaţional laborios: Omul şi Biosfera,lansat de UNESCO în 1972, la Stockholm, odată cu încheierea Programului BiologicInternaţional. Crearea rezervaţiilor biosferei are la bază convenţii internaţionale asuprahabitatelor, dintre care cele mai importante sunt:

• Convenţia RAMSAR (Iran) asupra zonelor umede• Convenţia privind patrimoniul cultural şi naţional al lumii• Convenţia de importanţă regională Carta Europeană a Regiunilor Montane

Combinând conservarea cu utilizarea durabilă a resurselor naturale, rezervaţiile biosferei includ întreaga gamă de funcţii specifice ariilor protejate, în cadrul unei reţelemondiale de schimb de informaţii. Crearea unei reţele internaţionale de rezervaţii ale biosferei a fost propusă în cadrul Proiectului nr. 8 al Programului MAB, intitulat:Criteriile şi liniile directoare pentru alegerea şi construirea rezervaţiilor biosferei. Acest

proiect consideră conceptul de rezervaţie a biosferei ca un mijloc de menţinere a bazei biologice, a existenţei omului şi a proceselor biologice la un nivel convenabil intereselor umane în ansamblul biosferei. În contextul protecţiei şi conservării mediului, rezervaţiile biosferei trebuie să reprezinte:

• Zone terestre sau costiere marine a căror populaţie face parte integrantă dinacestea şi a căror gestiune vizează atingerea anumitor obiective, începând cu protecţia completă şi terminând cu o producţie intensivă, dar durabilă



• Centre regionale care au funcţii de supraveghere continuă, de cercetare, deeducaţie ecologică şi informare asupra ecosistemelor naturale şi amenajate

• Spaţii în care guvernanţii, oamenii de ştiinţă, administratorii şi populaţialocală cooperează pentru elaborarea unui model de gestionare a terenurilor şia apelor, permiţând satisfacerea nevoilor umane, conservând procesele

naturale şi resursele biologice.Rezervaţiile biosferei trebuie să constituie o reţea mondială de arii protejate într-un mod permanent şi eficient, reţea în cadrul căreia să fie reprezentate toate biomurile, cu principalele lor diviziuni şi subdiviziuni, precum şi zonele de tranziţie (ecotoni) dintreacestea.

Începând din 1971, sub coordonarea Programului MAB, rezervaţiile biosferei aufost incluse în cadrul unei reţele internaţionale. Numărul rezervaţiilor biosferei a crescutsemnificativ, în anul 2000 acesta ajungând la 360, cu o suprafaţă totală de peste 390 mil.ha, răspândite în 91 de ţări cu condiţii ecologice, sociale, politice şi culturale variate.

Cele mai mari suprafeţe ocupate de rezervaţiile biosferei se află în Europa, urmatăde America Centrală şi de Sud.

Exemple: - Tassili N Ajjer - Algeria- Bialowiezza – polonia- Central-Amazon – Brazilia- NorthEast Greanland – Danemarca- Galapagos (Ecuador) – Archipielago de Colon- Camargue – Franţa- Kenya – Africa- Gobi – Mongolia- Delta Dunării- Baikalskii – Rusia

Pentru o bună funcţionare şi gestionare a suprafeţei unei rezervaţii a biosferei,UNESCO propune următorul sistem de zonare:1. zone naturale sau arii centrale amenajate astfel încât să diminueze cât mai mult

impactul activităţii umane; acestea vor fi menţinute ca rezervaţii strict protejate, acăror dinamică va fi influenţată exclusiv de factorii naturali ai peisajului; în acestcaz, omul va fi acceptat numai ca observator al structurilor şi proceselor naturale

2. zone intermediare (tampon) amenajate în vederea activităţilor de cercetare şieducaţie ecologică şi informare asupra ecosistemelor naturale şi amenajate, încare pot fi tolerate activităţi tradiţionale controlate

3. zone de recuperare sau restaurare, amenajate pentru a permite analiza şirecuperarea terenurilor şi resurselor naturale, acolo unde transformările de origine

naturală sau antropică au depăşit capacitatea de toleranţă a mediului, procesele biologice au fost întrerupte şi/sau biodiversitatea a fost afectată local4. zone culturale stabile, amenajate în vederea protecţiei şi studierii culturilor

existente şi a modului de utilizare a terenurilor, în armonie cu mediul; populaţialocală îşi poate continua activităţile tradiţionale, limitându-se riguros introducereade noi tehnologii

Pasul 7



Parcurile transfrontaliere – arii protejate bilaterale sau multinaţionaleStatutul de parc transfrontalier poate fi acordat unei arii protejate care se

desfăşoară pe teritoriul a două sau mai multe state. Acest statut presupune participarea înegală măsură a ţărilor implicate în acţiunile de organizare, amenajare, utilizare publică şigestionare durabilă a resurselor naturale şi cultural-istorice din perimetrul ariei protejate.

Exemple de cooperare transfrontalieră, cu bune rezultate în domeniul conservăriimediului, ne oferă managementul integrat al unor arii protejate europene, extinse de-alungul frontierelor internaţionale. În acest sens, pot fi citate:

• Parcul Naţional Mercantour din Franţa şi Parcul Regional Argentero (Italia)• Parcul Naţional Gran Paradiso (Italia) şi Parcul Naţional La Vanoise (Franţa)• Parcul Naţional Triglav (Slovenia) şi Parcul Natural Alpi Giulie (Italia)• Parcul Naţional Djerdap (Serbia) şi Parcul Natural Porţile de Fier (România)

În ultimul timp, extinderea procesului de integrare europeană reclamă ca deziderat deimportanţă deosebită, intensificarea cooperării transfrontaliere în domeniul regiunilor protejate, scopul final reprezentându-l crearea Parcurilor Internaţionale. FederaţiaEuropeană a Parcurilor Naturale şi a Parcurilor Naţionale îşi orientează toate eforturile în

această direcţie, promovând ideea „conservare fără frontiere”, menită să asigure întărireaşi extinderea reţelei europene de arii protejate.

Rezumat

În funcţie de obiectivele urmărite în arealele supuse protecţiei şi de modul degestionare a resurselor naturale, IUCN delimitează 10 categorii de arii protejate, incluse(conform propunerilor Consiliului Europei, oficializate prin Rezoluţia (73) 30 adoptată la26 octombrie 1973) în 4 grupe: A,B, C, D. Sistemul de clasificare dezvoltat de IUCNacoperă un domeniu cuprins între uz minimal şi uz intensiv al ecosistemelor de cătrecomunităţile umane.

Teritoriile incluse în categoria A sunt definitiv sustrase activităţilor umane care perturbă echilibrele naturale; ele se constituie prin urmare nu numai în areale de referinţă,ci totodată, în rezerve biologice potenţiale pentru regenerarea şi repopularea zonelor degradate.

Grupa B reuneşte teritorii pentru care conservarea patrimoniului natural constituieun obiectiv major, orice intervenţie artificială, susceptibilă de a altera aspectul,compoziţia şi evoluţia naturii, fiind interzisă; totuşi, anumite amenajări pot fi autorizate înzone bine definite şi într-un cadru legal riguros.

Grupa C include categorii dependente de programe sau de acorduri internaţionale. Înteritoriile incluse în această categorie ocupaţiile umane tradiţionale sunt admise, dar reglementate; pot fi tolerate de asemenea anumite activităţi umane noi, supuse unor

reglementări speciale.Grupa D reuneşte în general teritorii vaste, orientate în general către agrement decalitate şi în care, principiile de conservare a patrimoniului natural sunt luate înconsiderare (proprietăţi private, sate etc.)

Numeroasele inventarieri consacrate ariilor protejate arată foarte clar că, aproapefiecare ţară a creat propriul său sistem de valori, urmărind obiective foarte variate şiutilizând termeni ale căror definiţii pot varia în proporţii uneori semnificative (Parcuri Naţionale, Rezervaţii Naturale, Parcuri Naturale, peisaje protejate, rezervaţii de resurse



etc.). Prin urmare, apar situaţii în care, aceeaşi categorie de arii protejate are la bazăcriterii de funcţionare distincte.

Protecţia naturii, în general şi a biodiversităţii, în special, are ca obiectiv principal păstrarea nealterată a ecosistemelor naturale (ecofondului) şi a fondului genetic(genofondului) la nivel global şi regional, în vederea asigurării echilibrului între

componenetele naturale ale mediului, pe de o parte şi între acestea si societatea umană, pede altă parte.Conservarea biodiversităţii trebuie abordată ca nou domeniu pluridisciplinar de

cercetare, dezvoltat ca răspuns la crizele cu care se confruntă astăzi lumea vie.Conservarea biodiversităţii vizează trei obiective: investigarea şi descrierea diversităţiilumii vii, înţelegerea efectelor activităţilor umane asupra speciilor, comunităţilor şiecosistemelor şi dezvoltarea unor metodologii interdisciplinare pentru protejarea şirestaurarea diversităţii biologice.

Iniţiativele de protecţie a naturii au pornit de la necesitatea salvării speciilor floristice şi faunistice rare sau ameninţate cu dispariţia, idee care s-a extins asupra unor teritorii naturale sau antropizate, de importanţă naţională sau internaţională, declarate

parcuri sau rezervaţii.Cel mai important demers în conservarea elementelor cadrului natural şi/saucultural-istoric îl reprezintă crearea pe cale legislativă a reţelei de arii protejate la nivelnaţional şi internaţional.

Comisia Parcurilor Naţionale şi a Ariilor Protejate (CNPPA), din cadrul UniuniiInternaţionale pentru Conservarea Naturii (IUCN), defineşte aria protejată ca o suprafaţăde teren sau acvatică destinată în mod special protecţiei şi conservării biodiversităţii,resurselor naturale şi culturale şi gestionată conform unor legi şi reglementări juridice.Existenţa în anumite teritorii, cu grade diferite de antropizare, a unor sit – uri sauelemente cultural-istorice (monumente religioase, arhitectonice, istorice, ansambluriurbanistice deosebite etc.), cu valoare de patrimoniu, care însă din diferite motive se pot

afla în stadii mai mult sau mai puţin avansate de degradare, impune protecţia şiconservarea acestora prin dobândirea statutului de zone protejate.

Teste de autocontrol

1. Care sunt principalele categorii de arii protejate delimitate de IUCN?2. Daţi exemple de arii protejate din România, încadrate conform clasificării

IUCN.3. Comentaţi obiectivele, activităţile permise, criteriile de selecţie şi gestionare

pentru: parcuri naţionale, parcuri naturale şi rezervaţii ale biosferei4. Argumentaţi necesitatea protecţiei şi conservării naturii5. Factori cu impact negativ asupra biodiversităţii

6. Când şi unde apar primele iniţiative de constituire a ariilor protejate?7. Indicaţi câteva dintre atributele şi strategiile principalelor organizaţii mondiale

şi programe internaţionale care vizează problema protecţiei şi conservării .8. Criterii de selecţie, gestionare şi utilizare publică a parcurilor naţionale din

România.9. Modalităţi de atingere a obiectivelor de protecţie şi gestionare în arii protejate.

Studiu de caz: Parcul Naţional Retezat şi Parcul Natural Porţile de Fier.





Editura Economică, 19962. Bran, Florina; Marin, Dinu; Simon, Tamara, Turismul rural. Fondul european,

Editura Economică, 1997.3. Cosmescu I.,Turismul – fenomen complex contemporan, Bucureşti, Editura

Economică, 2005



2005

- MODULUL 3 –

Ecoturismul – formă preferenţială de valorificare turistică a

ariilor protejate

OBIECTIVE SPECIFICE

Sublinierea beneficiilor ecoturismului în ariile protejate pentru ecosisteme,componenta social-economică şi dezvoltarea durabilă a regiunilor circumscriseacestora.

Evaluarea capacităţii de suport a ariilor protejate pentru desfăşurarea activităţilor şi amenajărilor turistice

Evidenţierea favorabilităţilor şi a restrictivităţilor pentru utilizarea turistică azonelor funcţionale sau de amenajare delimitate în cadrul parcurilor naţionale.





Analiza mijloacelor de acţiune prin care managerii parcurilor naţionale faciliteazăagrementul în aer liber în perimetrul şi proximităţile acestora ;

Intelegerea conceptului de “ecoturism”Identificarea principiilor ecoturismului.

COMPETENŢE DOBÂNDITEIncadrarea modelul amenajării turistice a parcurilor naţionale europene ;Incadrarea Capacitatii turistice portante (de încărcare turistică) a peisajului in

conceptul ecoturismului.

Lecţia 1. Consideraţii asupra conceptului de

„ecoturism”

Conform definiţiei formulată de Ziffer, 1989, ecoturismul „este o formă de

turism care se inspiră din istoria naturală a unei regiuni, incluzând şi culturile saleindigene”. Ecoturistul este acela care practică un turism protectiv, non-consumator deresurse naturale, floristice şi faunistice. Activitatea ecoturistică în ariile protejate sedesfăşoară în concordanţă cu capacitatea de absorbţie a acestora; ea opune turismului demasă o formă de turism organizat, presupunând îmbinarea activităţilor recreative şi deagrement, cu cele educative, de percepţie a mediului şi protecţie a resurselor naturale şicultural-istorice; altfel spus, ecoturismul se doreşte a fi atât o formă de turism comercialviabilă cât şi ecologic protectivă; acest tip de turism urmăreşte să contribuie ladezvoltarea unei regiuni, prin menţinerea stării de echilibru între cele trei componentedominante ale activităţii turistice: gazda, turiştii şi industria turistică, în vederea obţineriiunui beneficiu echitabil pe termen lung.

Conform „California Legislature”, citată de Jenner şi Smith (1992), ecoturismuleste o formă de călătorie al cărei obiectiv principal îl constituie admirarea frumuseţii peisajelor naturale şi a manifestărilor culturale specifice unei regiuni, minimizândeventualele impacte negative induse de deplasările în scopuri turistice; în acest context,toate formele de turism care exercită un stres minim asupra mediului şi care reduc lamaximum consumul resurselor naturale pot fi considerate activităţi ecoturistice; turismulde masă şi concentrarea sezonieră a activităţilor turistice sunt elemente incompatibile cuaceste principii.

Societatea Internaţională de Ecoturism defineşte ecoturismul ca „o formă deturism responsabil care contribuie la conservarea unui mediu natural, în paralel cuasigurarea binelui sau dezvoltării comunităţilor locale”. Prin această definiţie se

recunoaşte faptul că protecţia resurselor naturale este o componentă importantă pentruameliorarea calităţii vieţii comunităţilor locale.

Fennel (2001), citat de Mihaela Dinu (2003) formulează una dintre cele maicomplete definiţii: „ecoturismul este o formă de turism durabil, bazată pe resurselenaturale, concentrată cu prioritate pe contactul direct cu natura şi pe însuşireacunoştinţelor despre natură şi care trebuie să aibă un impact scăzut asupra mediului, fărăconsumuri, orientat spre binele comunităţilor locale; el se desfăşoară în arealele naturaleşi trebuie să contribuie la conservarea şi protecţia acestora.



Definiţiile prezentate permit individualizarea principalelor valenţe aleecoturismului, respectiv:

- conservarea biodiversităţii, prin caracteristicile sale non consumatoare de resursefloristice şi faunistice, prin serviciile pe care le generează şi prin veniturileeconomice, care pot fi folosite, inclusiv în beneficiul ariilor protejate;

- susţinerea binelui comunităţilor locale, prin diversificarea activităţilor, inducereade capital şi prin generarea beneficiilor economice (creşterea economică);- dobândirea unei experienţe noi de interpretare/învăţare de către practicanţii

ecoturismului: persoane deschise noului, dirijate spre un turism viabil şi ecologic protectiv;

- promovarea acţiunilor responsabile în raport cu elementele peisajului, din parteaturiştilor şi a industriei turistice;

- adresabilitate către grupurile mici de turişti şi afacerile de mică amploare;- consumuri minime şi producerea unor cantităţi minime de produse

neregenerabile;- implică participarea comunităţilor locale, îndeosebi în mediul rural;

- respectarea nevoilor turismului regional;- încurajarea şi utilizarea rezultatelor studiilor de mediu, sociale, a programelor demonitorizare pe termen lung, destinate evaluării şi minimizării impactului negatival activităţilor turistice;

- adaptarea infrastructurii turistice la nevoia de conservare a elementelor naturale;- realizarea unor legături armonioase între elementele mediului natural şi cultural

În esenţă, ecoturismul trebuie planificat şi manageriat ţinând cont de implicaţia socială şi de obiectivele de protecţie pe care le implică . El necesită:

1. O piaţă specializată pentru atragerea turiştilor care sunt interesaţi săviziteze arii naturale;2. Realizarea unui management axat pe atragerea vizitatorilor în ariile

naturale; 3. Prezenţa serviciilor de ghidare şi interpretare, preferabil puse ladispoziţie de locuitorii din ariile vizitate, care să fie focalizate pe istoria naturalăa regiunii şi pe principii de dezvoltare;4. Elaborarea unor politici guvernamentale şi scutiri fiscale pentruturismul ce generează profituri din conservarea biodiversităţii şi dezvoltareadurabilă a comunităţii locale;5. Focalizarea atenţiei pe locuitorii zonei care trebuie să fie bineinformaţi şi să consimtă la acest tip de dezvoltare. Crearea unui cadru pentrureconversie care sa-i avantajeze în luarea deciziilor asupra dezvoltării durabile aregiunii lor. (Megan Epler Wood, 2002).

Dezvoltarea unei afaceri bazată pe ecoturism presupune:- identificarea elementelor care trebuie conservate- respectarea principiilor ecoturismului- realizarea unui ghid pentru tur-operatori, care să includă aspecte referitoare la:

pregătirea turiştilor, instrucţiunile de utilizare a spaţiului vizitat, minimizareaimpactului vizitei în scopuri ecoturistice, contribuţia la conservare, folosirea



forţei de muncă selectată din cadrul comunităţilor locale, ofertele de cazarenon – distructive, dar comode etc.

- minimizarea impactului companiei- crearea de noi locuri de muncă, cu precădere pentru comunităţile locale- propunerea unui ghid pentru certificare turistică, în conformitate cu experienţa

internaţională în domeniu

Lecţia 2. Principiile ecoturismului

Practica demonstrează faptul că fiecare regiune implicată în dezvoltarea uneiactivităţi ecoturistice îşi dezvoltă propriile principii, ghiduri de bună practică şi proceduri de certificare, bazate pe experienţa internaţională în domeniu.

În anul 1991, Societatea Internaţională de Ecoturism a trasat principiileecoturismului care trebuie respectate de organizaţiile nonguvernamentale, de sectorul privat de afaceri, de guverne, de mediile ştiinţifice şi de comunităţile locale:1. minimizarea impactului negativ asupra naturii şi culturii, ce se poate produce pe

plan local2. educarea turiştilor în spiritul conservării3. creşterea importanţei afacerilor responsabile, care presupun colaborarea cu

autorităţile şi comunităţile locale, în scopul satisfacerii nevoilor acestora şiatingerii obiectivelor conservării

4. realizarea de venituri directe pentru conservare şi pentru managementul ariilor naturale protejate

5. necesitatea existenţei unor planuri de management turistic bine fundamentate6. intensificarea folosirii studiilor de mediu, sociale şi a programelor de monitorizare

destinate evaluării şi minimizării impactului activităţilor ecoturistice7. maximizarea beneficiilor economice pentru regiunea gazdă, pentru afacerile

locale şi comunităţile locale, în mod particular pentru populaţia care trăieşte înariile naturale protejate sau în proximitatea acestora.

8. demersuri guvernamentale şi locale de dezvoltare controlată a turismului, fără a fidepăşită capacitatea de suport a peisajului (armonie cu mediul natural, prinminimizarea consumului de resurse naturale şi prin conservare)

9. conectarea la o infrastructură care trebuie dezvoltată în armonie cu distribuţiahabitatelor naturale

10. realizarea unei legături durabile între mediul natural şi cel cultural

Lecţia 3. Impactele ecoturismului

Ca formă organizată de utilizare publică a teritoriului ariilor protejate, ecoturismul

nu exclude existenţa unei infrastructuri şi a unor fluxuri de persoane cu culturi, valori şinevoi diferite. Spre deosebire de turismul clasic, ecoturismul tinde să minimizezeimpactul negativ asupra ecosistemelor naturale şi să exercite un impact pozitiv în plansocial şi asupra economiei locale.

3.1. Impactul asupra ecosistemelor



Studiile efectuate asupra ecosistemelor din parcurile naturale au condus laconcluzia că nici o formă de impact major asupra biotopurilor şi biocenozelor nu poate fiatribuită activităţii ecoturistice desfăşurată în cadrul ariilor protejate . Pe de altă parteînsă, la ora actuală nu există nici o metodologie ştiinţifică - cu adevărat eficace - pentruevaluarea schimbărilor generate de activitatea turistică în cadrul ariilor protejate.

(International Resources Group, 1992; Jenner şi Smith, 1992, citaţi de Mioara Ghincea,2003).

3.2. Impactul asupra economiei localeEcoturismul poate determina semnificativ creşterea veniturilor pe plan local şi

regional. El este generator de locuri de muncă pentru persoanele ce trăiesc în sau în proximitatea ariilor protejate.

O problemă importantă a economiei ecoturistice este generată de clientelă careeste destul de instabilă şi care prezintă schimbări rapide de atitudine, este foarte sensibilăla climatul politic, la fluctuaţia taxelor, dar şi la catastrofele naturale. Un aspect deloc deneglijat îl constituie faptul că această clientelă turistică este uşor influenţabilă de

reflectările în mass-media, de publicitate. În plus ecoturismul este o formă oarecumelitistă de turism, ce se adresează doar cunoscătorilor şi iubitorilor de natură. Instabilitatea cererii turistice poate avea consecinţe economice nefaste în

regiunile gazdă, acolo unde activităţile economice sunt puţin diversificate şi locurile demuncă sunt limitate sau instabile ca număr. În multe localităţi mici, populaţia se poatedubla prin sosirea turiştilor, ceea ce antrenează, în timpul sejurului, o creştere a cererii pentru produse locale şi poate genera chiar inflaţie pe plan local. Pe de altă parte,caracterul sezonier al activităţii turistice poate pune în pericol o economie ecoturistică,dacă nu există şi alte activităţi conexe sau complementare. Astfel, obiectivele economiceale ecoturismului trebuie să fie reprezentate de creşterea productivităţii şi diversificareaactivităţilor pentru atenuarea instabilităţii cererii turistice şi a fluctuaţiei producţiei din

regiunea gazdă.

3.3. Impactul asupra comunităţii localeCreşterea rapidă a numărului de vizitatori într-o regiune are repercusiuni sociale

şi culturale asupra comunităţii locale.Atunci când două culturi se întâlnesc, ele au anumite divergenţe, nu neapărat

negative, la care - de cele mai multe ori - comunitatea locală nu se poate adapta. Aceastăconfruntare poate avea un efect de deculturalizare a comunităţii locale, mai ales cândturismul devine unul de masă. Prin urmare crearea unui parc bulversează practicaactivităţilor tradiţionale, cum ar fi vânătoarea, pescuitul, care sunt adesea interzise deariile protejate.

Publicitatea ariei protejate în mass-media poate determina creşterea numărului deturişti şi prin urmare, poate influenţa comportamentul social al localnicilor.

Prezenţa turiştilor interesaţi de tradiţii poate reprezenta un factor revitalizant al practicilor culturale, adesea uitate de localnici, şi poate contribui la reconstrucţia uneiidentităţi colective.

Este foarte adevărat că impactele sociale sunt dificil de măsurat cantitativ. Cutimpul însă se pot face însă aprecieri calitative. Principalele obiective sociale legate deecoturism sunt: revigorarea calităţii vieţii membrilor comunităţii, satisfacerea nevoilor



de informare asupra resurselor ecoturistice şi participarea comunităţii la propria sadezvoltare. Aceste obiective vor fi atinse în măsura în care comunităţile locale vor avea putere decizională şi vor participa la realizarea proiectelor ecoturistice din regiunile lor,deci vor contribui la propria lor dezvoltare. Este ceea ce Marie Lequin (2001), citată deMioara Ghincea () consideră că se numeşte guvernare participativă.

Lecţia 4. Beneficiile socio-economice ale

ecoturismului

Dezvoltarea activităţilor ecoturistice în ariile protejate implică o serie de beneficii socio-economice şi anume:

generează apariţia locurilor de muncă pe plan local (direct în sectorul turistic sauîn sectoarele conexe).

stimulează economia locală prin dezvoltarea serviciilor (hoteluri, restaurante,sistem de transport, industria suvenirurilor, produse meşteşugăreşti şi servicii deghidaj).

generează schimburi economice cu exteriorul ariilor protejate. determină diversificarea economiei locale, în mod particular în mediul rural

acolo unde oamenii au activitate (în domeniul agricol) doar un sezon pe an . stimulează mai ales economia rurală prin prin crearea sau creşterea cererii de

produse agricole necesară asigurării serviciilor turistice şi prin inserţia de capital. impulsionează dezvoltarea infrastructurii , fapt ce aduce beneficii în egală măsură

şi populaţiei locale. odată dezvoltat turismul într-o arie protejată, autorităţile

locale/regionale/naţionale pot fi stimulate să contribuie şi la dezvoltarearegiunilor periferice prin inserţii de capital.

încurajează creşterea productivităţii agricole pe suprafeţe restrânse (agriculturăintensivă) pentru a păstra o suprafaţă cât mai mare cu vegetaţie naturală. poate contribui la îmbunătăţirea relaţiilor interculturale dintr-o regiune. Adesea

turiştii caută să cunoască tradiţiile şi obiceiurile specifice unei regiuni etnografice,iar comunitatea gazdă este astfel stimulată să revigoreze tradiţiile populare.

în condiţiile unei dezvoltări normale turismul poate duce la autofinanţareamecanismelor dezvoltării de care pot beneficia şi autorităţile parcului cainstrument pentru conservarea ariilor naturale.

creează facilităţi recreative care pot fi folosite şi de comunităţile locale peste an. sprijină atingerea scopului conservării, prin convingerea guvernelor şi a

publicului asupra importanţei arealelor naturale.

Beneficiile socio-economice implică adesea şi anumite concesii. Adesea, activitateaautorităţilor manageriale ale ariilor protejate suferă din cauza lipsei resurselor economice, tehnice şi organizaţionale necesare dezvoltării activităţilor turistice.Acestea ar trebui puse la dispoziţie de autorităţile centrale şi locale. În aceste cazuri,este mai potrivită concesionarea (custodia) ariilor protejate, şi oferirea spreadministrare a infrastructurii şi dotărilor turistice. Acest aspect a fost reglementat înanul 2003 de Guvernul României, dar sistemul poate fi aplicat mai ales rezervaţiilor



ştiinţifice şi monumentelor naturii. Pentru parcuri naţionale şi naturale, care ausuprafeţe foarte mari este indicat parteneriatul reprezentanţi ai guvernului în teritoriu-organizaţii nonguvernamentale-autorităţi locale.Activităţile turistice desfăşurate într-o arie protejată trebuie să se bazeze pe un plande management întocmit de custozii parcului prin consultarea tuturor actorilor

implicaţi. Deci este necesară o bună colaborare şi comunicare între toţi factorii dedecizie implicaţi (comunitate locală, centrală, comunitatea ştiinţifică)Prin activitatea de concesionare populaţia locală poate avea beneficii de pe urmanaturii şi astfel, poate deveni, prin implicare directă, cel mai bun apărător al protecţiei naturii .

Amenajările destinate practicării turismului în ariile protejate şi ,în mod deosebit,în parcurile naţionale trebuie precedate de studii riguroase referitoare la capacitateaturistică portantă sau de încărcare turistică a peisajului.

Lecţia 5.Capacitatea turistică portantă (de încărcare

turistică) a peisajuluiÎn general, prin capacitate turistică portantă se înţelege numărul maxim de vizitatori pecare un anumit ecosistem poate să îi primească, fără ca acesta să suporte degradări deanvergură. Această noţiune a apărut în Europa la începutul anilor 60, odată cudezvoltarea turismului şi a agrementului de masă, care au generat necesitatea planificăriiacestor activităţi.

Pentru a evalua capacitatea turistică portantă a teritoriilor protejate, trebuie săavem în vedere patru dimensiuni care o definesc:

a) capacitatea de suport ecologicb) capacitatea de încărcare socială şi psihologică c) resursele proprii de tehnici de amenajare, care modifică considerabil pragurile

limită d) noţiunea de compatibilitate între utilizările multiple ale peisajului natural

a)Capacitatea de suport ecologic se referă la pragul limită de toleranţă biologicăşi fizică a ecosistemelor supuse activităţilor recreative; acest prag limită vizează unul,două sau toate componentele care alcătuiesc ecosistemul; din perspectiva amenajăriituristice, într-un parc naţional pragul de toleranţă este net inferior, comparativ cu cel alspaţiilor neprotejate destinate agrementului; toate elementele care constituie un ecosistemtrebuie luate în considerare, atât în ceea ce priveşte specificitatea fiecăruia, cât şiinterrelaţiile dintre acestea; nivelul pragului de toleranţă va fi stabilit astfel încât,inserţiile antropice să nu afecteze componentele inedite sau deosebit de fragile ale

ecosistemelor. Este indicat ca studiile destinate analizei potenţialului ecologic al ariilor protejate să aibă în vedere atât diagnoza cât şi prognoza evoluţiei ecosistemelor, cu atâtmai mult cu cât dinamica acestora este dependentă de intensitatea intervenţiei umane; deasemenea, se recomandă ca aceste studii să se extindă şi asupra proximităţilor ariilor protejate, întrucât o serie de activităţi desfăşurate în aceste spaţii îşi pot proiecta impactulasupra componentelor ecosistemice din perimetrele protejate.



b) capacitatea de suport psihologic şi social a unui sit recreativ trebuie să ţinăcont imperativ de utilizatorii săi. În acest context, Richard R. Forster (1973) defineştecapacitatea de suport social ca nivelul impactului uman, dincolo de care se producedeteriorarea calităţii experienţei de destindere în aer liber.

Practicile, atenţiile şi percepţiile asupra aceluiaşi ecosistem sunt diferite, funcţie

de nivelul cultural şi social, de motivaţiile conştiente sau subconştiente ale vizitatorilor,de numărul de persoane şi de densitatea acestora. Pe de altă parte, dimensiunea socială acapacităţii de suport este strâns legată de caracteristicile geografice şi peisagistice aleteritoriului utilizat; astfel, spre exemplu, un spaţiu împădurit, va limita considerabil pragul de suprapopulare; dimpotrivă, o suprafaţă deschisă, prin facilităţile pe care leoferă, (de exemplu, îndepărtarea mai lejeră de maşină, datorită posibilităţii sporite desupraveghere a acesteia, utilizarea ca teren de joacă, spaţiu de picnic etc.), va atragefluxuri turistice importante. În abordarea unui spaţiu recreativ, factorii distanţă şi duratăsunt strâns corelaţi. Pornind de la acest considerent, administratorii Parcului NaţionalDunes de Kennemer (Ţările de Jos) au ţinut cont în amenajarea teritoriului de corelaţiadistanţă – durată: în locurile permise băilor marine, au fost amenajate parcări şi căi de

acces în interiorul plajelor, care să atragă masele importante de turişti indiferenţi faţă despectacolul naturii, atraşi în mod special de agrement. În acest mod, s-a urmăritdiminuarea presiunii antropice asupra siturilor care adăpostesc obiective aflate în regimde protecţie şi conservare. Studiile efectuate asupra capacităţii de suport social a parcurilor naţionale au confirmat necesitatea unei gestionări diferenţiate a zonelor funcţionale ale acestora şi a utilizării unor tehnici care să permită orientarea fluxurilor turistice către itinerarii menite să diminueze interesul faţă de perimetrele strict protejate.

c) capacitatea de suport (portantă) pentru amenajări În numeroase cazuri, există probleme de incompatibilitate între utilizările multiple

pe care le poate suporta teritoriul unei arii protejate, astfel încât pragurile critice aleechilibrului ecologic sunt net depăşite (de exemplu, în cazul Parcurilor Naţionale Circeo

– Italia şi TANAP – Slovacia, unde amenajările realizate au favorizat practicarea pe scarălargă a activităţilor turistice, neţinând cont de impactul acestora în peisaj). În acestecondiţii, punerea în practică a planurilor de amenajare a ariilor protejate trebuie precedatăde studii de impact, care vor clasifica amenajările propuse pentru teritoriul analizat, în:indezirabile, permise, cu condiţia asigurării unei permanente monitorizări şi întreţineri şidezirabile, prin vocaţia de punere în valoare a resurselor perimetrului protejat.

Lecţia 6. Modelul amenajării turistice a parcurilor

naţionale europene

Pentru parcurile naţionale europene, sunt propuse în general trei zone principale

de amenajare:a) zona de acces pentru turişti, desfăşurată la periferia parcului şi pe văile care

favorizează accesul în interiorul ariei protejate; această zonă include puncte de staţionarea autovehiculelor, arii de campare şi pentru picnic, centre de informare; accesul în siturilecele mai spectaculoase va fi favorizat de trasee bine marcate, menite să protejeze punctelecele mai fragile din perimetrele protejate; în acest scop, se pot utiliza garduri vii, preferabil din specii de conifere, de o parte şi de alta a căilor de acces şi chiar bariere,acolo unde este cazul. O parte din amenajările destinate informării turiştilor,



infrastructurilor uşoare de cazare etc. poate fi realizată la exteriorul ariei protejate,contribuind la inserţia parcului în cadrul sistemului economic şi social local.

b) zona intermediară sau tampon se caracterizează printr-o infrastructură foarteredusă: căile de comunicaţie, hotelurile, restaurantele şi aşezările permanente suntinterzise; singurele amenajări dezirabile sunt reprezentate de refugii şi spaţii de amplasare

a corturilor, de drumuri şi poteci trasate în mod ştiinţific şi în concordanţă cu principiileconservării; densitatea frecventării turistice este mult mai redusă (se poate face chiar oselecţie, funcţie de nivelul cultural şi social al turiştilor).

c) zona strict protejată sau de protecţie integrală , destinată activităţilor decercetare ştiinţifică; activităţile turistice nu sunt permise decât cel mult în scop instructiv-educativ.

Acest model de amenajare este dependent de dimensiunea parcului, putând fiaplicat cu deosebire pe teritorii întinse, cu peisaje relativ omogene. În Parcul NaţionalPlitvice de exemplu, a putut fi uşor realizată protecţia unei suprafeţe întinse, acoperită cuvegetaţie forestieră densă, greu accesibilă; activităţile turistice au fost orientate cătrelacurile spectaculoase care de altfel, reprezintă principalul pol de atracţie al parcului; de

asemenea, instalarea de panouri cu „sens interzis” pe toate drumurile de acces în pădurisau către unele exploataţii agricole izolate au rolul de a descuraja conducătorii auto, înspecial pe cei străini.

În afară de zonarea spaţială, pentru a face faţă agrementului în aer liber,gestionarii parcurilor dispun de patru tipuri principale de mijloace de acţiune pe care le pot utiliza separat sau combinat:

a) sporirea spaţiului disponibil deschis vizitatorilor b) controlul şi limitarea numărului de turiştic) diminuarea impactului vizitatorilor asupra ecosistemelor d) sporirea durabilităţii resurselor

a) Sporirea spaţiului disponibil deschis vizitatorilor se poate realiza prin:- crearea de noi locuri destinate anumitor tipuri de amenajări turistice- organizarea mai judicioasă a amenajărilor în siturile recreative deja existente- o mai bună utilizare temporală a spaţiului ariei protejate, având în vedere faptul că

în majoritatea parcurilor naţionale se manifestă un dezechilibru al frecventăriituristice: îndeosebi la sfârşit de săptămână şi în sezonul estival; în aceste condiţii,este necesară sporirea spaţiului teoretic disponibil pentru agrementul în aer liber, prin prelungirea duratei de utilizare, bineînţeles cu anumite precauţii (evitarea perioadelor de reproducere a păsărilor sau a mamiferelor mari, de exemplu)

- căutarea de situri capabile să absoarbă o parte din vizitatori, în proximitatea parcurilor (de fapt, adesea singura soluţie admisă de conservaţionişti)În realitate, sporirea capacităţii globale de primire a turiştilor poate conduce la o

intensificare deseori riscantă a problemelor de natură ecologică, determinate de fluxulturistic crescut pe perioada vacanţelor sau a sărbătorilor de peste an.

b) Controlul şi limitarea numărului de vizitatori se impun în cazul unor parcurinaţionale integral sau parţial suprasolicitate din punct de vedere turistic. Posibilităţile dediminuare a fluxului turistic pe care administratorii parcului le au la dispoziţie rezidă în:

- interzicerea uneia sau a mai multor activităţi recreative, cu deosebire a aceloracare alterează cel mai mult calitatea mediului natural;



- limitarea accesului către spaţiile fragile;- stoparea amenajării şi întreţinerii căilor de acces, potecilor, drumurilor;- introducerea de taxe pentru parcare;- limitarea duratei sejururilor (spre exemplu, în Parcul Naţional Plitvice se

eliberează bilete de intrare, cu o valabilitate de trei zile);

Spre deosebire de parcurile naţionale americane, practica limitării stricte anumărului de vizitatori în parcurile Europei este încă destul de timidă, cu deosebire încazul celor recent declarate ca atare. Eficacitatea aplicării măsurilor de limitare a fluxuluituristic depinde de mai mulţi factori, dintre care amintim: importanţa proprietăţii private,mijloacele financiare, echipamentele şi personalul necesar (adesea insuficiente),dimensiunea parcurilor, caracteristicile ecologice ale acestora. Este evident că un parcnaţional de talie mare, situat la o distanţă considerabilă de concentrările umane şi cuaccesibilitate redusă va facilita controlul şi limitarea numărului de vizitatori. O măsurăeficientă pentru limitarea fluxului turistic ar putea fi practicarea activităţilor sportivenumai de către persoanele atestate prin diplome (în echitaţie, scufundări submarine) şilicenţe sportive sau de apartenenţă la anumite cluburi (carta Clubului Alpin Francez,

licenţa de caiac-canoe etc.); de asemenea, campingul ar putea fi rezervat celor care sunttitulari ai licenţei unei Federaţii naţionale de camping, iar refugiile, beneficiarilor uneicarte de adeziune la un anumit club montan.

c) Diminuarea impactului vizitatorilor asupra ecosistemelor Căile prin care gestionarii pot răspunde acestui deziderat ar putea fi:

- concentrarea anumitor activităţi, pe măsura compatibilităţii acestora, într-unspaţiu redus, bine delimitat, care va putea fi monitorizat şi întreţinut pentrulimitarea degradărilor ireversibile;

- dispersarea activităţilor în cadrul perimetrului parcului trebuie realizată cu precauţie şi adaptată particularităţilor suportului ecologic;

- limitarea anumitor activităţi recreative în perioadele în care impactul acestora estemajor (spre exemplu, aprinderea focului pentru grătar numai în timpul iernii);- ameliorarea întreţinerii şi a performanţei materialelor şi echipamentelor puse la

dispoziţie, ceea ce presupune suplimentarea resurselor financiare şi de personal;- substituirea anumitor activităţi recreative cu altele, mai puţin agresive:

descurajarea practicării schiului de pistă în favoarea celui de fond, diminuarea şichiar suprimarea accesului autoturismelor individuale şi încurajarea utilizăriitransportului în comun; încurajarea înlocuirii transportului cu mijloace motorizatede către mersul călare, mijloacele cu tracţiune animală sau cu trenul, după caz; potfi utilizate de asemenea cu succes echipamente care, iniţial, au avut altă destinaţie(telefericele şi telescaunele pot fi utilizate vara, pentru a evita tasarea saudegradarea anumitor suprafeţe sensibile);

- dezvoltarea educaţiei şi sensibilizarea faţă de problemele naturii şi în acest mod,ameliorarea comportamentului vizitatorilor; în acest demers, un rol importantrevine muzeelor, centrelor de informare, conferinţelor de specialitate, şcolii, careare sarcina de a dezvolta simţul civic şi respectul pentru natură în rândul tinerilor.

e) sporirea durabilităţii resurselor naturale se poate asigura prin:- protejare şi gestionare superioară;- plantarea de specii vegetale cu rezistenţă superioară;



- amenajările artificiale, bazate pe utilizarea unor materiale exterioare (beton, nisip,zgură etc.) pentru protejarea spaţiilor intens frecventate;

- activităţi de renaturare, restructurare sau reconstrucţie ecologicăAceste măsuri trebuie realizate cât mai discret, utilizând la maximum resursele

locale şi speciile vegetale indigene şi permiţând amenajări cu un caracter cât mai rustic.

Problemele cu care se confruntă parcurile naţionale, în special în ceea ce priveştevalorificarea turistică, pot fi mai uşor surmontate în condiţiile unei bune cunoaşteriştiinţifice a spaţiilor- parcuri, atât în domeniul geoecologiei, cât şi în cel al ştiinţelor sociale, în recrealogie, etologie (ştiinţa comportamentului), comunicare, domenii uneorineglijate în cazul ariilor protejate. În acest sens, este foarte indicată prezenţa unuiConsiliu ştiinţific consultativ cu reprezentare pluridisciplinară în cadrul structurilor deadministrare ale parcurilor naţionale. Acest consiliu poate oferi sprijinul metodologicnecesar în elaborarea unui model teoretic şi general, materializat printr-o organigramă(fig.3) care să indice algoritmul operaţiilor şi evaluările necesare amenajării şi gestionăriiunui parc naţional (evaluarea impactului amenajărilor, evidenţierea disfuncţionalităţilor,asigurarea monitorizării ştiinţifice a gestionării parcului).

Rezumat

Capacitatea turistică portantă a peisajului teritoriilor protejate este definită de:capacitatea de suport ecologic; capacitatea de încărcare socială şi psihologică; resursele proprii de tehnici de amenajare, care modifică considerabil pragurile limită;compatibilitatea între utilizările multiple ale peisajului natural

Pentru parcurile naţionale europene, sunt propuse în general trei zone principalede amenajare:a) zona de acces pentru turişti, desfăşurată la periferia parcului şi pe văile carefavorizează accesul în interiorul ariei protejateb) zona intermediară sau tampon se caracterizează printr-o infrastructură foarte redusă:c)zona strict protejată sau de protecţie integrală , destinată activităţilor de cercetareştiinţifică; activităţile turistice nu sunt permise decât cel mult în scop instructiv-educativ

În afară de zonarea spaţială, pentru a face faţă agrementului în aer liber, gestionarii parcurilor dispun de patru tipuri principale de mijloace de acţiune pe care le pot utilizaseparat sau combinat:

a) sporirea spaţiului disponibil deschis vizitatorilor b) controlul şi limitarea numărului de turiştic) diminuarea impactului vizitatorilor asupra ecosistemelor d) sporirea durabilităţii resurselor

Activitatea ecoturistică în ariile protejate se desfăşoară în concordanţă cu capacitateade absorbţie a acestora; ea opune turismului de masă o formă de turism organizat, presupunând îmbinarea activităţilor recreative şi de agrement, cu cele educative, de percepţie a mediului şi protecţie a resurselor naturale şi cultural-istorice.

În esenţă, ecoturismul trebuie planificat şi manageriat ţinând cont de implicaţiasocială şi de obiectivele de protecţie pe care le implică.



Practica demonstrează faptul că fiecare regiune implicată în dezvoltarea unei activităţiecoturistice îşi dezvoltă propriile principii, ghiduri de bună practică şi proceduri decertificare, bazate pe experienţa internaţională în domeniu.

Ca formă organizată de utilizare publică a teritoriului ariilor protejate, ecoturismul nuexclude existenţa unei infrastructuri şi a unor fluxuri de persoane cu culturi, valori şi

nevoi diferite.Studiile efectuate asupra ecosistemelor din parcurile naturale au condus la concluziacă nici o formă de impact major asupra biotopurilor şi biocenozelor nu poate fi atribuităactivităţii ecoturistice desfăşurată în cadrul ariilor protejate .

Ecoturismul poate determina semnificativ creşterea veniturilor pe plan local şiregional. El este generator de locuri de muncă pentru persoanele ce trăiesc în sau în proximitatea ariilor protejate.

Principalele obiective sociale legate de ecoturism sunt: revigorarea calităţii vieţiimembrilor comunităţii, satisfacerea nevoilor de informare asupra resurselor ecoturistice şi participarea comunităţii la propria sa dezvoltare.

Teste de autocontrol 1. Evidenţiaţi beneficiile socio-economice ale practicării ecoturismului în arii

protejate.2. Argumentaţi necesitatea dezvoltării activităţilor ecoturistice pe plan internaţional.3. Relevaţi valenţele şi principiile ecoturismului.4. Modelaţi impactul ecoturismului asupra ecosistemelor naturale, economiei şi

comunităţilor locale5. Dimensiunile care definesc capacitatea turistică portantă a parcurilor naţionale6. Menţionaţi zonele funcţionale sau de amenajare ale parcurilor naţionale7. Precizaţi care sunt principalele mijloace de acţiune destinate facilitării petrecerii

timpului liber (agrementului) în parcurile naţionale8. Analizaţi zonele de amenajare sau funcţionale într-un parc naţional sau rezervaţie

a biosferei dintr-o ţară cu flux turistic ridicat, indicând mijloacele de acţiunedestinate facilitării agrementului în aer liber.




2005

3. Neacsu N. Turismul si dezvoltarea durabila -, Ed. Expert, Bucuresti, 2000.4. Nistoreanu, Puiu, Turismul rural, Editura ASE , Bucureşti, 20065. Postelnicu, Gheorghe, Introducere în teoria şi practicarea turismului, Editura

Dacia, Cluj-Napoca, 19976. Turtureanu A., Economia turismului, Ed. Fundaţiei Academice Danubius Galaţi,

2007



- MODULUL 4-

Ecoturismul – principala formă

de manifestare a turismului durabil

OBIECTIVE SPECIFICE

Să definiţi ecoturismul.



Să explicaţi legătura dintre ecoturism şi turism durabil.

Sa enumerati conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o afacere ecoturistica

Să enumeraţi principiile ecoturismului.



Să caracterizaţi ecoturismul ca sub-segment de piaţă al turismului în arii naturale.Să conturaţi profilul de piaţă al turistului în arii naturale.Să identificaţi rolul fundamental al unei organizaţii de ecoturism.Sa inteleaga care sunt domeniile de interes ale unei organizaţii ecoturistice


Aflarea informaţiei despre Summitul Mondial al Ecoturismului

Incadrarea Declaraţiei de la Québec şi ce conţine.

Lecţia 1. Ecoturismul ca segment de piaţă

Ecoturismul este o industrie mică, dar care se extinde rapid, în cadrul unei nişeguvernate de forţele şi de legile pieţei. El a fost promovat iniţial ca fiind echivalent cuturismul în arii naturale, iar lipsa politicilor sociale şi de mediu din unele ţări, firme şidestinaţii a condus la o confuzie generală în privinţa sensului ecoturismului ca segment

de piaţă. Astfel s-a simţit nevoia unor linii directoare specifice şi a unor sisteme deacreditare bazate pe criteriile dezvoltării durabile, iar discuţiile referitoare la aceste probleme sunt în plină desfăşurare.

În viziunea lui P. Eagles, turismul în arii naturale este acea formă a turismuluiîn care activităţile desfăşurate sunt dependente de caracteristicile cadrului natural. El arela bază două componente fundamentale: un nivel calitativ ridicat al mediului înconjurător şi oferirea unor servicii specifice.

Programul de Acreditare pentru Ecoturism şi Turism în Natură din Australia ainclus în definiţia turismului în natură şi componenta durabilă. Putem anticipa că pemăsură ce criteriile de certificare turistică vor fi acceptate şi implementate la nivel global,această definiţie va fi şi singura acceptată: ”Turismul care pune accent pe cunoaşterea

zonelor naturale şi care asigură utilizarea durabilă a resurselor naturale.”Întrucât tot mai mulţi turişti şi-au manifestat dorinţa de a-şi petrece timpul liber în

mijlocul naturii, segmentul de piaţă a devenit suficient de vast pentru a permitefragmentarea sa în patru nişe distincte: ecoturism, turism de aventură, turism în mediisălbatice şi camparea28, diferenţiate în funcţie de motivaţia principală a călătoriei.Fiecare dintre aceste segmente are un echipament specializat, necesităţi informaţionaledistincte, impact diferit asupra mediului.



Turismul de aventură (cel mai puţin orientat spre principii ecologice) estecălătoria în locuri noi şi palpitante cu intenţia de a căuta aventura. Turiştii care practicăaceastă formă de turism nu urmează un program fix, preferând spontaneitatea şiincertitudinea. Turismul de aventură include adesea activităţi cum ar fi: alpinism,scufundări sub-acvatice, ciclism extrem, kayak-canoe, etc., necesitând rezistenţă şi

abilităţi fizice. Deşi acest tip de turism se desfăşoară de obicei în mijlocul naturii, elimplică puţin sau deloc protejarea şi conservarea mediului.Turismul în medii sălbatice înseamnă călătoria în locuri neatinse de om,

nepoluate, pentru a cunoaşte şi a te bucura de natură, pentru a observa animalele, păsărileşi peştii în mediul lor natural.

Aceste călătorii implică utilizarea unor mijloace de locomoţie nepoluante camersul cu bicicleta, cu barca, cu animale de tracţiune, pe jos. Acest tip de călătorietrezeşte interesul pentru frumuseţile naturii, dar contribuie puţin la conservareaechilibrului fragil al naturii.

Camparea presupune călătoria într-un spaţiu aflat undeva între civilizaţie şisălbăticie, de cele mai multe ori cu familia sau prietenii şi folosind uneori ca mijloc de

locomoţie automobilul (carcamping). Motivaţia principală este relaxarea în mijloculnaturii, dar utilizarea automobilului indică o lipsă a preocupării pentru protejareamediului.

Ecoturismul se deosebeşte de turismul în natură prin accentul pus pe conservare,educare, responsabilitate şi implicarea activă a comunităţii locale. Un turist în ariinaturale poate merge să observe comportamentul păsărilor, însă un ecoturist va merge să privească păsările însoţit de un ghid local şi va sta în cabana unui localnic, contribuindastfel la prosperitatea economiei locale.

Fiecare dintre aceste produse turistice specializate a atins niveluri diferite dematuritate în cadrul ciclului de viaţă al produsului. Eagles (1995) afirma că ecoturismul şiturismul de aventură se găsesc în prima fază a ciclului, cu un număr mic de consumatori,

dar cu o creştere rapidă. Turismul în zone sălbatice a atins pragul de maturitate, aceastadin cauza nivelului redus de exploatare pe care îl cere, iar camparea înregistrează unnumăr mare de participanţi, dar popularitatea sa este în declin.

Acest model se manifestă pe piaţa nord americană şi cu siguranţă nu este valabilîn orice colţ al lumii. De aceea, se impune un studiu mai larg asupra conceptului despecializare a pieţei turistice şi asupra celui de ciclu de viaţă al produselor turistice, maiales în zonele cu potenţial ridicat pentru dezvoltarea turismului în natură.

Lecţia 2. Dimensiunile pieţei ecoturistice

Întrucât se defineşte prin obiectivele sale de conservare a naturii şi sprijinire a populaţiei locale, ecoturismul este greu de cuantificat. De aceea, până acum nu s-au

realizat studii riguroase pentru a determina câţi turişti în arii naturale sunt într-adevăr motivaţi de principiile ecoturismului.

Ecoturismul este studiat în ansamblu, ca turism în natură, ducând la estimări falseasupra dimensiunilor pieţei. Cercetările privind turismul în arii naturale arată că 50% dinnumărul total de turişti îşi doresc să viziteze o zonă naturală în timpul vacanţei, ceea ce ar putea include şi un scurt popas într-un parc naţional. Este un segment larg, dar foartediferit de cel motivat de dorinţa de a învăţa despre viaţa sălbatică şi cultură cu un ghidlocal, de a sprijini dezvoltarea locală durabilă.



O estimare nu foarte precisă arată că sosirile internaţionale de ecoturişti au atins7% din piaţa turistică (Lindberg, 1997), sau aproximativ 45 milioane persoane în 1998,aşteptându-se o creştere de până la 70 milioane în 201031. Cele mai apreciate destinaţiiecoturistice au înregistrat în ultimul deceniu creşteri impresionante ale numărului devizitatori în arii protejate şi în alte zone naturale.

Deşi simpla vizitare a unui parc naţional sau arie protejată nu reprezintăecoturism, ci turism în natură, evoluţia numărului de vizitatori din aceste zone este unindicator şi pentru tendinţele din ecoturism.

Cercetările întreprinse la începutul anilor ’90 au înregistrat o creştere masivă aturismului în parcuri naţionale pe principalele pieţe ecoturistice, indicând o schimbare a preferinţelor turiştilor, de la destinaţiile europene tradiţionale, la o gamă mai largă dedestinaţii în arii naturale, majoritatea în ţări cu economie slab dezvoltată turismul în ariinaturale. Cercetările arată că europenii caută mai mult turismul rural din Europa decâtturismul în arii naturale, pentru că mediul înconjurător este puternic antropizat, existând puţine zone sălbatice comparativ cu celelalte continente. Nord europenii sunt cei caremanifestă un interes deosebit pentru turismul cu înalte standarde ecologice.

Un studiu australian (Blamey 1998) referitor la sursele cererii pentru turismul înarii naturale a demonstrat că un procent important (71%) din turiştii interesaţi de natură provin din Europa (Elveţia, Germania, Suedia, Norvegia, Finlanda), depăşind orice altă piaţă emiţătoare, inclusiv Statele Unite şi Canada.

Cu ocazia desemnării anului 2002 ca An Internaţional al Ecoturismului,Organizaţia Mondială a Turismului a iniţiat studii de piaţă în unele ţări europene, iar rezultatele vor fi în curând la dispoziţia celor interesaţi. Viitoarele cercetări de piaţătrebuie să facă diferenţa dintre turismul în natură şi ecoturism. Acesta din urmă necesităinstrumente de cercetare mai sofisticate, care să examineze nu doar activităţile la careconsumatorii participă ci şi stilul lor de viaţă, disponibilitatea de a plăti pentru produseturistice durabile.

Lecţia 3. Profilul ecoturistului

Cunoaşterea unui profil al ecoturistului va fi extrem de utilă organizatorilor de programe turistice pentru acest segment de piaţă. Până în prezent, un studiu amplurealizat pe piaţa turistică nord americană ne oferă o caracterizare a turistului în ariinaturale, prezentată mai jos.

Profilul de piaţă al turistului în arii naturaleCaracteristici sociodemografice:• Vârsta – 35-54 ani, variind în funcţie de activităţile desfăşurate şi de alţi factori cum ar fi costul călătoriei.

• Sexul – 50% femei şi 50% bărbaţi, dar s-au constatat diferenţe clare în funcţie deactivităţile desfăşurate.• Ecoturiştii tind să aibă un nivel al venitului mai ridicat decăt cel al turiştilor în general.• Educaţia – nivel ridicat de educaţie, 82% fiind absolvenţi de studii superioare• Afiliere – mulţi ecoturişti sunt suporteri sau membri ai unor organizaţii bazate penatură.• Publicaţii – ecoturiştii sunt interesaţi de publicaţiile orientate spre natură şi activităţi înaer liber



Caracteristici ale călătoriei:• Durata călătoriei – variază în funcţie de destinaţie, activităţi desfăşurate, dar durata preferată de 50% dintre turiştii experimentaţi (care au fost în cel puţin o călătorie„ecoturistică”) este de 8-14 zile• Cheltuieli – Ecoturiştii tind să cheltuiască mai mult decât turistul mediu, plătind

sume considerabile pe echipamente, cotizaţii, reviste, donaţii. 26% dintre ei audeclarat că ar fi dispuşi să cheltuiască 1000 – 1500 USD pentru o călătorie în care să beneficieze de servicii de calitate.• Componenţa grupului – o majoritate de 60% dintre turiştii experimentaţi au declarat că preferă să călătorească în cuplu, 15% cu familia, iar 13% preferă săcălătorească singuri.• Surse de informare – Ecoturiştii acordă mare încredere recomandărilor celorlalţi(prieteni, familie), dar şi diferite forme de materiale scrise reprezintă surse importante deinformaţii. De asemenea, experienţa proprie din călătorii anterioare joacă un rol decisiv în alegerea destinaţiei. Internetul devine tot mai utilizat pentru planificarea vacanţelor ecoturistice, dar mulţi ecoturişti sunt suficient de

experimentaţi pentru a-şi organiza singuri călătoria. Motivaţii şi preferinţe:• Motivaţiile călătoriei – Natura (flora, fauna, relieful) este principala motivaţie aecoturiştilor. Ei nu vor numai să o vadă, ci şi să o experimenteze şi să înveţedespre ea. Ei sunt interesaţi şi de istorie, de alte culturi, le place să participe ladiverse activităţi în aer liber şi apreciază oportunitatea de a întâlni oameni noi.• Activităţi preferate – Ecoturiştii participă la o gamă foarte largă de activităţi, de laobservarea şi înţelegerea naturii (vizitarea parcurilor naţionale, observarea vieţiisălbatice), la activităţi orientate mai mult sau mai puţin spre aventură şi activităţi cuspecific cultural - istoric. Ei sunt în căutarea noului, a unor experienţe care să leîmbogăţească viaţa

• Modalităţi de cazare – Ecoturiştii preferă facilităţi de cazare cu confort mediu sau chiar de bază, cum sunt cortul, cabana, motelul, pensiunea sau hanul.* ecoturismul a fost definit în acest studiu ca fiind călătoria orientată spre natură,aventură, cultură. Studiul a avut în vedere atât turismul intern cât şi cel internaţional .Sursa: HLA and ARA Consulting, Ecotourism – Nature/Adventure/Culture: Albertaand British Columbia Market Demand Assessment , 1994

O caracterizare extrem de plastică a ecoturistului, a preferinţelor sale de vacanţăcomparativ cu turistul obişnuit este realizată chiar de un ecoturist veritabil şi prezentatămai jos:“Vă voi împărtăşi opinia mea în ceea ce priveşte diferenţa dintre ecoturism şi turism din punctul de vedere al călătorului:

Ecoturistul vrea să experimenteze ceva sălbatic...ceva neatins...ceva natural şinealterat. Ecoturiştii vor să vadă vulcanii erupând sau cum trăiesc broaştele ţestoase sau pădurea tropicală atunci când plouă – nu vor un autobuz care să-i lase la locul atracţiei şisă-i ia o oră mai târziu. Ei ar merge mai degrabă pe jos o oră şi jumătate, ar călări un calsau ar vâsli într-o canoe pentru a ajunge la destinaţie. Cu precizarea că nu am vizitatniciodată acest loc minunat, voi folosi o vacanţă în Hawaii ca exemplu pentru a ilustradiferenţa: Vacanţa unui turist tipic în Hawaii este o săptămână la un mare hotel, oexcursie de o zi cu autocarul sau cu o maşină închiriată pentru a consuma un film foto la



un vulcan sau la o fermă de ananas, întoarcerea seara la hotel, unde grăsani bronzaţi purtând nişte pantaloni scurţi de prost gust sorb băuturi alcoolice la barul de noapte, întimp ce privesc dansul hula al frumoaselor femei polineziene.

Un ecoturist în Hawaii va evita marile hoteluri şi va prefera să-şi instaleze cortulla poalele unui vulcan sau va sta la o cabană mică şi liniştită cu capacitatea de 15 locuri,

unde „stăpâna casei” serveşte masa ca în familie, fie va merge trei zile pe insulele dinapropiere pentru a observa păsările. Cu siguranţă el va fi echipat cu binoclu şi hărţi şi vafi încântat mai degrabă de potecile înguste şi noroioase, decât de drumurile asfaltate.

Ecoturiştii preferă ghizi care trăiesc în satele din zonă şi care ştiu să vorbească puţin engleza cu un accent fermecător. Ei trebuie să ştie numele a cel puţin 4387 specii de păsări şi plante (şi bine înţeles să ştie să le identifice), să prezinte vizitatorilor gustări,fructe şi legume locale, plante pe care indigenii le folosesc în scop medicinal sau derecreere, să ştie o mulţime de lucruri despre istoria locală şi despre fenomenele naturii (ce plante mănâncă diferite animale, cum afectează sezonul ploios comportamentulanimalelor şi cum se reflectă acesta în miturile şi legendele locale). De asemenea,ecoturiştii vor să audă uneori cum indiferenţa oamenilor ameninţă mediul local, astfel

încât să poată clătina din cap şi să spună cu un ton grav: tţ tţ, oare când vor învăţaoamenii cum să se comporte?”(Alice, un ecoturist care se confesează)Sursa: http://csf.colorado.edu/bioregional/jul98/0020.htm

Un rol important în educarea ecoturiştilor îl reprezintă elaborarea unor coduri decomportament, cum ar fi cel elaborat de autoritatea de turism din provincia canadianăQuébec. Acest cod arată turiştilor ce trebuie şi ce nu trebuie să facă pentru practicareacorectă a ecoturismului. El este mai mult decât un cod etic general care se întâlneştefrecvent în parcurile din Statele Unite. Pe lângă limitarea impactului negativ al omului în

arealul natural, codul de conduită promovează şi protejarea patrimoniului cultural şinatural. Inspirat după documentul numit ÉcoRoute al Uniunii pentru Conservarea Naturiidin Québec, el se adresează tuturor celor care practică ecoturismul şi vizitează zonenaturale.

Lecţia 4. Cod de comportament al ecoturistului

Pregătirea voiajului - alegerea unui agent de turism sau a unei organizaţii care se preocupă de minimizareaimpactului activităţii turistice asupra mediului.- alegerea unui promotor sau a unei agenţii de turism care oferă o şedinţă de pregătiredespre modul cum trebuie să se comporte la locul de destinaţie sau să folosească

echipamentele în vederea protejării mediului înconjurător.- informarea în legătură cu habitatul natural şi cu valorile culturale ale zonei.- adaptarea comportamentului propriu şi a codului de conduită la valorile zoneivizitate. Respectarea următoarelor reguli - interdicţia accesului în zone nepermise publicului- respectarea marcajelor

http://csf.colorado.edu/bioregional/jul98/0020.htm





- informarea tour-operatorilor, autorităţilor şi vizitatorilor asupra încălcării oricărei regulicare poate afecta habitatul natural şi cultural Respectarea florei, faunei şi a habitatului lor - deplasarea cu calm, fără a se perturba mediul natural- păstrarea unei distanţe considerabile faţă de animale pentru a nu le deranja

- evitarea hrănirii animalelor - neintervenirea în habitatul natural- evitarea zonelor în care se găseşte un număr mare de animale- interzicerea ruperii plantelor sau mutării animalelor - evitarea cumpărării de plante sau animale care sunt pe cale de dispariţie sau se găsesc înnumăr mic într-un anume areal Reducerea propriului impact asupra mediului - adoptarea unui comportament care vizează reducerea tuturor tipurilor de poluare(chimică, biologică, vizuală, olfactivă şi sonoră)- favorizarea deplasărilor în grupuri mici- conştientizarea impactului acţiunilor proprii asupra mediului

- menţinerea echipamentului motorizat în stare bună- utilizarea unui echipament nepoluant sau slab poluant- alegerea unor produse durabile, biodegradabile şi reutilizabile- depozitarea reziduurilor în zone strict amenajate pentru acest scop- favorizarea transportului cu mijloace care nu au sau au un impact minim asupramediului Respectarea comunităţilor locale- aprecierea unicităţii populaţiei din zona vizitată- respectarea cutumelor, tradiţiilor locale şi diferenţelor culturale- deschiderea spre învăţare- susţinerea economiei locale prin achiziţionarea de produse şi servicii

- respectarea intimităţii oamenilor şi a proprietăţii private- adaptarea la cultura locală- adoptarea unui comportament respectuos faţă de ceilalţi vizitatoriSursa: Tourisme Québec, www.bonjourquébec.com

Lecţia 5. Tendinţele pieţei ecoturistice

Organizaţia Mondială a Turismului consideră că ecoturismul, alături de turismcultural şi turism de aventură vor avea cea mai spectaculoasă evoluţie în secolul 21. Unadintre cele mai importante tendinţe care influenţează cererea pentru ecoturism estefenomenul de îmbătrânire a populaţiei în ţările dezvoltate, mai ales în acele ţări unde estecentrată cererea pieţei ecoturistice internaţionale: America de Nord, Europa de Nord şi

mai puţin Japonia. International Expeditions, una dintre cele mai mari companiiecoturistice din America de Nord previzionează că până în anul 2010 numărul clienţilor ecoturişti va spori considerabil, ca urmare a îmbătrânirii populaţiei americane .

Altă tendinţă care alimentează creşterea ecoturismului este preferinţa călătorilor de a alege vacanţe cu tentă educativă, care să le îmbogăţească existenţa (Mass, 1995).Dorinţa de a învăţa şi de a trăi experienţa naturii este influenţată de cel puţin trei factorimajori: schimbarea atitudinii faţă de mediu, care se bazează pe recunoaştereainterdependenţei dintre specii şi ecosisteme; dezvoltarea educaţiei de mediu în clasele



primare şi gimnaziale; dezvoltarea mijloacelor mass-media pe teme de mediu. Tendinţade depersonalizare a locului de muncă şi mediul de viaţă ultra-tehnologizat contribuie deasemenea la o creştere a cererii pentru vacanţe ecoturistice.

Evoluţia ascendentă a ecoturismului este influenţată şi de dorinţa tot mai mare asocietăţii urbane, „dependentă de birouri” de a fi mai activă. Într-un raport din 1997

privind turismul de aventură, Asociaţia Industriei Călătoriilor din America (TIA) aconstatat că aproximativ jumătate din populaţia Statelor Unite a participat în ultimii cinciani la diverse forme de „călătorie activă”, incluse în sfera ecoturismului sau turismului deaventură. Această tendinţă este determinată de dorinţa oamenilor de a-şi depăşi limitele,de a-şi menţine condiţia fizică, dar şi de nevoia de petrece un timp de calitate cu prieteniisau în familie.

Aceste tendinţe indică nu numai o creştere a cererii pentru ecoturism, dar şi otransformare a acestuia, dintr-o nişă de piaţă, într-un segment principal. Dacă iniţialecoturismul se adresa turiştilor experimentaţi, cu niveluri de venit şi educaţie ridicate,clientela sa se extinde acum, pentru a include o gamă largă de venituri, studii şiexperienţe de călătorie.

Pe măsură ce oamenii vor învăţa să cunoască şi să iubească planeta noastră,conservarea resurselor ei naturale va deveni o preocupare sinceră a unui procent tot maimare din populaţia lumii.

Ecoturismul poate şi va avea o contribuţie inestimabilă la educarea turiştilor interni şi internaţionali pe de o parte şi a populaţiei locale gazdă pe de altă parte. Şansaunui schimb autentic de valori între vizitatori şi gazde, redescoperirea importanţeitradiţiilor pentru valoarea materială şi spirituală a unei destinaţii nu pot fi ignorate. Dacăo experienţă ecoturistică poate ajunge cu adevărat la minţile şi inimile oaspeţilor şigazdelor, convingându-i că efortul lor de conservare a mediului este important, şanselerealizării unei dezvoltări durabile în mileniul trei sunt puţin mai mari.

Lecţia 6. Ecoturismul ca oportunitate de afaceri Pasul 1

Ecoturismul a apărut iniţial ca o oportunitate de afaceri, creată de interesul tot maimare pentru soarta planetei. La prima vedere, cele două preocupări sunt incompatibile şitotuşi, o afacere ecoturistică poate avea succes pe termen lung dacă este o afacereresponsabilă, care respectă legile pieţei şi ale dezvoltării durabile deopotrivă.

Ecoturismul este puternic dependent de angajamentul întreprinzătorilor înaplicarea unui set unic de standarde de operare, standarde care au evoluat permanent înultimii zece ani. Faptul că nu există un organism de reglementare la nivel internaţional şică standardele în domeniul ecoturismului sunt destul de dificil de evaluat, a permisoperatorilor şi guvernelor să promoveze ecoturismul în mod necontrolat. Numeroase

afaceri şi organizaţii au încercat să profite de popularitatea termenului de „ecoturism”,folosindu-l pentru a-şi promova produsele, dar fără a respecta cele mai simple principiisau în unele cazuri, aceste principii au fost greşit înţelese. Această problemă, cunoscutăsub denumirea de „greenwashing” a creat prejudicii ecoturismului, pentru că a adusdezamăgirea şi neîncrederea în rândul iubitorilor acestei forme de turism.

Conferinţele internaţionale, seminariile şi publicaţiile apărute în ultimii ani auavut un rol important în educarea ecoturistică a operatorilor şi guvernelor, însăînţelegerea greşită a termenului rămâne încă o problemă.



În urma dezbaterilor ce au avut loc în cadrul Summit-ului Mondial alEcoturismului (Ouébec, 2002), participanţii au formulat o serie de recomandări adresateguvernelor, sectorului privat, organizaţiilor non-guvernamentale, institutelor de cercetare,agenţiilor de dezvoltare şi comunităţilor locale. Prezentăm în continuare cele maiimportante recomandări care vizează sectorul privat (agenţii de turism şi touroperatori,

proprietari ai unităţilor de cazare şi alimentaţie, ai echipamentelor de agrement şi aiterenurilor de interes ecoturistic etc.):- afacerile ecoturistice trebuie să fie profitabile pentru toţi stakeholderii implicaţideopotrivă: proprietari, investitori, manageri şi angajaţi, comunităţi locale şi organizaţiide conservare din ariile naturale în care acestea se desfăşoară;- conceperea, dezvoltarea şi conducerea afacerilor trebuie să ducă la minimizareaefectelor negative, să contribuie pozitiv la conservarea ecosistemelor fragile şi amediului în general, să aducă beneficii directe comunităţilor locale;- întreprinzătorii trebuie să se asigure că designul, planificarea, dezvoltarea şi operareafacilităţilor ecoturistice încorporează principiile durabilităţii cum ar fi integrareaarmonioasă în peisaj, conservarea apei, energiei, materialelor neregenerabile şi accesul

tuturor categoriilor de populaţie fără discriminare;- să coopereze cu organizaţiile guvernamentale şi non-guvernamentale implicate în protejarea ariilor naturale şi conservarea biodiversităţii, asigurându-se că operaţiunileecoturistice se desfăşoară în concordanţă cu planurile de management şi cureglementările din zona respectivă , astfel încât să minimizeze orice efect negativ şi săacţioneze pentru creşterea calităţii produsului ecoturistic şi a contribuţiei financiare laconservarea resurselor naturale;- să utilizeze în desfăşurarea afacerii mai mult materiale şi produse locale, precum şiresurse umane şi logistice locale, pentru a menţine autenticitatea produsului ecoturistic şi pentru a creşte proporţia din beneficii care rămâne în comunitate. Pentru a realiza acestlucru, operatorii privaţi trebuie să investească în instruirea forţei de muncă locale.

- să colaboreze activ cu reprezentanţii comunităţii locale, pentru a se asigura căelementele de cultură tradiţională sunt descrise şi valorificate cu respect, că personalul şi turiştii sunt corect informaţi cu privire la tradiţiile, obiceiurile şi istoria locale;- să promoveze în rândul clienţilor un comportament etic faţă de destinaţia ecoturistică vizitată , de exemplu prin educaţie de mediu sau încurajând contribuţii voluntare, pentru asprijini iniţiativele comunitare şi de conservare;- să-şi diversifice oferta prin dezvoltarea unei game largi de activităţi turistice la odestinaţie dată şi prin extinderea operaţiunilor în alte destinaţii, pentru a evita supraaglomerarea, care ar ameninţa durabilitatea pe termen lung a activităţii. În acestscop, operatorii privaţi trebuie să respecte şi să contribuie la implementarea unor sistemede management a impactului vizitatorilor în destinaţiile ecoturistice;- să asigure o distribuire echitabilă a veniturilor din ecoturism între turoperatori,furnizorii locali de servicii, comunităţile locale prin instrumente corespunzătoare şialianţe strategice;- să formuleze politici de dezvoltare durabilă pe care să le implementeze în toatesectoarele afacerii.

Date fiind aceste recomandări, este clar că dezvoltarea unei afaceri ecoturisticenecesită, încă din faza de concepere şi până la operarea propriu-zisă, satisfacerea uneicombinaţii de factori ce reflectă importanţa mediului natural şi a comunităţii locale. Un



alt aspect esenţial pentru succesul pe termen lung al unei iniţiative ecoturistice îlreprezintă timpul. Ecoturismul reprezintă de cele mai multe ori o sursă de venitalternativă pentru populaţia locală, o activitate nouă, diferită de cele cu care era obişnuită.Pentru ca această idee să fie înţeleasă şi acceptată de toate sectoarele societăţii locale,este nevoie de timp şi răbdare din partea tuturor părţilor implicate

Deşi fenomenul turistic în sine a cunoscut consacrarea mondială de câteva decenii bune, ecoturismul face primii paşi pe calea afirmării ca model fundamental al uneidezvoltări controlate.

Pasul 2“Laguna de la Lagarto Lodge”- O poveste de successStudiu de caz

“ Am sosit în Costa Rica în 1974 ca director executiv la o bancă internaţională şiniciodată, nici în cele mai caudate vise, nu m-am gândit că voi rămâne permanent aici şivoi fi proprietarul unui hotel în junglă în partea de nord, în cea mai nedezvoltată regiunea ţării. Iată cum a început totul…din trecut, de când familia mea deţinea o fermă în estul

Germaniei, unde am crescut şi de unde, datorită celui de-al doilea război mondial atrebuit să plec ramânând cu visul de a deţinea o bucată mare de pământ pe care să onumesc după bunul meu plac. Acest vis s-a materializat în 1981, când am avut prilejul săcumpăr 110 hectare de pădure tropicală în partea nordică a Costa Ricăi, într-o zonănumită Boca Tapada, aproape de Nicaragua, la 12 Km sud de râul San Juan şi 2 Km derâul San Carlos.

Iniţial nu am ştiut ce destinaţie să-i dau acestui pământ unde vara se putea ajunjedoar cu un automobil cu tractiune intregrală, iar în sezonul umed călare. M-am gândit să-ltransform întrun pământ agricol, să tai pădurea şi să plantez diverse: ananas, piper,arbuşti de cacao ş.a. la vremea aceea cuvântul “ecologie “ nu prea fusese auzit în CostaRica şi nici nu prea existau restricţii împotriva despăduririi.

La o petrecere, în timp ce discutam cu un prieten despre destinaţia terenuluideţinut, acesta mi-a mărturisit că făcea parte dintr-o mişcare ecologistă aşa încât m-asfătuit să nu despăduresc zona, ci să construiesc câteva căi de acces şi o casă. În 1989, amdecis să construiesc o casă, a cărei terasă să aibă vedere la o lagună din apropiere. În aceltimp nu exista electricitate şi deranjându-mă zgomotul unui generator, am instalat panourisolare. După 2 ani de comentarii favorabile din partea cunoscutilor ce m-au vizitat, amdecis să măresc casa şi să încep o afacere. Am fost foarte norocos că o mare agentie deturism germană a inclus vila mea în programul lor de Vizitare a Costa Ricăi, trimiţându-mi în fiecare săptămână câte un grup de 25 de turişti ce stăteau 2 nopti, încasările astfelobtinute acoperindu-mi cheltuielile de întreţinere.

Începutul a fost greu, mai ales datorită accesului greoi în zonă, însă turiştii nu aufost deranjaţi, dimpotrivă au adorat împrejurimile tropicale şi liniştea neîntreruptă. Înurmătorii 2 ani am îmbunătăţit accesul în zonă şi m-am împrietenit cu localnicii din BocaTapada. Am mai cumpărat 180 de hectare de pământ, am înfiinţat o herghelie de cai şi am plantat 22 de hectare cu palmieri.

Între timp vila s-a transformat într-un hotel ce este vizitat de peste 1000 de turiştianual, mulţi dintre ei provenind din Europa, dar şi din Japonia şi Australia. Impactuleconomic a făcut ca această regiune să se dezvolte şi oamenii să înţeleagă ce inseamnă de



fapt ecologia şi ecoturismul. Hotelul a devenit primul angajator dintr-o regiune ce nuoferă locuri de muncă.

Hotelul a ajutat la crearea unor locuri de muncă şi în mod indirect: a ajutat unlocalnic să-şi cumpere două bărci cu care turiştii se plimbă pe râurile învecinate, ulterior acesta plătindu-şi datoria, iar la confluenta celor două râuri s-a dezvoltat un mic

restaurant. Bucătarul Adolfo, un refugiat din Nicaragua a fost îndrăgit de un turist germance l-a invitat în Germania pentru a duce bucătăria costaricană şi pe vechiul continent.Ghidului local Oscar i s-a plătit un sejur în SUA, de unde s-a întors un bun vorbitor delimba engleză, dar şi un excelent ghid pentru admirarea păsărilor(birdwatching). Cuajutorul unui club din SUA, am sponsorizat 5 şcoli din zonele cu copii săraci şi am adus 4dentişti pentru a face o campanie oferind servicii stomatologice gratuite.

Într-un final am convins Compania de Electricitate să conecteze satul şi hotelul lareţeaua de electricitate. Au fost îmbunătăţite drumurile. În prezent, localnicii mă consultă pentru tot felul de proiecte ce au ca scop crearea unor noi locuri de muncă. Acum suntmândri că Boca Tapada este trecută pe toate hărţile din ghidurile turistice internationale şica apar chiar şi în programele TV internaţionale.

Suntem mândri că am dovedit că turismul poate contribui la dezvoltarea unei zonesărace şi izolate şi am arătat că menţinerea şi protejarea pădurii tropicale pentrugeneraţiile viitoare este mai profitabilă decât distrugerea acesteia cu toată fauna şi flora saexuberantă”.

Ecoturismul este o formă a turismului conştient şi responsabil faţă de natură, decomunitate şi valorile ei, faţă de înşişi turiştii.

În ciuda timpului relativ scurt (aproximativ 10 ani) de când s-a conturat la nivelmondial, ecoturismul cunoaşte de la an la an noi dimensiuni, implicând un număr din ceîn ce mai mare de persoane. Într-o lume în care globalizarea este o realitate denecontestat, ecoturismul devine un mijloc de eliminare teoretică a frontierelor tradiţionaleale statelor şi de cunoaştere a cât mai multor zone remarcabile prin cadrul natural şi prin

cultură.Lecţia 7. Organisme implicate în susţinerea

activităţilor ecoturistice

Pasul 1Pe măsura extinderii ecoturismului, s-a simţit nevoia organizării unor structuri

bine definite, care să poată permite o cât mai bună penetrare a acestuia în rândulcomunităţilor. În consecinţă, au luat naştere o serie de organisme care se ocupă strict deaceastă problematică. Pe lângă acestea, în cadrul unor organizaţii deja consacrate auînceput să se înregistreze preocupări distincte vizând ecoturismul.

Aceste structuri, indiferent de natura lor, joacă un rol major în procesul definiriiecoturismului ca o modalitate reală pentru conservarea şi dezvoltarea comunităţilor înspiritul durabilităţii.

Rolul fundamental al unei organizaţii de ecoturism este de a contribui laminimizarea efectelor negative ale ecoturismului şi la maximizarea celor pozitive.

Principalele considerente din care ia naştere un organism axat pe probleme deecoturism sunt: administrarea resurselor (naturale şi culturale); colectarea şi diseminarea



informaţiilor despre ecoturism; conferirea unei puteri pe piaţă sporite prin asociereamicilor tour operatori; existenţa unor interese de tip economic într-o anumită comunitate.Interesul organizaţiilor implicate în domeniul ecoturismului se poate îndrepta în una saumai multe din următoarele direcţii:- cercetare;

- reglementare;- standardizare (definirea unor coduri de practici, acordarea de atestate, elaborarea deghiduri);- dezvoltarea economică a domeniului (prin obţinerea unor rezultate pozitive de cătrefirmele de profil);- consultanţă;- educarea consumatorilor şi a prestatorilor;- formularea şi implementarea unor politici;- atragerea de fonduri pentru comunităţile locale şi pentru conservarea biodiversităţii;- dezvoltarea unor instrumente şi strategii manageriale.

La nivel mondial există o serie de organisme care sunt specializate în

problematicaecoturismului, dar şi altele care, deşi nu sunt exclusive, ating totuşi prin preocupările lor şi acest domeniu. Fiecare dintre ele acţionează, după posibilităţi, pe o arie mai mare saumai mică. De reţinut este faptul că ele există, şi chiar dacă sunt într-o fază de debut, potconstitui premisele creerii unor organizaţii puternice, care să implice cât mai mulţistakeholderi din sfera relativ nouă a ecoturismului.

Pasul 2Cea mai importantă organizaţie este Societatea Internaţională de Ecoturism

(TIES).Aceasta a luat fiinţă în 1990, urmărind, încă din prima zi, „ să asiste cât mai multe

asociaţii profesionale care se străduiesc să facă din ecoturism un mijloc util în activitateade conservare şi dezvoltare durabilă” (Megan Wepler Wood – preşedinte şi fondator).TIES numără în prezent circa 1600 de membri din 110 ţări (fie persoane fizice, fieasociaţii, organizaţii etc.) având înscrise următoarele obiective pe termen lung:desfăşurarea unor programe educaţionale şi traininguri.

Toţi cei implicaţi şi influenţaţi de o anumită decizie: investitori, acţionari, tour-operatori, manageri de parcuri naţionale, comunităţi locale etc. furnizarea de informaţiituturor celor interesaţi, elaborarea unor coduri în domeniu, crearea unei reţeleinternaţionale instituţionale şi profesionale, cercetarea şi dezvoltarea unor modeleeconomice.

Obiectivele TIES sunt ambiţioase, dar concretizarea lor nu este imposibilă, ţinândcont de faptul că sunt reunite o serie de personalităţi în domeniu şi că posibilităţile deextindere sunt practic nelimitate.

O serie de state şi-au creat propriile societăţi de ecoturism. Dintre acestea amintim pe cea din Australia şi din Japonia care desfăşoară activităţi susţinute vizeazând aspectemultiple ale ecoturismului.

Ecoturism Australia (EA) a fost fondată în 1991, ca o asociaţie non-profit,incluzând societăţi care administrează spaţii de cazare, tour operatori, agenţii de turism,manageri ai ariilor protejate, studenţi şi profesori, consultanţi, asociaţii regionale şi



locale, toate având punct comunpreocuparea pentru dezvoltarea şi promovarea industrieiecoturismului. Este remarcabil faptul că, în viziunea statului Australian, ecoturismulînsuşi poate fi văzut ca o ramură economică distinctă.

Obiectivul general al EA este „de a fi lideri în asistarea activităţilor de ecoturism pentru a deveni durabile, viabile economic şi responsabile din punct de vedere social şi

cultural”.Pe lângă aspectele care ţin de desfăşurarea generală a turismului de tipul eco însfera durabilităţii (obiectiv prioritar pentru orice organizaţie de acest tip), EcoturismAustralia şi-a concentrat activitatea şi pe elaborarea unor programe de acreditare. Estevorba despre NEAP – Programul de Acreditare pentru Ecoturism şi Turism în Natură şiProgramul de Atestare Ecoguide.

NEAP este, de departe, centrul preocupărilor asociaţiei. Aplicat iniţial doar înAustralia, programul vizează identificarea şi etichetarea adevăratului turism de tipul ecoşi în natură.

Actualmente el este exportat în întreaga lume sub denumirea de StandardulInternaţional pentru Ecoturism.

Scopul acestui program este de a certifica produse care se bazează pe principiileecoturismului, fiind o garanţie pentru o prestaţie corespunzătoare şi din punctul de vedereal durabilităţii. NEAP acreditează produse şi nu companii, circumscrise unuia dinurmătoarele trei domenii: cazare, circuite, obiective turistice.

Programul Ecoguide are un domeniu de activitate mai restrâns, el atestândanumite capacităţi ale ghizilor care deservesc programe din sfera ecoturismului sauturismului în natură. Este o completare a NEAP dar cu centrarea pe persoane fizice.

Pasul 3O altă organizaţie care se remarcă la nivel de stat este Societatea de Ecoturism

din Japonia (JES), înfiinţată în 1998. Ideile exprimate de membri săi sunt o combinaţie

între practic şi durabil, ecoturismul fiind văzut ca o activitate care necesită o viziune mailargă a practicanţilor şi o înţelegere mai profundă.Pornind de la alegerea logo-ului ca fiind caracterul chinezesc Kanji pentru

„pădure”, JES dezvoltă o adevărată filozofie despre importanţa acestui sector vegetal lanivelul planetei. În opinia societăţii, ecoturismul nu poate exista două prin simplaîntâlnire dintre cererea şi oferta turistică. Este nevoie de cel puţin cinci elemente pentrurealizarea unui produs ecoturistic, elemente care trebuie să coexiste în baza unui respectreciproc: comunitatea locală, guvernul, cercetătorii, turiştii şi industria turistică. Succesulsau eşecul ecoturismului depinde de oamenii implicaţi, pentru că numai ei pot decidemodul în care valorifică atracţiile locale, înţelegând şi importanţa conservării lor pentrugeneraţiile viitoare.

Societatea de Ecoturism din Japonia admite că au existat şi o serie de eşecuri înrândul ofertanţilor niponi, eşecuri legate de implementarea ecoturismului. De aceea,asociaţia se consideră încă în faza de început, având nevoie de o cooperare la nivelmondial. În acest sens, ecoturismul apare ca un mijloc din ce în ce mai relevant decunoaştere a cât mai multor culturi şi de însuşire a experienţelor diverselor organizaţii.Aceste experienţe sunt cunoscute atât de promotorii ecoturismului şi, pe măsura adaptăriilor la situaţiile locale, şi de către publicul larg.



Încercarea de clasificare şi justificare a localizării organizaţiilor ecoturistice lanivel mondial s-ar solda cu un eşec pe de o parte deoarece ecoturismul este încă într-ofază incipientă ca organizare, iar pe de altă parte deoarece acestea sunt răspândite înîntreaga lume, neuniform, chiar pe teritoriile ∗ de menţionat că 70% din teritoriulJaponiei este acoperit de păduri unor state mai puţin dezvoltate din punct de vedere

economic. Ca exemplu în acest sens amintim Societatea de Ecoturism din Kenya(ESOK ) şi Societatea de Ecoturism din Pakistan (ESP).ESOK a fost fondată în scopul definirii cât mai concrete a politicilor şi

standardelor turistice încercând să reunească operatorii din industria turistică,comunităţile gazdă şi pe cei care se ocupă de conservarea diferitelor obiective.

În sens propriu, ţelul ESOK este de a promova Kenya ca destinaţie turistică prin punerea în valoare a turismului durabil, a ecoturismului, prin valorificarea conştientă şicontrolată a atracţiilor pe care se bazează turismul, precum şi prin implicareacomunităţilor şi a celor care au obligaţia conservării patrimoniului.

Asia este reprezentată cu succes la nivel de organizaţii ce promoveazăecoturismul şi de către societatea de profil din statul Pakistan. Membră a TIES, ESP are

400 de membri cu drepturi depline, 1200 de membri cu anumite drepturi şi 6 membri principali. Ea se concentrează pe activităţi de promovare a ecoturismului în special înzonele montane mai sărace. Turismul este văzut ca o posibilitate reală de creştere aveniturilor şi de relansare economică. De asemenea are în vedere distribuirea de materialede specialitate pentru cei interesaţi şi oferă consultanţă la cerere. Ca organism abilitatESP oferă pachete de servicii în Pakistan pentru familii, cercetători, studenţi sau elevi înscopul înţelegerii de către aceştia a importanţei culturii, patrimoniului şi vieţii oamenilor din zonele montane în special. Invitaţia lansată întregii lumi de către ESP se rezumă în propoziţia „Veniţi şi alăturaţi-vă nouă pentru a ajuta natura care este viitorul nostru”.

Faptul că ecoturismul poate fi promovat şi de către organizaţii care nu implicăneapărat întregul teritoriu al unui stat este dovedit de societăţi cum ar fi Societatea de

Ecoturism din Saskatchewan (ESS, din Canada) sau Asociaţia de Ecoturism dinVirginia (VETA, din S.U.A.).Remarcabil este interesul şi conştientizarea de către grupuri restrânse de oameni a

importanţei fenomenului turistic sub forma sa eco şi încercarea de a extinde aceste acţiuni pe o arie cât mai mare.

ESS promovează şi susţine atât dezvoltarea industriei ecoturistice din zonaSaskatchewan cât şi protejarea şi perpetuarea ecosistemelor naturale şi culturale.Organizaţia aspiră spre: respectarea reală a naturii şi a valorilor reale; întâmpinareadorinţelor clienţilor dar niciodată pe seama distrugerii mediului înconjurător; atingereacelor mai înalte standarde de etică, onestitate şi integritate; sensibilizarea faţă de diferiteleculturi locale şi respectul pentru acestea; generarea unor experienţe personale caredetermină o conştientizare a importanţei mediului natural; alocarea unei părţi dinfondurile obţinute din activitatea ecoturistică pentru prezervarea resurselor; respectareacomunităţilor locale; colaborarea, crearea unui spirit de echipă şi a respectului între partenerii implicaţi în activităţi ecoturistice; libertatea de acţiune a membrilor concordantă cu standardele şi valorile societăţii.

Dintre iniţiativele demne de luat în considerare ale ESS, amintim Programul deAcreditare Horizons care certifică obiective şi afaceri centrate pe respectarea principiilor ecoturismului. Dintre avantajele programului pentru ofertanţii de produse



turistice remarcăm: acordarea de asistenţă în vederea îndeplinirii condiţiilor pentrucertificare; suport pentru diversificarea unei afaceri existente sau atracţii spre domeniulecoturismului; idei de promovare şi dezvoltare a unei afaceri în sfera ecoturismului;oportunitatea promovării unei adevărate afaceri ecoturistice; promovarea pe site-ulsocietăţii.

Pasul 4Ca organism regional, Asociaţia de Ecoturism din Virginia (VETA) are trei

obiective fundamentale: protejarea resurselor naturale din regiune; dezvoltarea, şi promovarea unei adevărate industrii ecoturistice în statul Virginia; promovarea unor experienţe sigure, de calitate pentru ecoturişti.

Apariţia şi dezvoltarea în ultimii ani a Internetului a permis apariţia unui noumodel de colectare şi distribuire a informaţiilor din orice domeniu. Astfel, iubitori ainaturii din Europa s-au reunit şi au creat un site cuprinzător numit Eco-Tour, sub girulComisiei Europene. Site-ul este extrem de util pentru cei interesaţi de lumeaecoturismului: produse oferite, tipuri de obiective, materiale scrise. Acestea se regăsesc în

mai multe limbi şi sunt accesibile pentru toată lumea. Eco- Tour se defineşte ca un centrual informaţiilor pentru toţi utilizatorii de Internet care doresc să-şi planifice o vacanţărespectând cerinţele de conservare şi protejare a mediului înconjurător. Site-ul reuneşteinformaţii despre ofertanţii de locuri de cazare (hoteluri şi alte forme), regiuni şi staţiunituristice, produse turistice şi numeroase modele întâlnite în diferite ţări.

În cadrul Uniunii Europene, ecoturismul este văzut ca un factor economicimportant în special în zonele rurale şi de aceea, interacţionând cu agricultura, poatecontribui cu succes la dezvoltarea comunităţilor locale. Eco-Tour este pe de o parteinteresat să ofere micilor întreprinzători din acest domeniu o posibilitate reală de promovare la nivel mondial şi pe de altă parte să arate consumatorilor interesaţi diferitevariante pentru petrecerea unor vacanţe de tip eco.

Tot o consecinţă a existenţei Internetului este şi apariţia de dată mai recentă (mai2000) a siteuluisocietăţii greceşti Ecoclub. Acesta se vrea a funcţiona ca o casă de“clearing” pentru ecoturism.

Scopul este promovarea ecoturismului în întreaga lume, prin punerea în legătură acelor două părţi: consumatorii şi ofertanţii de produse ecoturistice. De remarcat estefaptul că site-ul oferă posibilitatea lansării unor întrebări şi aflării unor răspunsuri pertinente din parte specialiştilor în domeniu. Moto-ul clubului este „În Natura Unitas”înţelegând prin aceasta necesitatea unei unităţi „ în, cu şi pentru natură”.

Merită să mai amintim reţeaua europeană Ecotrans, care, deşi nu are preocupăriexclusive de ecoturism, reuneşte organizaţii neguvernamentale şi consultanţi din 12 stateeuropene (Germania, Austria, Portugalia, Grecia, Marea Britanie, Belgia, Danemarca,Olanda, Franţa, Italia, Spania, Elveţia). Aceştia urmăresc să promoveze o bună practică aturismului durabil. Numele de Ecotrans include două principii de bază: pe de o partelegătura dintre ecologie şi economie şi pe de altă parte transferul liber de know-how îndomeniu.

Alte organizaţii sunt: Ecobrasil, Asociatión Ecuatoriana de Ecoturismo, TheFiji Ecotourism Association, The Swedish Ecotourism Society, Asociaţia deEcoturism din Estonia, Ecological Tourism în Europe.



Preocupări în aria ecoturismului sunt înregistrate şi la nivelul OrganizaţieiMondiale a Turismului (WTO), cea mai puternică organizaţie din turism. Aceastanumără peste 130 de membri şi a participat la 511 misiuni şi 126 proiecte pe tot globul.De cea mai mare susţinere au beneficiat continentele Africa şi Asia. Dacă se va urmăriaceeaşi structură continentală a interesului OMT şi în sfera ecoturismului acest lucru va fi

un factor pozitiv deoarece continentele menţionate au un imens potenţial în acestdomeniu. Pe de altă parte ar constitui un mijloc palpabil de ridicare a nivelului de trai înspecial în zonele extrem de sărace.

Implicaţii în activitatea ecoturistică la nivel mondial se mai înregistrează din partea Naţiunilor Unite prin Programului Naţiunilor Unite pentru MediulÎnconjurător (UNEP).

Pe lângă aceste organisme există în cadrul politicilor guvernamentale ale statelor anumite strategii care vizează domeniul ecoturismului. Multe dintre direcţii au avut ostrânsă legătură cu Anul Internaţional al Ecoturismului.

Preocupări pentru ecoturism se înregistrează şi la nivelul învăţământului. Astfel,în cadrul Universităţii Griffith din Australia funcţionează Centrul Internaţional de

Cercetări în Ecoturism. În România merită amintită şi iniţiativa unui profesor dinSuceava care a pus bazele Grupului Ecologist Ecotouring




2. Cosmescu I.,Turismul – fenomen complex contemporan, Bucureşti, Editura

Economică, 2005


2005

4. Postelnicu, Gheorghe, Introducere în teoria şi practicarea turismului, EdituraDacia, Cluj-Napoca, 1997



- MODULUL 5-

Consideraţii metodologice asupra elaborării planului deamenajare şi asupra evaluării activităţilor turistice

desfăşurate în perimetrul şi proximitatea ariilor protejate

OBIECTIVE SPECIFICE

Însuşirea unei metodologii de evaluare a peisajului unui teritoriu protejat, învederea organizării, gestionării, utilizării publice şi dezvoltării durabile a acestuia

Modelarea posibilităţilor de acces şi echipare turistică a parcurilor naţionale şinaturale.

REZULTATE AŞTEPTATEÎn momentul în care va finaliza studiul acestei teme, studentul va avea

posibilitatea:

Sa cunoasca analiza raportului activităţi turistice ; Sa cunosca caracteristicile botanice şi fitogeografice ; Sa cunoasca caracteristicile zoologice şi zoogeografice.


Sa identifice categorii de componente analizate în cuprinsul studiilor de prefezabilitate;

Sa inteleaga metodologia evaluării activităţilor turistice desfăşurate în perimetrul şi în proximitatea parcurilor naţionale.

Lecţia 1. Categorii de componente analizate în

cuprinsul studiilor de prefezabilitate

Studiile de prefezabilitate se vor axa pe analiza următoarelor categorii decomponente:

a. topografice- valoarea pantelor, importantă sub aspectul gradului de accesibilitate;- prezenţa unor elemente de discontinuitate a suprafeţei topografice (rupturi de pantă,faleze etc.)şi a spaţiilor de punere în valoare a peisajului (puncte de belvedere, circuriglaciare);



b. geologice şi geomorfologice, ca suport al exploatării biotice şi antropice- vor fi evaluate caracteristicile litologice şi morfologice (complexele morfolitologice,morfometria, procesele morfodinamice etc.)- vor fi inventariate siturile geologice şi geomorfologice importante sub aspectul

cercetării ştiinţifice, care vor necesita o protecţie riguroasă- vor fi identificate siturile de interes turistic deosebit (aflorimente, cariere, forme carsticeetc.)- vor fi realizate materiale cartografice sugestive, menite să pună în evidenţămorfostructura şi morfolitologia ariei protejate, procesele de modelare actuală, arealele curisc geomorfologic ridicat etc.

c. edafice, cu rol determinant sau restrictiv pentru exploatarea biotică şiantropică - studiile asupra învelişului edafic vor urmări aspecte legate de structura şi texturasolurilor, reacţia ionică, granulometria, conţinutul în substanţe nutritive, umiditatea

acestora etc.d. hidrologice şi hidrogeologice

- vor fi efectuate studii asupra apelor stătătoare şi curgătoare de suprafaţă, apelor deadâncime, precum şi asupra pânzei freatice- vor fi analizate zonele de infiltrare a apei, zonele inundabile, arealele cu risc hidrologicridicat

e. climatologice- vor fi prelucrate şi interpretate datele climatice uzuale referitoare la: temperatură, pluviozitate, nivometrie, vânturi, insolaţie, evapotranspiraţie etc.

- vor fi cartate complexele bioclimatice, riscurile climatice generale sau specifice uneianumite activităţi (avalanşe, furtuni, secete etc.)- vor fi delimitate arealele de disconfort climatic

f. botanice şi fitogeografice - se vor face aprecieri asupra diversităţii şi distribuţiei spaţiale a grupărilor vegetale,dinamicii în timp geologic şi în timp istoric a lumii vegetale- se va evidenţia importanţa practică şi estetică a grupărilor vegetale- va fi realizat spectrul fitogeografic al perimetrului protejat- va fi analizată endemicitatea floristică şi vulnerabilitatea elementelor floristiceindicatoare de biodiversitate în raport cu diferitele forme de presiune antropică- va fi întocmită o hartă generală a vegetaţiei- vor fi indicate arealele valoroase din punct de vedere floristic, precum şi cele careadăpostesc specii periclitate datorită intervenţiei antropice- vor fi delimitate arealele de interes turistic

g. zoologice şi zoogeografice- vor fi efectuate aprecieri asupra diversităţii şi distribuţiei spaţiale a grupărilor animale,dinamicii în timp geologic şi în timp istoric a lumii animale



- va fi realizat spectrul zoogeografic al perimetrului protejat- va fi analizată endemicitatea faunistică şi vulnerabilitatea elementelor faunisticeindicatoare de biodiversitate în raport cu diferitele forme de presiune antropică- vor fi specificate arealele de interes turistic şi recreativ

h. ecologice- se vor pune în evidenţă ecosistemele şi arealele fragile sub aspectul raportului potenţialecologic – exploatare biotică – activitate antropică

i. sociale şi economice- va fi analizată dinamica activităţilor umane desfăşurate în teritoriul aferent ariei protejate (exploatări forestiere, păşunat, culturi agricole, activităţi industriale şi detransport, amenajarea căilor de comunicaţie şi a perimetrului construit)- va fi evaluată dimensiunea impactului activităţilor umane asupra componentelor naturale ale peisajului

j. valorificarea turistică actuală şi în contextul amenajării ariei protejate- va fi analizată dinamica utilizării turistice a teritoriului actual al ariei protejate şiimpactul acesteia în peisaj- vor fi delimitate spaţiile conflictuale din punct de vedere al utilizării turistice- vor fi estimate utilizările posibile în perspectiva amenajării ariei protejate

k. valoarea peisagistică a teritoriului propus pentru protecţie şi conservare- va fi abordată din punct de vedere senzorial: peisaj real versus peisaj subiectiv,imagistica peisajului analizat, descrierea peisajului privit sub aspectul formelor şi liniilor,al mişcării, cromaticii, parfumurilor, zgomotelor etc., accesibilităţii siturilor şi a punctelor de belvedere

- va fi subliniată valoarea patrimonială a peisajului, fie numai din punct de vedere natural,istoric, turistic, economic, fie privit ca o combinaţie variabilă între aceste componente

l. constrângerile şi favorabilităţile cu care se confruntă arealul considerat - vor fi evidenţiate arealele de conflict trecute, prezente şi prognozate pentru viitor - vor fi cartate arealele echipotenţiale din punct de vedere al favorabilităţilor şirestrictivităţilor pentru desfăşurarea activităţilor recreative

Lecţia 2. Metodologia evaluării activităţilor turistice

desfăşurate în perimetrul şi în proximitatea

parcurilor naţionale

Studiul parcurilor naţionale şi al turismului pe care acestea îl induc se bazează petrei ansambluri de date:



cele referitoare la contextul general în care fiinţează parcurile naţionale, respectivdate sociale, economice, juridice şi politice locale, regionale şi naţionale, care prezintă o diversitate considerabilă atât de la o ţară la alta, cât şi de la un parc laaltul. Ele constituie cadrul general în care se înscrie politica de gestionare globalăa fiecărui parc şi raporturile acestuia cu activităţile turistice şi de agrement în aer

liber. Din acest punct de vedere, ponderea suprafeţei protejate din suprafaţa totalăa unei ţări şi raportul suprafaţa parcurilor naţionale/locuitor constituie indicatorifoarte relevanţi pentru o evaluare primară a politicilor naţionale orientate îndirecţia acestui tip de gestionare a spaţiilor naturale.

cele referitoare la ecosistemele pe care parcul le protejează; crearea acestei baze dedate presupune participarea deopotrivă a specialiştilor din domeniul ştiinţelor naturii, turismului şi activităţilor recreative.

cele referitoare la turism şi agrement în aer liber, care evidenţiază varietatea formelor de abordare a acestor activităţi, în diferite parcuri din diferite ţări; parcurilor intens frecventate, relativ puţine la număr, li se opun cele aproape lipsite devizitatori, de asemenea puţin numeroase; marea majoritate se caracterizează

printr-un flux turistic de valoare medie; în cadrul parcurilor cu flux turistic foarteridicat se disting două categorii: cele în care activităţile turistice şi recreative sedesfăşoară în conformitate cu principiile gestionării perimetrelor protejate şi celecare se află în dezacord parţial sau total cu aceste principii (cazul cel mai desîntâlnit).

Analiza raportului activităţi turistice – arie protejată poate fi abordată din maimulte perspective, funcţie de criteriile de referinţă, de scopul cercetării şi de formaţiaştiinţifică a cercetătorului; astfel, pot fi identificate:

a) o metodologie axată pe evaluarea utilizării şi artificializării diferitelor tipuri deecosisteme prin activităţi turistice şi recreative; această alegere corespunde în

mod deosebit cercetărilor din domeniul ştiinţelor naturii sau cercetărilor cacaracter pluridisciplinar; b) o metodologie bazată pe identificarea tipologiei şi anvergurii echipamentelor

turistice existente în cadrul perimetrului protejat sau în proximitatea imediată aacestuia , importantă în special pentru structurile administrative responsabile deutilizarea publică şi dezvoltarea durabilă a ariei protejate; această metodologie,aplicată pentru un număr de 157 de arii protejate în 21 de state europene, a permisindividualizarea a 7 modele de amenajare turistică a parcurilor naţionale şinaturale (fig. 6) şi anume:

- modelul I – înconjurarea turistică a parcului cu amenajări desfăşurate înafara limitelor acestuia ( P.N. Vanoise, Ecrins din Franţa ); acestacaracterizează 6 (4%) din cele 157 de parcuri luate în calcul; amenajărileturistice care înconjoară perimetrul protejat sunt în general numeroase şi dedimensiuni importante; teritoriul protejat include doar echipamente de cazareuşoare (refugii), utilizarea agricolă a terenurilor fiind de asemenea limitată

- modelul II - parcurile naturale cu aşezări permanente şi cu infrastructurăturistică prezentă atât în interior, cât şi în afara limitelor ariei protejate(Abruzzo din Italia); include 19 parcuri naturale (12%), locuite permanent nunumai de către personalul parcului şi cei însărcinaţi cu gestionarea



echipamentelor turistice, ci şi de către populaţia locală care continuă să practiceagricultura în interiorul ariei protejate; Zonele periferice ale parcurilor dispunadesea de echipamente complementare, destinate atât turiştilor cât şi populaţiei permanente.

- modelul III - amenajări turistice importante, desfăşurate în lungul căii

principale de acces în parcul naţional ( P.N. Tatra înaltă slovacă – TANAP);cuprinde numai 7 parcuri naţionale (4,5%) şi ilustrează situaţia particulară a spaţiilor parcuri dotate cu amenajări turistice variate: staţiuni pentru practicarea sporturilor de iarnă, staţiuni termale şi de odihnă echipatecorespunzător.

- modelul IV - amenajări turistice localizate într-un singur punct din cadrul perimetrului protejat ( P.N. Stelvio din Italia şi Plitvice din Iugoslavia ); aşa cumse observă în figura , modelul include 6 parcuri naţionale (4%), caracterizate de prezenţa unui centru turistic unic

- modelul V - amenajări turistice sumare, de tipul refugiilor, în interior şi al amenajărilor de anvergură în afara perimetrului protejat (P.N. Engadine din

Franţa );- modelul VI - parcuri naţionale cu amenajări turistice sumare (refugii )îninterior, situate în vecinătatea unui oraş sau a unei aglomeraţii umane de peste 1 milion de locuitori ( P.N. Dunes de Kennemer din Ţările de Jos );modelele V şi VI includ 95 de parcuri (65%); cazarea se realizează în regiunile periferice care dispun de mici centre turistice sau de aşezări de mici dimensiuni,în 88 de cazuri; în celelalte 7 cazuri, parcurile naţionale sunt localizate în proximitatea unor oraşe mari sau a unor aglomeraţii de talie mare, care facaproape inutilă amenajarea structurilor de cazare; toate aceste arii protejate sunt penetrate într-o măsură mai mare sau mai mică de circulaţia autovehiculelor.

- modelul VII - parcuri naţionale fără amenajări turistice ( Spitzberg ), în număr

de 13 (8%), care funcţionează ca adevărate rezervaţii naturale, nefiind deschiseactivităţilor turistice;- modelul VIII - parcuri naţionale pentru care nu există informaţii în acest

sens (parcurile albaneze, de exemplu); în număr de 12 (7,5%)c) o metodologie bazată îndeosebi pe evaluarea tipurilor de activităţi turistice şi

recreative, abordare aferentă cu precădere ştiinţelor sociale, dar şi geografieieconomice şi a mediului; ea permite studierea spaţiilor parcuri din perspectiva practicilor aferente fiecărui tip de activităţi turistice şi de agrement, precum şiidentificarea categoriilor de situaţii similare din punct de vedere al riscurilor turistice (de exemplu, efectele presiunii turistice a sporturilor de iarnă asupra peisajului alpin montan, respectiv efectele turismului balnear de masă, asupra peisajului litoral );În practică, pentru o analiză complexă a problematicii parcurilor ca arii protejate

este necesară urmărirea tuturor celor trei direcţii metodologice menţionate, astfel încât să poată fi surprinsă interdependenţa factorilor care intră în joc (naturali, politici, social – economici şi culturali).



Rezumat

Studiul parcurilor naţionale şi al turismului pe care acestea îl induc se bazează petrei ansambluri de date:

1. cele referitoare la contextul general în care fiinţează parcurile naţionale, respectivdate sociale, economice, juridice şi politice locale, regionale şi naţionale.

2. cele referitoare la ecosistemele pe care parcul le protejează3. cele referitoare la turism şi agrement în aer liber, care evidenţiază varietatea

formelor de abordare a acestor activităţi, în diferite parcuri din diferite ţăriAnaliza raportului activităţi turistice – arie protejată poate fi abordată din mai

multe perspective, funcţie de criteriile de referinţă, de scopul cercetării şi de formaţiaştiinţifică a cercetătorului; astfel, pot fi identificate:

a. o metodologie axată pe evaluarea utilizării şi artificializării diferitelor tipuri deecosisteme prin activităţi turistice şi recreative;

b. o metodologie bazată pe identificarea tipologiei şi anvergurii echipamentelor turistice existente în cadrul perimetrului protejat sau în proximitatea imediată a acestuia

c. o metodologie bazată îndeosebi pe evaluarea tipurilor de activităţi turistice şirecreative


1. Pe baza modelelor metodologice prezentate, evaluaţi activităţile şi amenajărileturistice desfăşurate în perimetrul şi proximitatea unui parc naţional sau natural dinRomânia sau dintr-o ţară cu flux turistic ridicat.

2. Ce tipuri de metodologii pot fi utilizate pentru analiza raportului activităţi turistice – arie protejată?

3. Comentaţi cele mai frecvente modele de amenajare turistică a parcurilor naţionaleşi naturale.




2005

3. Neacsu N. Turismul si dezvoltarea durabila -, Ed. Expert, Bucuresti, 2000.

4. Nistoreanu, Puiu, Turismul rural, Editura ASE , Bucureşti, 20065. Postelnicu, Gheorghe, Introducere în teoria şi practicarea turismului, EdituraDacia, Cluj-Napoca, 1997

6. Turtureanu A., Economia turismului, Ed. Fundaţiei Academice Danubius Galaţi,2007



- MODULUL 6-

Turismul, turismul rural

OBIECTIVE SPECIFICE

Sa isi insuseasca toate formele de turism in functie de aria de desfasurare aacestuia;

Sa cunoasca definitia turismului rural; Sa cunoasca elementele care alcatuiesc definitia turismului rural. Sa cunoasca norme de amenajare turistica a teritoriului



Sa cunoasca principiul fundamental al turismului rural; Sa cunoasca toate formele turismului rural; Sa stie sa enumere conditiile necesare in turismul rural.


Incadrarea motivatiei turistice pentru vizitarea spatiului rural;Caracterizarea principiilor generale ale amenajarii turistice

Lecţia 1. Turismul - activitate specifica de servicii

Turismul se integreaza în sfera tertiarului datorita gamei largi si eterogene aserviciilor ce intra în continutul activitatii de turism, trasaturilor comune cu celelaltecomponente ale tertiarului, tendintelor de evolutie, a modificarilor sub impactul acelorasigrupe de factori.

Turismul se individualizeaza prin:- specificitate si complexitate;

- raporturile cu celelalte ramuri economice;- rolul, locul si atributiile sale.Fenomen social-economic complex, turismul se situeaza la interferenta

componentelor economiei nationale, prin activitatile unitatilor de alimentatie publica, aîntreprinderilor hoteliere si de transport, a agentiilor de voiaj si tour-operatorilor esteangajat direct în servirea turistilor, iar prin cea a agentilor economici din constructii,agricultura, industrie alimentara, prestari servicii, se angajeaza doar indirect. Acesteaspecte sunt relevante si decisive în argumentarea înscrierii turismului în sfera tertiarului.



Apartenenta turismului în sfera tertiarului deriva din continutul activitatii care iaforma unei suite de prestatii cum ar fi: cele de organizare a calatoriei, de transport, deodihna si divertisment.

Turismul îmbraca diverse forme, în functie de zonele de desfasurare. Astfel, avemurmatoarele categorii de turism:

- turismul „luminilor” – în orase- turismul „albastru” - de litoral- turismul „de sanatate” – în statiuni balneoclimatice- turismul „alb” – în statiuni montane- turismul „rural” – în sate si comune

Lecţia 2. Turismul rural

Turismul rural este activitatea turistica realizata în spatiul rural, alcatuita dintrooferta integrata de relaxare, îndreptata spre o cerere a carei motivatie este contactul cu

mediul înconjurator autohton si interrelationarea cu societatea locala.Elementele care alcatuiesc definitia anterioara a turismului rural vor fiurmatoarele:1. Sa se realizeze în mediul rural, întelegând prin acesta mediul înconjurator compus din peisaje naturale, cu caracter eminamente agrar. Institutul National de Statistica definesteca mediul rural acele localitati cu o populatie mai mica de 15.000 de locuitori;2. O oferta de relaxare compusa din diferite elemente: cazare, restaurante, activitaticomplementare, artizanat si produse locale;3. O motivatie bazata pe contactul cu mediul înconjurator, unde turistul cauta natura,arheologia traditionala, gastronomia proprie, traditii, obiceiuri populare etc.;4. Interrelationarea cu societatea locala, ceea ce impune comunicarea si participarea

comunitatii locale.Principiul fundamental al turismului rural este ca trebuie sa fie exercitat delocuitori dintr-un spatiu rural, fie ei agricultori sau nu. Beneficiile economice si socialeale activitatii trebuie sa se rasfrânga asupra populatiei si în nici un caz nu se urmaresteînlocuirea activitatilor populatiei cu turismul, ci completarea lor.

Se întelege prin turism rural „orice tip de valorificare turistica în spatiul rural, caresa îndeplineasca o serie de limitari:- Sa fie un turism difuz, în opozitie cu turismul intensiv de soare si plaja sau cel urban;- Sa respecte patrimoniul natural si cultural;- Sa implice participarea activa a populatiei locale;- Sa mentina activitatile traditionale ale zonei”.

Lecţia 3. Formele turismului rural

Turismul verde este forma de turism în care peisajul este componenta prioritara,iar obiectivul sau este integrarea vizitatorului în mediul uman si na tural. Turismul verdeeste definit ca turism preocupat în mod special de mediul înconjurator si care se dezvoltaîn contact cu natura.



Agroturismul este un segment al turismului rural, cu particularitatea ca se practica în ferme (catune, ferme, gospodarii, conace etc.), de preferinta active, oferindu-i-se turistului posibilitatea de a participa la diverse activitati agrozootehnice.

Turismul cultural se bazeaza pe utilizarea resurselor culturale din teritoriu(resurse artistice, istorice, obiceiuri), orientându-se spre pastrarea si conservarea acestora.

Turismul de aventura foloseste împrejurimile sau mediul natural ca sursa de producere a senzatiilor de descoperire pentru practicantii sai. Obiectivul sau de baza estesa poata transmite aceste senzatii si are nevoie de spatii putin utilizate din punct devedere turistic.

Turismul sportiv este forma de turism care utilizeaza orice activitate sportivaunde spectacolul si senzatiile risc sunt fundamentale ca reclama turistica. De asemenea,ca si cele mentionate anterior, este amplasat în spatii rurale sau naturale (vele, windsurf, piroge, tir cu arcuri, parapanta sau schi). Unul dintre elementele care diferentiaza aceastaforma de turism este tipul de cazare oferit. Activitatile sportive se realizeaza în aer liber,în locuri de obicei îndepartate de caile de comunicatie care nu au legatura cuinfrastructura hoteliera. De aceea turistii obteaza, de obicei, pentru cazari

neconventionale (corturi, refugii montane, instalatii agrozootehnice abandonate).Ecoturismul este segmentul turistic în care pastrarea spatiului natural în care esteamplasat este prioritara, deoarece profilul sau este „conservarea” înainte de orice altaactivitate. Este o forma de turism preocupat în special de mediul înconjurator si dezvoltacontactul cu natura.

Termenul ecoturism este strâns legat de turism verde, identificarea celor douaforme nefiind incorecta. Diferente, mai mult de cât conceptuala, este istorica, în sensul caturismul verde este o terminologie anterioara ecoturismului mult mai putin folosita astazicorespunzând, fara îndoiala, unui concept similar.

Lecţia 4. Conditii necesare în turismul rural

Între conditiile minime ce trebuie sa le îndeplineasca o localitate pentru a devenisat turistic amintim:· amplasare într-un cadru natural atragator sub aspect peisagistic, fara surse de poluare;· accesibilitate usoara pe cai rutiere, feroviare, fluviale, sau aeriene;· infrastructura generala (alimentare cu apa, curent electric, încalzire, canalizare, cai decomunicatie);· prezenta unor traditii si valori etnofolclorice reprezentative (arhitectura populara,mestesuguri si artizanat, folclor si port popular, muzeu etnografic, sarbatori folclorice,traditii si obiceiuri populare etc.);· existenta unor resurse turistice bogate si posibil a fi valorificate prin desfasurareaunor activitati de vacanta cât mai variate: odihna, plimbari, în aer liber, cura de aer, soaresi ape minerale, înot si sporturi nautice, excursii usoare, ascensiuni montane, alpinism,activitati culturale sau participarea la actiuni culturale ce se desfasoara în sat, integrare înactivitatile economice traditionale etc;



· existenta unor gospodarii cu un nivel de confort, asigurat cu mijloace locale, simplesau mai complexe (instalatii sanitare si baie, apa, curent electric) si care sa corespundanormelor de clasificare existente.

Alaturi de acestea, la sporirea valorii turistice mai pot contribui siurmatoarele:

· existenta unei traditii în ce priveste activitatea turistica;· aportul unor eventuale resurse balneoclimatice (ape minerale si termale, namoluri sigaze terapeutice, lacuri sarate, plaja maritimaetc.);· existenta unor dotari arheologice, monumente istorice, de arta si arhitectura;· prezenta unor dotari sanitare, socio-culturale, sportive, comerciale etc.;· dotarile tehnico-edilitare adecvate (drumuri, alei, canalizare).

Lecţia 5. Motivatii turistice pentru vizitarea spatiului rural

Dezvoltarea turismului contemporan, a scos la iveala cerinta crescânda pentru

turismul în regiuni rurale, de reorientarea unor aspiratii, gusturi, trebuinte spre folclor,traditie si mod de viata rural, puritatea naturii etc. În aceste conditii se poate vorbi si deun comportament turistic specific care, la rândul sau, implica un set de motivatiiadecvate.

Pornind de la caracteristicile mediului citadin alaturate obligatiilor socialespecifice, se pot depista o serie de trebuinte, pe care orasanul, cetateanul angrenat înambientul urban, le emite din ce în ce mai constant si tinde sa le transforme în actiune.

Între aceste trebuinte si motivatii turistice legate de spatiul rural amintimurmatoarele:1. Reîntoarcerea la natura nemodificata, motivatie valabila pentru toate categoriile devârsta, sex, socioprofesionale, statut social, este rezultatul necesitatii de conservare,

sanatate, confort fizic si spiritual. Ea demonstreaza ca omul modern nu se poate rupe decadrul originar de viata, iar contactul ei cu mediul rustic are ecouri largi în mecanismulechilibrului functional.2. Cunoasterea si adeziunea temporara la grupurile de apartenenta specifice zonelorrurale, dintre care se desprind: familia de tip patriarhal, comunitatea locala, grupul demunca, grupul folcloric. Turistul care vine în contact cu aceste grupuri primare îsisatisface trebuintele sociale fundamentale, a caror realizare este adesea obstructionata înmediul citadin. Anonimatul si uniformitatea, caracteristice grupurilor mari, ca si stariletensionale ce se manifesta deseori în ambianta urbana se atenueaza considerabil în cadrulclimatului rustic, în care turistul îsi recapata conditia de membru al comunitatii, reputatia, prestigiul, consideratia celorlalti, precum si posibilitatea de a participa la actiuni comunecreatoare.3. Cunoasterea, întelegerea, inventarea si elaborarea sunt, de asemenea, motivatii carese pot realiza cu succes în ambianta satului turistic. Contactul nemijlocit cu piese aletezaurului istoriei nationale, ale folclorului, ocupatiilor traditionale si obiceiurilor populare transforma vacantele rustice într-un veritabil proces de asimilare a unor noi sinumeroase cunostinte si de dobândire a unor deprinderi ce dau turistilor satisfactii personale si sentimentul unitatii. În acelasi timp, prin initierea în mestesuguri si



ocupatii traditionale locale turistii îsi pot manifesta din plin aptitudinile creative personale, iesind din monotonia si rutina activitatilor cotidiene.4. Motivatii estetice ce decurg din nevoia de frumos, ordine, puritate, armonie,naturalete îndeamna pe majoritatea turistilor care iau contact cu satele respective sivecinatatile lor sa se considere privilegiati pentru posibilitatea de a vizita locuri atractive

prin pitorescul si farmecul lor.5. Totodata, curiozitatea ce decurge din informatii asupra ospitalitatii populare,obiceiurile gastronomice, artizanatului si ritualurilor satesti determina largi categoriide turisti sa cunoaca la fata locului si sa pastreze amintiri durabile din vacantele inedite.6. Odihna, cura de aer si de fructe, consumul de alimente proaspete si ecologice,terapia ocupationala, de care doresc sa beneficieze cei ce îsi îngrijesc sanatatea învacanta, se întrunesc armonios în raza asezarilor rurale, concurând adesea prin particularitatile lor cu regimul de cura oferit de statiunile balneare.7. Nu pot sa lipseasca din sfera motivatiilor nici sportul, vânatoarea, pescuitul sportiv,ascensiunile si drumetiile, care capata o nota autentica, lasând loc suficient initiativei,imaginatiei si înclinatiilor individuale.

Este indicat sa se apeleze la actiuni ce mijlocesc si favorizeaza desfasurarea unuilant complex de motivatii, care odata cunoscute, pot stimula dezvoltarea turismului peforme cât de originale, pe atât de competitive si rentabile.Principala caracteristica cu care se impune turismul rural în fata consumatorului estecadrul de compensare fizica si spirituala a deficientelor ce însotesc, în majoritateasituatiilor viata din colectivitatile urbane.

Turistul care aspira la o „vacanta ideala”, ale carei efecte pozitive sa dureze câtmai mult, în timp, gaseste în universul satului turistic paleativele care atenueazaimpactul cu mediul urban, cu elementele de stres ale vietii citadine si totodata îimaresc considerabil sansele de adaptare la conditiile traiului modern.

Fata de cele aratate mai sus, consideram ca satele prezinta calitati deosebite,

care coincid si genereaza noi perspective pentru valorificare bogatelor resurse pe care leînfatiseaza în prezent peisajul rural.

Lecţia 6. Amenajarea turistica a teritoriului

Pasul 1. Principiile generale ale amenajarii turistice.

1. Principiul integrarii armonioase a echipamentelor si dotarilor turistice cu conditiilenaturale si traditiile arhitecturale, istorice si etnofolclorice ale zonei respective, ceea ceconduce la adaptarea bazei materiale a turismului la orizontul natural, istoric si spirituallocal, regional si national. Aplicat în România acest principiu presupune racordareaamenajarilor turistice la conditiile naturale (munte, deal, câmpie, delta si litoral) si laspecificul etnografic si arhitectural al provinciilor etno-istorice, fara a deranja mediulnatural si cel construit.2. Principiul flexibilitatii sau al structurilor evolutive presupune realizarea unor echipamente si dotari turistice pentru valorificarea optima a resurselor turisticelocale/regionale, care sa se prezinte sub forma unui sistem polifunctional, suplu,transformabil, capabil sa se adaptzeze cererii turisice, dar fara a prejudicia resursele si



mediul înconjurator. Acest principiu este luat în considerare înca de la proiectareaamenajarii turistice pentru a avea, în final, eficienta economica previzionata a acesteia,inclusiv cheltuielile pentru protejarea mediului.3. Principiul corelarii activitatii principale (servicii de baza) cu servicii suplimentare,mai concret cu serviciile si dotarile de agrement, sport, divertisment cultural si animatie.

Astfel, se vine în întâmpinarea cerintelor moderne de organizare a unei statiuni turisticesau centru turistic, în care turistul activ, cu caracter recreativ, este dominant si asiguramodernitatea si elasticitatea acestora. Modul de valorificare a resurselor turistice si timpulde amenajari pentru agrement si sport se înscriu în standardele tehnice stabilite de actelenormative privind încarcarea si protectia mediului.4. Principiul interdependentei retelelor de organizare a populatiei rezidente dintr-o statiune sau regiune turistica (educatie, civilizatie, infrastructura si servicii pentrunecesitatile comunitatii) si a populatiei turistice sosite (cu mentalitatile, cultura, nivelulde trai, necesitatile si structurile turistice proprii). Armonizarea acestor interese pringasirea de solutii de dezvoltare a unor relatii de interconditionare între cele doua sistemede completare si sustinere reciproca, evita fenomenul de respingere, de insatisfactie din

partea ambelor parti (este vorba de capacitatile optime de primire social-perceptiva si psihologica).5. Principiul functionalitatii optime a întregului sistem de retele. Se are în vederefunctionalitatea unei regiuni sau statiuni turistice, ca un sistem integrat alcatuit din maimulte subsisteme, care functioneaza interdependent: reteaua de cazare si alimentatie, detratament balnear, de agrement, de servicii tehnice (alimentare cu energie electrica,termica, apa, canalizare, depozite), cai de comunicatie, alei, drumuri tehnice etc. Acestesubsisteme-retele integrate conduc la o desfasurare optima a activitatii înregiunea/statiunea respectiva si orice disfunctiune sectoriala are implicatii în angrenajulgeneral. Prin prisma dezvoltarii turismului durabil, toate aceste retele sistemice trebuieorganizate prin respectarea protectiei mediului înconjurator si a valorificarii optime a

resurselor turistice, dar si a unei zonificari functionale, viabile, rationale, respectându-senormele tehnice în vigoare. Amintim, printre altele, normele de protectie hidrogeologicasi sanitara, de amenajare a spatiilor verzi, amplasarea parcarilor, a terenurilor de sportetc., reglementari care conduc la dezvoltarea unui turism ecologic.6. Principiul rentabilitatii directe si indirecte. Prin natura sa, amenajarea turistica trebuiesa se încadreze în normele de protectie a mediului înconjurator si a resurselor turistice,care au determinat-o, conform Legii nr. 137/1995 si actelor normative urmatoare.

Pasul 2. Norme de amenajare turistica a teritoriului

- planificarea siturilor (locatiilor)- norme de dezvoltare- conceptia arhitecturala- amenajarea peisagistica si estetica- ingineria infrastructurii- ingineria constructiilor turistice- norme de calitate a echipamentelor turistice




1. Care dintre formele de turism rural functioneaza sau credeti ca ar putea functionaîn regiunea Dumneavoastra? De ce?

2. Descrieti conditiile din regiunea Dumneavoastra, conform celor prezentate maisus:

3. Care credeti ca sunt motivele pentru care oamenii care locuiesc în mediul urban ar opta pentru petrecerea concediului în mediu rural? (brainstorming).



Rezumat

Turismul se integreaza în sfera tertiarului datorita gamei largi si eterogene aserviciilor ce intra în continutul activitatii de turism, trasaturilor comune cu celelaltecomponente ale tertiarului, tendintelor de evolutie, a modificarilor sub impactul acelorasigrupe de factori.

Turismul rural este activitatea turistica realizata în spatiul rural, alcatuita dintrooferta integrata de relaxare, îndreptata spre o cerere a carei motivatie este contactul cumediul înconjurator autohton si interrelationarea cu societatea locala.

Principiul fundamental al turismului rural este ca trebuie sa fie exercitat delocuitori dintr-un spatiu rural, fie ei agricultori sau nu. Beneficiile economice si socialeale activitatii trebuie sa se rasfrânga asupra populatiei si în nici un caz nu se urmaresteînlocuirea activitatilor populatiei cu turismul, ci completarea lor.

Dezvoltarea turismului contemporan, a scos la iveala cerinta crescânda pentruturismul în regiuni rurale, de reorientarea unor aspiratii, gusturi, trebuinte spre folclor,traditie si mod de viata rural, puritatea naturii etc. În aceste conditii se poate vorbi si deun comportament turistic specific care, la rândul sau, implica un set de motivatiiadecvate.


1. Borza Al. (1929) – Problema protecţiunii naturii în România, Întâiul Congres al Naturaliştilor din România, Cluj

2. Boşcaiu N. (1979) – Integrarea fitocenotică şi constituirea rezervaţiilor botanice,

în Ocrot. Nat. Şi a med. înconj. T. 23, nr.2, Ed. Academiei R.S. România,Bucureşti

3. Botnariuc N. (1989) – Genofondul şi problemele ocrotirii lui, Ed. Ştiinţifică şiEnciclopedică, Bucureşti

4. Botnariuc N., Boşcaiu N., Toniuc N. (1979) – Parcurile naţionale, pădurea şiocrotirea naturii, în Rev. Păd. 3



- MODULUL 7-

Produsul turistic

OBIECTIVE SPECIFICE

Sa cunoasca definitia produsului turistic; Sa cunoasca cateva caracteristici ale resurselor turistice; Sa cunoasca principalele forme de cazare.


Sa inteleaga oferta de turism rural Sa enumere cateva caracteristici ale formelor de cazare


Sa stie incadreze si alte servicii in afara celor de cazare sis a le caracterizeze

Planul de comercializare în turism se bazeaza pe 4 canale principale: produsul,pretul, distributia si comunicarea.

Cele 4 parti trebuie sa fie congruente, schitarea produsului de turism rural nu se poateface fara sa se tina seama de pretul la care se va putea vinde, de canalul de distributie princare se proiecteaza sa se realizeze si de forma prin care se va face cunoscut pe piata(publicitate, promovare, relatii publice etc.).

În literatura de specialitate exista o multitudine de definitii elaborate de specialistiromâni si straini. Jost Krippendorf defineste produsul turisticdrept „un manunchi de

elemente materiale si nemateriale ofrerite spre consum si care ar trebui sa-l satisfaca pecumparator”.

G. Tocquer si M. Zins definesc produsul turistic drept un ansamblu de elementetangibile si intangibile care aduc satisfactii unui sau mai multor clienti . NicolescuEugeniu defineste produsul turistic drept o îmbinare de bunuri personale si servicii(prestatii personale) oferite de personalul din activitatile turistice si cele adiacente, care punând în valoare elementele patrimoniului turistic si ale infrastructurii turistice sifolosind avantajele create de infrastuctura generala a tarii sau a zonei respective si de



cadrul international, urmaresc satisfacerea unor motivatii specifice si generale aleconsumatorilor turistici.

O. Snak considera ca produsul turistic poate fi definit drept un asamblu de servicii side facilitati care se materializeaza în ambianta specifica a factorilor naturali si artificialide atractie si a amenajarilor turistice create, care reprezinta elemente componente ale

ofertei turistice si pot exercita o forta pozitiva de atractie asupra turistilor.Trebuie sa se faca urmatoarea distinctie atunci când se vorbeste de produsul turistic.a) Produsul turistic individual sau specific (de exemplu, o locatie de turism rural sau oîntreprindere de activitati de recreere);b) Produsul turistic total, care este combinarea diverselor produse turistice specifice (deexemplu, turismul rural cu resurse turistice în zona, cu diverse oferte de cazare siactivitati de recreere);

Produsul turistic este rezultatul asocierilor dintre resurse (patrimoniu) si servicii;resursele vor lua formele diferitelor produse turistice numai prin intermediul prestarii deservicii specifice. Experienta mondiala a demonstrat ca existenta unui patrimoniu turisticvaloros nu înseamna automat si un turism dezvoltat, ca resurse de exceptie ramân în afara

circuitului economic, în absenta serviciilor care sa le puna în valoare, sa le faca accesibileturistilor. Totodata, tari cu potential turistic relativ redus, au ajuns la un înalt grad dedezvoltare turistica datorita investitiilor în domeniul serviciilor.

Produsul turistic reprezinta un asamblu de bunuri si servicii cu caracter eterogenoferite într-un cadru natural si antropic deosebit, având rolul de a recrea, destinde sausatisface nevoi culturale, religioase, sportive s.a.

Un produs turistic poate îngloba patru tipuri de servicii si anume: de transport,cazare, alimentatie publica si agrement. Agrementul reprezinta un element indispensabilfara de care celelalte tipuri de servicii ies din sfera de cuprindere a turismului .

Vizitarea oricarei destinatii turistice rurale implica combinarea diferite lor componente ca: transportul, cazarea, atractiile si utilizarea diverselor servicii. Astfel,

partile care alcatuiesc produsul „turism rural” pot fi structurate în resurse turistice,activitati, cazare si servicii.



Resursele turistice sunt materia prima la care trebuie sa se adauge serviciile.Aceste servicii pot fi de baza, ca restaurantul si cazarea, sau suplimentare, acelea careînconjoara serviciile de baza si le confera caracter si calitate. În afara serviciilor, trebuiesa se mai mentioneze activitatile suplimentare, pentru a stabili dupa aceea strategia decomercializare.

Lecţia 1. Resurse turistice

În studiul resurselor trebuie sa se aiba în vedere daca acestea sunt resurse pasive,unde turistul este un simplu spectator, sau active, unde turistul poate participa, realizândactivitati, deoarece infrastructurile sau mediul înconjurator o permit.

Printre resursele pasive se numara resursele naturale, patrimoniul istoricoartistic simanifestarile culturale. Resursele active cuprind activitatile sportive, socioculturale, participarea la activitatile obisnuite din spatiul rural etc.



În continutul notiunii de turism intra o gama larga de servicii (cazare, agrement,

transport, schimb valutar) din domenii bine conturate, mult diferite între ele, de cele maimulte ori cu organizare distincta atât în economia tarii noastre, cât si a altor tari cuvocatie turistica.

Sfera prestatorilor de servicii în turism se caracterizeaza prin dinamism,mobilitate, capacitatea de adaptare la exigentele fiecarui consumator turist, serviciileavând o contributie deosebita în acest proces. Astfel, cuprinderea de noi activitati de tipul prestatiilor se concretizeaza într-o sfera noua, asocierea lor diferita echivaleaza cusporirea gradului de varietate a acesteia sau reprezinta una din modalitatile de particularizare la nivel de grup sau chiar de individualizare a actiunilor.

De aici rezulta ca serviciile se dovedesc a fi, într-un anumit sens, componentadominanta sau determinanta a ofertei turistice, partea variabila a complexului de

activitati, elementul diamic, iar caracteristicile acestora se regasesc în forme specifice, înîntreaga activitate turistica.

Lecţia 2. Activitati

Activitatile turistice sunt un factor de prima clasa pentru atragerea turistilor.În mediul rural, acestea se caracterizeaza prin protejarea mediului înconjurator,

natural si social si prin faptul ca se bazeaza pe resursele naturale si culturale existente înmod concret în ti nutul respectiv.

În general, trebuie sa se faca distinctie între activitatile care se desfasoara în

interiorul locatiei si cele din exterior.În interiorul casei viata trebuie sa fie activa. O locatie de turism rural nu trebuie safie un loc numai pentru a te odihni în pat, ci trebuie sa fie amenajata sau pregatita pentruca turistul sa realizeze diverse activitati, jocuri de masa, lectura, concerte, degustari de produse tipice, expozitii, cursuri de pictura, restaurari de mobilier etc.

Pe de alta parte, turismul rural este o forma de convietuire cu ecosistemul nostru.De aceea, exista multe activitati pe care le poate desfasura turistul si în exteriorul locatiei,care îi vor permite un contact cu peisajul natural si cultural ai locului de destinatie.



Exista activitati cunoscute si altele pe care le pot crea locatiile însele, dar totdeauna trebuie sa fie participative (plimbari, sporturi de aventura, calarie, activitatileagricole si zootehnice, plimbari în munti etc.). Tinând seama de resursele pe care se bazeaza fiecare activitate sau de mediul în care se desfasoara, exista activitati acvatice(înot, canotaj, pescuit, vele, windsurf, scufundari), activitati terestre (plimbari pe poteci,

escaladari, trekking, sanius, schi, calarie, ciclism, vânatoare etc.), activitati aeronautice(deltaplan, parapanta etc.) si alte activitati bazate pe valorile naturale (itinerare ecologice,centre de interpretare, cursuri în natura etc.) sau pe cultura si obiceiuri (traseegastronomice, ruta de arhitectura populara, trasee istoricoartistice etc.).

Lecţia 3. Cazare

Unul din serviciile de baza care asigura existenta si eficienta turismului estecazarea.

Pentru a oferi servicii de cazare în mediul rural se pot construi hoteluri, case deoaspeti sau case rurale. Pentru a construi este nevoie de bani si de o afluenta regulata deturisti în scopul de a asigura returnarea investitiei. Aceasta alternativa nu este întotdeauna

la îndemâna oricarui locuitor sau persoana care doreste sa investeasca într-o potentialadestinatie în care, într-o proportie de 100%, sunt întreprinzatori cu întreprinderi mici.

O alta alternativa mai comoda si mai practica este renovarea, amenajarea saureamenajarea unei case amplasate la tara, conservând structura traditionala autohtona acomunitatii unde este situata. Poate fi o casa pe care proprietarii au construit-o pentru asatisface nevoia de locuinta familiala, o locuinta cu utilizare multipla pentru a împartiiactivitati agricole si de crestere a vitelor etc. aceasta este o alternativa viabila, însa presupune mai multi factori:



- Amplasare strategica;- Interactiunea cu resursele naturale-culturale;- Sa ofere turistilor oportunitatea de a se bucura de frumusetea, natura si cultura locala.

Principalele solutii pentru o locatie în mediul rural sunt integrarea sa în mediulînconjurator si functionalitatea. Este important sa se tina cont de amplasarea locatiei, de

tipul constructiei, apropiindu-se cât mai mult posibil de arhitectura zonei, de design-ulinterior, de caile de acces, de tipul de gazduire (cazare, cazare si dejun, demipensiune sau pensiune completa) si de restaurant.

Planificarea activitatii de turism implica si recuperarea design-ului original allocuintelor (grinzi de lemn, tigle de lut ars etc.) si, de asemenea, a design-ului interior alcasei. Ferestrele si usile trebuie sa fie astfel orientate, încât peisajul si resurseleîmprejurimilor sa fie vazute în prim plan. Nu trebuie uitat ca peisajul este una din principalele atractii pentru turisti.

O locatie rurala are diferite caracteristici care o deosebesc de locatiile urbane.Pastrarea detaliilor, a design-ului interior corespunzator zonei, folosirea structurilor dejaexistente etc. sunt conditii obligatorii pentru ca turistul sa fie satisfacut.

Daca exista mai multe încaperi, este important ca fiecare dintre ele sa fie decoratadiferit, cu produse si materiale legate de viata rurala (mese de lemn rustice, semineurietc.). Toate acestea trebuie completate de o atentie personalizata din partea proprietarilor.

Locatia rurala trebuie sa fie un loc placut de odihna si realizare a anumitor activitati. Trebuie sa fie un loc de refacere a energiei sau de schimbare a activitatii, dupaefectuarea unei plimbari sau a unui traseu cultural sau ecoturistic.Caracteristicile pe caretrebuie sa le aiba o locatie rurala sunt numeroase,deoarece reprezinta locuri care sedeosebesc de camerele dintr-un hotel traditional. Realitatea unui proprietar de locatierurala este diferita de cea a unui întreprinzator traditional, iar daca are ocazia sa povesteasca întâmplari si fapte relevante referitoare la locul respectiv, trebuie sa o faca.Relatia turist / întreprinzator trebuie sa fie dinamica.

Pentru a defini produsul de baza sau tangibil al unei locatii rurale (cazare sau un pat unde sa doarma) si posibilitatile de a mari valoarea acestui produs, trebuie sa se tinaseama de segmentul de piata caruia i se adreseaza locatia, cu scopul de a desemna produsul de baza si cel îmbunatatit, în functie de beneficiile de baza cautate de client,încât sa sporeasca atractivitatea cazarii.

În cazul locuintelor rurale, o ciocolata în camera, un buchet de flori nemuritoaresau proaspat culese, carti de lectura privind zona, puse la dispozitia clientului, articole de baie în ambalaje „rustice” etc. constituie detalii în ceea ce priveste „produsulîmbunatatit”. Valoarea produsului va creste daca personalul are grija sa nu faca zgomot pentru a nu perturba linistea clientilor si daca exista activitati de animatie si divertisment.

Pe de alta parte, accesibilitatea si semnalizarea locatiei, piscinei, gradinilor suntelemente exterioare locatiei care vor spori, de asemenea, valoarea acesteia.

În afara de toate aceste elemente tangibile, amabilitatea personalului, calitateaserviciilor, atentia personalizata si gestionarea corecta a timpilor de asteptare înrestaurant, atmosfera, ambientul, imaginea produsului si întreprinderea constituie, deasemenea, aspecte esentiale ale produsului îmbunatatit.

Si, bineînteles, o valoare suplimentara este data de cunoasterea de catre proprietarii de locatii de turism rural a zonei în care sunt situate, pentru a putea sugeraexcursii, vizite, restaurante etc.



Rentabilitatea unei locatii de turism rural depinde de tipul si locul unde estesituata aceasta locatie (aproape de munti, de coasta sau de parcurile naturale).

Expertii din acest sector semnaleaza ca investitia realizata se paote recupera înaproximativ 10 ani.

În general, locatiile de turism rural sunt situate în sate si sunt cladiri cu o tipologie

arhitectonica proprie zonei în care sunt amplasate.Principalele forme de cazare sunt:- hanurile rurale;- case rurale de vacanta;- camere de oaspeti;- campingul rural (în proprietati)- case taranesti- manastirile;- satele recuperate,- cabanele turistice,- fermele-scoala,

- adaposturile etc.

Lecţia 4. Alte servicii

Pe lânga serviciile de baza, ca transport, cazare si restaurant, existenta serviciilor suplimentare, ca informare, servicii sanitare, bancare, activitati sportive si socio-culturaleetc. maresc randamentul de functionare a turismului într-o anumita zona.



Restaurantul este un proces care implica pregatirea, prezentarea si servirea demâncaruri si care poate fi oferit integral în locatia rurala sau independent de acesta. Înrestaurantul rural, utilizarea produselor autohtone va da o valoare suplimentara oferteituristice si va contribui la promovarea traditiilor legate de arta culinara specifice zonei.

Artizanatul, plantele medicinale, mierea si produsele proprii ale tinutului potcontribui la cresterea veniturilor care provin din comercializarea altor produse si a oferteide cazare.

În plus, foarte importanta este buna comunicare a zonelor turistice, cu sosele binesemnalizate si, în acest sens, proprietarii de locatii si întreprinderile de activitati trebuiesa colaboreze cu unitatile publice pentru a facilita ajungerea turistilor la destinatie,folosind o semnalizare adecvata, bine pusa în evidenta si adaptata la mediul înconjurator.

În definitiv, o data analizate toate componentele ofertei de turism rural, se poateconcluziona ca modelul care o defineste pe aceasta ar fi cel prezentat în urmatorul tabel:


1. Identificati resursele pasive existente în regiunea dumneavoastra, categorzându-i într-un tabel în resurse naturale, patrimoniu istorico-artistic si manifestari culturale.

Resurse naturale Patrimoniu istorico-artistic Manifestari culturale

2. Grupa cursantilor se împarte în trei echipe. Doua din ele pregatesc o oferta de activitatice se desfasoara în cadru intern, si o oferta cu activitati ce se desfasoara în cadru extern.Sunteti proprietarii unei locatii (fie ea pensiune, casa taraneasca sau centru recreativ pentru turisti – din regiunea proprie) si va expuneti ofertele turistilor. A treia echipa va fimasa de turisti care va asculta ofertele si va exprima parerea în legatura cu acestea, ce le-a placut si ce a lipsit din oferte.



3. Tinând cont de resursele si posibilitatile existente în regiunea dumneavoastra, alcatuiti profilul unei locatii de cazare care sa contina si specificul cultural al zonei.4. Identificati care sunt specialitatile culinare, produsele proprii realizate de localnici,ocupatiile traditionale specifice zonei. Care credeti ca ar fi modalitatile de valorificare aacestora prin serviciile de turism.

Rezumat

Planul de comercializare în turism se bazeaza pe 4 canale principale: produsul,pretul, distributia si comunicarea.

Produsul turistic este rezultatul asocierilor dintre resurse (patrimoniu) si servicii;resursele vor lua formele diferitelor produse turistice numai prin intermediul prestarii deservicii specifice. Experienta mondiala a demonstrat ca existenta unui patrimoniu turisticvaloros nu înseamna automat si un turism dezvoltat, ca resurse de exceptie ramân în afaracircuitului economic, în absenta serviciilor care sa le puna în valoare, sa le faca accesibile

turistilor. Totodata, tari cu potential turistic relativ redus, au ajuns la un înalt grad dedezvoltare turistica datorita investitiilor în domeniul serviciilor.Printre resursele pasive se numara resursele naturale, patrimoniul istoricoartistic simanifestarile culturale. Resursele active cuprind activitatile sportive, socioculturale, participarea la activitatile obisnuite din spatiul rural etc

Unul din serviciile de baza care asigura existenta si eficienta turismului estecazarea.

Pe lânga serviciile de baza, ca transport, cazare si restaurant, existenta serviciilor suplimentare, ca informare, servicii sanitare, bancare, activitati sportive si socio-culturaleetc. maresc randamentul de functionare a turismului într-o anumita zona.


1. Bran Florina (1997) – Ecoturism, Editura Economică, Bucureşti2. Doniţă N. (1981) – Probleme privind conservarea ecofondului în România, în

Prognoza şi reconstrucţia ecologică, Academia R.S. România, Filiala Cluj- Napoca, Subcomisia Om şi biosferă, Cluj-Napoca

3. Ghincea Mioara (2003) - Valorificarea turistică a ariilor protejate. Studiu decaz: Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei, în Comunicări de geografie,vol. ,Editura Universităţii din Bucureşti

4. Glăvan V. (2003) – Turism rural, agroturism, turism durabil, ecoturism, Ed.Economică, Bucureşti

5. Grolleau H. (1988) – Patrimoine rural et tourisme dans la CEE , DGT(Tourisme), TER

6. Iacob M. (1976) – Necesitatea ocrotirii cadrului ecologic al patrimoniului culturalnaţional, în Ocrotirea nat. Şi a med. înconj., nr.2



- MODULUL 8-

Elementele componente ale turismului rural

OBIECTIVE SPECIFICE

Sa cunoasca elementele componente ale turismului rural; Sa cunoasca elementele caracteristice ale cererii si ofertei; Sa cunoasca caracteristicile clare ale ofertei de turism rural.


Sa inteleaga conditiile pe care trebuie sa le întruneasca orice proiect de turismrural;

Sa inteleaga calitatea în turismul rural; Sa cunoasca calitatea locatiilor de turism rural.


Implementarea sistemelor tehnice de calitate .

Lecţia 1. Cererea si oferta

Situatia cererii, favorizeaza aparitia unui nou model turistic bazat pe oferta de noilocatii si activitati, prin utilizarea si recuperarea patrimoniului rural, a resurselor salenaturale, a monumentelor si arhitecturii populare.

Provocarea acestui nou model de oferta este sa raspunda anumitor motivatii adiferitelor segmente de viata care solicita acest turism rural.

Produsele turistice se compun din anumite servicii de baza (cazare si alimentatie)si anumite servicii suplimentare, care confera caracter personalizat si calitate, adica

valoare adaugata, si de aici, diferentierea.În plus, produsele de turism rural necesita o stare buna de conservare a resurselor naturale, locatii integrate în mediul înconjurator, puncte comerciale unde se gasescobiecte de artizanat si produse specifice zonei, restaurante bazate pe gastronomia locala,servicii de activitati suplimentare si o semnalare adecvata.

Mediul natural ofera suportul teritorial pentru desfasurarea activitatilor. Înmomentul propunerii noilor activitati, trebuie sa se tina seama de capacitatea de primire amediului în scopul de a nu supraîncarca. În plus, mediul detine resurse de o inestimabila



valoare ca apa, fauna, flora sau peisajul în ansamblu. Fara a fi nevoie sa se produca marischimbari în mediul înconjurator din oricare localitate de oferta turistica rurala, se beneficiaza de urmatoarele sectoare:- Hoteluri si restaurante;- Comert traditional;

- Serviciile de întretinere în general (sanitare, reparatii de vehicule etc.);- Comunicatiile;- Constructia în general. Una din solutiile unei bune oferte de turism rural se bazeaza peîntretinerea si reabilitarea patrimoniului arhitectonic al zonei, în special casele cuarhitectura populara din fiecare regiune;- Cultura traditionala- Obiective culturale (istorice, religioase)

Plecând de la acest model, atunci când se defineste oferta de turism rural, ar trebuisa se tina seama de resursele pe care le ofera mediul înconjutator (naturale, manifestariculturale, patrimonii istorico-artistice, folclor, gastronomie etc.) si sa se specifice caredintre aceste resurse pot prezenta interes mai mare pentru turisti. În plus, trebuie sa se

identifice serviciile, echipamentele si infrastructurile zonei si sa se stabileasca puncteleforte si punctele slabe ale acestora.Oferta de turism rural, activitatile, locatiile si serviciile trebuie sa aiba niste

cracteristici clare:- Integrare, în sensul adaptarii si fara impact asupra mediului;- Sustinere, de fapt un echilibru optim între utilizarea resurselor si întretinerea siconservarea lor;- Calitate, ca trasatura distinctiva a structurii de primire a restaurantului si a activitatilor de turism rural;- Oferta integrala, o oferta articulata care sa cuprinda activitati, cazare si alte servicii.

În definitiv, nu se mai cauta numai obiective economice; exista si o componenta

sociala si de mediu care este prioritara. Se cauta, în principal, crearea unui flux economicîn locul de înfiintare, care sa provoace inevitabila revitalizare economica si sociala azonei si, în plus, protejarea si îmbunatatirea mediului înconjurator.

Produsele economice sunt intangibile, de aceea este foarte important sa sedesemneze continutul informativ, pentru a obtine tangibilitatea sa. Dar acest continut nutrebuie sa fie numai literatura din pliant, ci trebuie sa includa diverse actiuni:- Itinerare semnalizate;- Harti, ghiduri si publicatii;- Ghizi si însotitori;- Centre de receptie pentru primire, informatii, activitati, animatie si servicii necesare;- Locatii cu un design arhitectonic determinat si bazate pe ospitalitate;- Intermediari, ca agenti de turism, asociatii. Tur-operatori, mijloace de comunicatie.

În rezumat, conditiile pe care trebuie sa le întruneasca orice proiect de tursim ruralvor fi urmatoarele:- Peisajul, mediul înconjurator si calitatea vietii din mediul rural trebuie protejate siîntretinute si la acest lucru contribuie, în mare masura, agricultura familiala. Pe de alta parte, agricultura industriala, sau industrializarea salbatica pot duce la distrugereavalorilor fundamentale ale turismului rural;



- Capacitatea de gazduire a populatiei rurale pentru a aborda problema turismului în mod pozitiv. Aceasta presupune un acord preliminar între agentii locali si o educatie îndomeniu;- O oferta suficienta de servicii la fata locului, adaptate la normele locale, în scopul de aface fata nevoilor imediate ale turistilor;

- Organizarea infrastructurii si a retelei de transporturi care sa permita o dezvoltare mediea serviciilor prestate;- O structura de sustinere în scopul stimularii initiativelor si instalatiilor la nivel local.

Lecţia 2. Calitatea în turismul rural

Competenta în preturi, ca strategie traditionala a întreprinderii turistice, nu numaica nu a realizat obiectivele de crestere maxima a beneficiilor, dar a si demonstrat ca esteo alternativa imposibila în conditiile socio-economice actuale. În schimb, cultura calitatii

s-a relevat ca strategie de viitor.Relatia pozitiva între venitul disponibil si cererea turistica a facut ca lumea carecalatoreste sa fie cea care a marit substantial nivelurile venitului în ultimii ani, producându-se îmbunatatiri semnificative în standardele de comoditate si confort dincaminele lor. De aceea, standardele de calitate ale hotelurilor rurale trebuie sa seîmbunatateasca mult pentru a pastra relatia cu turistii.

Cresterea în privinta gradului de satisfactie este o alta tendinta de remarcat laoferta turistica în ansamblul Europei: turistul este mai sofisticat în cereri, mai exigent întermeni de calitate a serviciilor si de „autenticitate a ofertei”.

La acestea conduc, printre alti factori, prezentarea constanta prin mijloace decomunicatie în masa, nivelurile crescânde de educare si formare si cresterea alternativelor

de relaxare.De la începuturile anilor 90 sectorul turistic a început sa dezvolte anumiteinitiative pentru a aplica acestuia tehnologia de calitate. Necesitatea diferentierii princalitate s-a evidentiat ca tel comun.

Definirea sistemelor tehnice de calitate este o initiativa a sectorului turistic lanivel international, deoarece nu se dispune de modele care ar putea fi luate ca directive; laele se adauga alte dificultati, ca faptul ca este vorba de obiectivizarea perceptiilor subiective si de gestionarea calitatii totale, unde nu este suficient sa se inspecteze doar un produs final, ci este nevoie sa se verifice tot procesul.

Implementarea sistemelor tehnice de calitate impune, în linii generale:- În primul rând, determinarea situatiei de pornire a locatiilor, adica elaborarea unuidiagnostic. Acesta, împreuna cu explicitarea expectativelor clientilor, permite stabilireanormelor de calitate si o definire a standardelor intermediare;- În continuare, o etapa de formare-sensibilizare în privinta calitatii si o definire a unuisistem de indicatori pentru o strategie de îmbunatatire continua.

Calitatea în turismul rural continua sa fie unul din aspectele cele mai discutate încadrul meselor rotunde, sedintelor de lucru, expunerilor, iar specialistii abordeazacontinuu aceasta tema, în cautarea „cheii” pentru a defini ce reprezinta calitatea în cazulunei locatii sau a unei întreprinderi de turism rural.



Cazarea este unul din serviciile turistice cele mai importante care trebuie oferiteturistilor. Proprietarii locatiilor turistice trebuie sa fie acreditati pentru a oferi servicii protejate de eticheta de calitate pe care consumatorii spera sa o primeasca.

Calitatea implica întreaga afacere si trebuie sa fie interdependenta cu mediulînconjurator. De exemplu, un simplu gest de salut fata de turisti dimineata face ca acestia

sa aiba o imagine diferita (pozitiva) asupra proprietarilor sau a lucratorilor.Turismul rural este o forma de marketing direct. În acest tip de turism, atentia este personalizata si este normal ca turistii sa doreasca sa mearga în locuri unde nu sunt turisti.

Caracterisitcile cele mai importante ale calitatii în turismul rural sunt orientatespre atributele prestarii de servicii si a atitudinii proprietarilor si aceste componente leconfera calitatea unei afaceri de turism rural.



În discutiile privind aprecierea calitatii, pretul se prezinta ca un indicator alacesteia. Argumentul, foarte simplu, va fi exprimat în urmatoarele moduri: la o calitatemai buna, un pret mai mare, la preturi mai mari, calitate mai buna.


1. Brainstorming: care credeti ca sunt aptitudinile unei persoane care îsi desfasoaraactivitatea în domeniul turismului:

Rezumat

Situatia cererii, favorizeaza aparitia unui nou model turistic bazat pe oferta de noilocatii si activitati, prin utilizarea si recuperarea patrimoniului rural, a resurselor salenaturale, a monumentelor si arhitecturii populare.

Mediul natural ofera suportul teritorial pentru desfasurarea activitatilor. Înmomentul propunerii noilor activitati, trebuie sa se tina seama de capacitatea de primire amediului în scopul de a nu supraîncarca. În plus, mediul detine resurse de o inestimabila

valoare ca apa, fauna, flora sau peisajul în ansamblu.Competenta în preturi, ca strategie traditionala a întreprinderii turistice, nu numaica nu a realizat obiectivele de crestere maxima a beneficiilor, dar a si demonstrat ca esteo alternativa imposibila în conditiile socio-economice actuale. În schimb, cultura calitatiis-a relevat ca strategie de viitor.

Turismul rural este o forma de marketing direct. În acest tip de turism, atentia este personalizata si este normal ca turistii sa doreasca sa mearga în locuri unde nu sunt turisti.


1. Manea Gabriela (2003) – Naturalitate şi antropizare în Parcul Natural Porţile

de Fier , Ed. Universităţii din Bucureşti2. Mohan Gh., Ardelean A., Georgescu M. (1992) – Rezervaţii şi monumente alenaturii din România, Ed. Scaiul, Bucureşti

3. Muja S. (1994) – Dezvoltarea spaţiilor verzi în sprijinul conservării mediuluiînconjurător în România, Ed. CERES, Bucureşti

4. Neacşu P., Apostolache-Stoicescu Z. (1982) – Dicţionar de ecologie, Ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti



MODULUL 9 –

Tendinte în turismul rural. Beneficii si inconveniente

OBIECTIVE SPECIFICE

Sa cunoasca tendintele in turismul rural; Sa cunoasca beneficiile si inconvenintele turismului rural; Care sunt conditiile care trebuie sa le indeplineaca turismul in spatial rural.


Sa inteleaga tabelul in care sunt mentionate beneficiile si inconvenientele

introducerii intr-un spatiu al turismului rural; Sa cunoasca tendintele actuale ale cererii turistice.


Incadrarea beneficiilor promovarii turismului rural.

Definirea produsului adecvat este, fara nici o îndoiala, activitatea cea mai

importanta a marketingului. Daca dispunem de un produs pe care piata nu îl doreste nicicele mai bune companii promotionale, oricât ar fi de originale si stralucitoare, niciajustarile corecte ale preturilor, nici distributia perfecta nu îi vor convinge pe consumatorisa îl achizitioneze. Din contra, daca produsul îl satisface pe consumator, unicul lucru decare avem nevoie este ca celelalte actiuni de marketing sa fie corecte si coerente, pentru ane garanta succesul pe piata.

Schimbarile în comportamentul si valorile consumatorilor constituie un factor critic în noul turism. Pentru vechii turisti, a calatori era o noutate, iar vacantelereprezentau o perioada de ruptura de viata cotidiana. Cumparau pachete care includeautransport, cazare si distractie la un pret acceptabil, erau destul de omogene si previzibile,nu acordau mare importanta calitatii iar cautarea de soare si plaja era, practic, o constanta

în vacantele lor.În schimb, noii turisti considera vacantele ca o prelungire a vietii lor, ceva comunsi normal. Nu doresc un pachet turistic standardizat si rigid, în care soarele sa fie principala atractie, ci le place sa se simta altfel, prefera un turism mai individualizat simanifesta un interes crescând pentru liniste, contact cu natura, cultura si pentru lipsa deaglomeratie. Spre deosebire de predecesorii lor, sunt spontani, imprevi zibili, iar calitateareprezinta pentru ei ceva primordial.

Tendintele actuale ale cererii turistice vor fi urmatoarele:



- Constientizarea crescânda fata de problemele de mediu înconjurator;- Importanta crescânda, în ansamblul cererii, a segmentului de adulti de 55 ani;- Cererea mai exigenta în privinta calitatii;- Piata mai segmentata;- Trecerea de la vacantele pasive la cele mai participative;

- Cresterea calatoriilor independente;- O crestere mai mare a calatoriilor cu un itinerar mai amplu;- Binomul care defineste o buna parte a cererii: timp scurt – bani multi.

Dintre aceste tendinte, constientizarea privind mediul înconjurator, exigenta uneimai bune calitati, segmentarea mai mare a pietii, cautarea de vacante active, înmultireacalatoriilor independente si capacitatea economica mai mare sunt cele care au favorizatgradul înalt de crestere a ofertei de turism rural.

Studiile empirice privind cererea stabilesc ca cererea turistica rurala actuala prezinta caracteristici care pot fi omogenizate, cum ar fi capacitatea de achizitionare sinivelul cultural mediu – înalt, existenta profesionistilor independenti cu vârste cuprinseîntre 25 si 45 de ani, de provenienta urbana (de preferinta) si dispusi sa se acomodeze cu

spatiile rurale si sa se bucure de ele.Persoanele care aleg sa petreaca vacantele la tara cauta o schimbare aambientului, un mod de viata diferit, unde sa îsi recupereze fortele, un loc linistit, farazgomote si fara aglomeratie. Se cauta, de asemenea, o apropiere de natura, de forme deviata traditionale si un contact cu lumea locala, în încercarea de a compensadepersonalizarea de la orase. Datorita acestor caracteristici ale beneficiarilor si a tipuluide produs oferit, acesti beneficiari impun, din ce în ce maimult, standarde de calitate maimari atunci când solicita produse turistice.

Turistii care hotarasc sa realizeze turism rural au în minte sa se rupa deformalitatile din comportamentul lor de la oras. Cauta câmpul si o oportunitate de a-siîmprospata energiile si echilibrul. Un turist care îsi apreciaza calitatea vietii cauta un sat

mic, linistit, cu natura vie si cultura locala atragatoare.În plus, turistii care solicita turism rural cauta sa gaseasca locul dorit în mediulrural si sa se cazeze, de preferinta, într-o locatie de turism rural. Fara îndoiala, turismulrural are înca o imagine defavorabila, deoarece spatiul rural apare ca putin atractiv prinlipsa de valorificare. De aceea, acest produs turistic trebuie sa gaseasca o noua pozitionare care sa tina seama de formele actuale ale cererii.

În orice caz, este nevoie de profesionalizare pentru a satisface exigenta de calitatea clientilor, care sa duca la comercializarea produselor de turism rural. Un produs turisticexista numai printr-o buna promovare si distribuire. Daca se doreste sa se îndeplineascaaceste obiective ale ofertei si comercializarea acesteia trebuie sa li se acorde agricultorilor pregatirea si formarea necesara pentru a putea oferi un serviciu de calitate si a prezentasau „vinde” un produs turistic.

Cunoscând asteptarile, preferintele si motivatiile consumatorilor, oferta turisticatrebuie sa se adapteze la cerere, în asa fel încât produsul turistic sa includa beneficii atât pentru turist, cât si pentru populatia locala ofertanta a acestuia.

Turismul în spatiul rural trebuie sa reuneasca cel putin doua conditii:- scoaterea pe piata a unor produse de calitate,- o comercializare corecta.



Oferta turistica trebuie sa fie înserata în mediul rural si supusa controlului siconducerii populatiei locale, careia trebuie sa îi serveasca ca mijloc de promovare socialasi economica si pentru a evita emigrarea.

Principalele beneficii din spatiul rural sunt, printre altele, faptul ca turismul evitasau micsoreaza exodul rural, creeaza locuri de munca, diversifica economia locala,

intensifica consumul de produse locale, profita de instalatiile existente, nu impuneabandonarea activitatii traditionale, îmbunatateste calitatea vietii si protejeaza mediulînconjurator si mentine traditiile culturale.

Pe de alta parte, oferta de turism rural satisface consumatorilor anumite necesitatigenerate de lipsurile existente în viata oraselor. Turismul rural ofera consumatorilor saicontactul cu natura, liniste, preturi rezonabile, ospitalitate, tratament familiar,gastronomie de calitate, schimburi socio-culturale etc.

Turismul rural, dincolo de a trezi si stimula economia zonei, contribuie larevalorificarea istoriei, culturii, naturii, felului de viata si a obiceiurilor satelor.

Atât avantajele, cât si inconvenientele introducerii turismului rural într-o zonaturistica trebuie privite prin prisma economiei sociale, a mediului înconjurator si a

antropologiei.Tabelul urmator mentioneaza avantajele si inconvenientele introducerii într-ozona a turismului rural:




1. Care credeti ca sunt beneficiile spatiului rural din turism?2. Care credeti ca sunt inconvenientele?

Rezumat

Definirea produsului adecvat este, fara nici o îndoiala, activitatea cea maiimportanta a marketingului. Daca dispunem de un produs pe care piata nu îl doreste nicicele mai bune companii promotionale, oricât ar fi de originale si stralucitoare, niciajustarile corecte ale preturilor, nici distributia perfecta nu îi vor convinge pe consumatorisa îl achizitioneze. Din contra, daca produsul îl satisface pe consumator, unicul lucru decare avem nevoie este ca celelalte actiuni de marketing sa fie corecte si coerente, pentru ane garanta succesul pe piata.

Persoanele care aleg sa petreaca vacantele la tara cauta o schimbare aambientului, un mod de viata diferit, unde sa îsi recupereze fortele, un loc linistit, farazgomote si fara aglomeratie. Se cauta, de asemenea, o apropiere de natura, de forme deviata traditionale si un contact cu lumea locala, în încercarea de a compensadepersonalizarea de la orase. Datorita acestor caracteristici ale beneficiarilor si a tipuluide produs oferit, acesti beneficiari impun, din ce în ce maimult, standarde de calitate maimari atunci când solicita produse turistice.

Cunoscând asteptarile, preferintele si motivatiile consumatorilor, oferta turisticatrebuie sa se adapteze la cerere, în asa fel încât produsul turistic sa includa beneficii atât pentru turist, cât si pentru populatia locala ofertanta a acestuia.

Turismul rural, dincolo de a trezi si stimula economia zonei, contribuie larevalorificarea istoriei, culturii, naturii, felului de viata si a obiceiurilor satelor.


1. Primack R., Pătroescu Maria, Rozilowicz L., Iojă C. (2002) – Conservareadiversităţii biologice, Ed. Tehnică, Bucureşti

2. Resmeriţă I. (1983) – Conservarea dinamică a naturii, Ed. Ştiinţifică şiEnciclopedică, Bucureşti

3. Richez G. (1991) – Parcs nationaux et tourisme en Europe, Editions L´Harmattan, Paris

4. Stugren B.(1988) – Ocrotirea naturii. Tradiţii, actualitate, perspective, Ed. Dacia,

Cluj-Napoca5. Toniuc N., Boşcaiu N. (1989) – Situaţia ariilor protejate în R. S. România.

Prezent şi perspectivă, în vol. Strategii pentru asigurarea echilibrelor ecologice,Centrul de multiplicare al Univ. Al. I. Cuza, Iaşi

6. Toniuc N., Oltean M., Romanca G., Zamfir Manuela (1992) – List of Protected Areas în Romania (1932 – 1991), în Ocrotirea naturii şi mediulînconjurător (36)-1, Ed. Academiei, Bucureşti



- MODULUL 10 –

Factorul pret în turismul rural

OBIECTIVE SPECIFICE

Sa cunoasca conceptul de pret si importanta sa ca instrument comercial înîntreprinderile de turism rural;

Sa cunoasca elementele de care tine cont un consumator cand doreste saachizitioneze un produs;

Sa cunoasca metode de fixare a preturilor în sectorul turismului rural.


Sa inteleaga strategii de preturi pentru întreprinderile de turism rural; Sa inteleaga strategii de preturi diferentiate; Sa inteleaga strategii competitive.


Incadrarea strategiei preturilor pentru linii de produse.

Lecţia 1. Conceptul de pret si importanta sa ca

instrument comercial în întreprinderile de turism

rural

Pasul 1.Pretul este o preocupare centrala a responsabililor de marketing din toate

sectoarele. Dar, în mod frecvent, poate fi considerat ca o obsesie autentica din parteaacestor responsabili de marketing din întreprinderile turistice, în special când actioneazaîn segmentul turismului de sejur, asa cum se întâmpla în cazul turismului rural.

Astfel, pretul este o variabila de marketing care are o importanta fundamentala însectorul turistic. Motivele care explica aceasta importanta sunt:- Pretul este un instrument pe termen scurt cu care se poate actiona cu o flexibilitate maimare decât cea pe care o au alte instrumente de marketing;



- Pretul este un instrument de apreciere a calitatii pentru multi consumatori. Exista otendinta de asociere a preturilor mari cu calitatea sporita;- Pretul actioneaza ca un dispozitiv de reglare a volumului cererii. Modificarea pretului permite sa se intervina, partial, asupra intensitatii fluxurilor de cerere, aspect foarteimportant în sectorul turistic, datorita perioadelor de vârf si a celor de scadere a activitatii

care se întâlnesc în turismul de vacanta;- Pretul actioneaza ca filtru selector a tipului de clientela, element foarte evident însectorul turistic, deoarece exista persoane care se îndreapta spre anumite locatii saudestinatii nu pentru un plus de calitate a serviciilor, ci pentru tipul de oameni care merg laaceste destinatii;- Pretul este singura variabila care intervine direct asupra veniturilor si beneficiilor;- Pretul este un instrument competitiv puternic pe pietele unde exista putine reglementari.

Elementul pret are un rol foarte important în comercializarea si rentabilizarea uneioferte de turism rural pe termen lung. Pretul trebuie ajustat în functie de necesitatile pieteispre care se îndreapta oferta si acest pret trebuie sa se stabileasca în functie de sezoane,weekend-uri, zile libere din saptamâna sau evenimente speciale, grupuri sau cereri

speciale.Sunt numerosi factorii care influenteaza determinarea pretului pentru produsulturistic. Trebuie sa se tina seama de relatia dintre componentele sale si, în plus, de analizacompetentei si de factorii de diferentiere si competitivitate.

În momentul studierii instrumentului pret si a utilizarii sale în turismul rural,trebuie sa se ia în considerare faptul ca acest tip de turism reprezinta serviciile turisticecare se ofera consumatorului. Caracteristicile speciale ale serviciilor trebuie sa fierevizuite, deoarece vor influenta fixarea preturilor. Aceste caracteristici sunt:- Stabilirea preturilor pentru servicii este totdeauna mai dificila decât în cazul produselor tangibile, deoarece calculul exact al costurilor, asociat cu prestarea de servicii, înmajoritatea cazurilor, este mult mai complicat.

- Intangibilitatea. Lipsa unei baze tangibile pentru serviciile pure implica imposibilitateaînmagazinarii lor. Intangibilitatea serviciilor creeaza dificultati la stabilirea preturilor acestora, însa când produsele au o baza materiala, este mai simpla clasificarea lor, asacum se întâmpla în cazul prânzului într-un restaurant sau a dejunului într-o locatie deturism rural. În aceste cazuri un consum de materii prime, ca alimentele, are pot fievaluate la pretul pietii, la care va trebui sa se adauige amortizarile elementelor imobiliare (camere frigorifice dintr-un restaurant) sicheltuielile de personal. Când estevorba de stabilira pretului pentru un serviciu pe care îl presteaza un birou de informatiituristice, care este un serviciu pur, este mult mai dificil sa se foloseasca contabilitateacosturilor, deoarece gradul de personalizare este mult mai ridicat, iar durata sa poate fifoarte variabila.- Inseparabilitatea de serviciile turistice, adica faptul ca productia si consumul suntsimultane si se produc la sediul ofertantului fac ca, în situatia în care clientul cumpara pentru prima oara, nivelul de incertitudine privind serviciul pe care îl va primi, sa fie maimare. Acest lucru faciliteaza asocierile de pret-calitate. Serviciile se presteaza într-unanumit moment si într-un loc anume. Pentru petrecerea unei vacante într-un sat pevârfurile din Europa, trebuie sa te deplasezi pâna acolo, lucru care nu se petrece si curestul produselor care se pot produce în tari sau locuri foarte diferite de cele unde seconsuma. Bunurile produse pot fi depozitate si transportate. Serviciile nu se pot



transporta, consumatorul trebuie sa se deplaseze spre locul unde i se ofera. Locatiile dinturismul rural nu percep aceleasi preturi pentru aceeasi categorie sau pentru ca se aflaîntr-o zona geografica sau alta.- Caducitatea serviciilor face sa fie imposibila depozitarea lor atunci când cererea esteinferioara ofertei. În acest sens, camera unei caserurale sau masa la un restaurant de tara,

nevândute într-o zi, suntpotentiale venituri pierdute pentru totdeauna, irecuperabile.- Majoritatea întreprinderilor din sectorul turistic trebuie sa faca fata fluctuatiilor cererii,atât în functie de sezonul din an, cât si de ziua saptamânii sau de intervalul orar din cadrulaceleiasi zile.Ofertele si promotiile servesc la stimularea cererii când se contracteaza înfunctie de sezon, asa cum se întâmpla în turismul rural. Casele rurale, de exemplu, oferatarife mai mici pentru clientii care înnopteaza de luni pâna joi, în timp ce pentru sfârsitulde saptamâna nu este nevoie sa se stimuleze cererea. Gestionarea stabilitatii cererii prin preturi poate crea probleme. Persoanele se pot obisnui cu niste preturi mai mici pentrucazarile de luni pâna joi si pot cere un pret similar daca consuma produsul la sfârsit desaptamâna. În plus, se poate întâmpla ca anumiti consumatori sa amâne cheltuiala,asteptând scaderea preturilor în extra-sezon.

- Capacitate fixa. Pe termen scurt, o întreprindere cu activitati de relaxare, un restaurantsau o casa rurala, au un nivel de capacitate care nu poate fi marit, exceptând miciîntelegeri. Corecta gestionare a binomului cerere-capacitate se schimba, deci, într-ovariabila fundamentala, iar pretul se poate utiliza pentru a gestiona aceasta capacitate înfunctie de cerere.- Omogenitate sau eterogenitate. O alta caracteristica a serviciilor este lipsa lor deuniformitate. Un consumator va prefera un restaurant sau o cazare rurala mai ieftina decâtalta, cu conditia ca produsele sa fie similare. Pe masura ce un serviciu capata un caracter special sau unic, va exista o libertate mai mare de a fixa pretul. Doar acele întreprindericare reusesc sa se diferentieze, sa iasa în evidenta datorita unui atribut important pentruconsumatori (tip de bucatarie, apartenenta la o asociatie cu o imagine de marca a calitatii,

pozitionarea cladirii, privelisti din camere, activitati de relaxare pe care nu le ofera alteîntreprinderi etc.) ar putea percepe preturi mai ridicate, care vor fi, în plus, indicatori decalitate ai prestatiei.

- Cererea este foarte sensibila si poate prezenta fluctuatii importante ca oconsecinta a evenimentelor imprevizibile, cum ar fi o criza politica, stareavremii sau dezastre naturale.

Pasul 2.

Luând în considereare caracteristicile serviciilor turistice, întreprinderile trebuiesa-si marcheze obiectivele pentru a-si putea fixa preturile. Obiectivele oricareiîntreprinderi sau destinatii de turism rural pot fi, printre altele:- Atingerea unei anumite cote de piata;- Sa reuseasca sa surpavietuiasca pe piata;- Sa obtina o imagine determinata;- Sa gaseasca diferite segmente în cadrul pietii si sa stabileasca pretul adecvat fiecaruisegment.

În momentul fixarii obiectivelor, întreprinderile sau destinatiile de turism ruraltrebuie sa tina cont de faptul ca piata turistica este o piata libera si fara reglementare de



preturi. Cu toate acestea, în ciuda faptului ca pretul este supus cererii si ofertei, aceastaoferta trebuie sa fie rezultatul calitatii serviciilor oferite turistilor.

Investitia pe care turistul o face în destinatii este strâns legat de preturilerespective. Acesta este rezultatul consumului de diverse servicii ca: transport, cazare,alimentatie, activitati recreative si altele.

Pretul face referire la termenii (monetari sau nu) tranzactiei volumentare deschimb între consumator si un ofertant. Însa din punctul de vedere al consumatorului, pretul nu consta numai în valoarea monetara platita pentru un produs sau un serviciu, ciinclude, de asemenea, întreg ansamblul de eforturi, deranj, suparare suferite, cât si timpulinvestit pentru cumpararea produsului. Deci, când un consumator îsi propune sa cumpereun produs turistic, el tine seama de:- costurile dinaintea serviciului: cautarea de informatii referitoare la produsul turismrural în ghiduri si reviste de specialitate, târguri si pagini web specializate în turism rural;- costuri în timpul serviciului: De timp. Nu este acelasi lucru sa astepti o ora într-un restaurant sa fii servit sau sa fiiservit imediat. În principiu, o destinatie turistica relativ apropiata de piata emitatoare se

va bucura întotdeauna de un avantaj competitiv. Acesta este motivul cresterii masive aofertei de locatii de turism rural din zonele apropiate marilor orase. Fizice. Asociate cu incomoditati. Astfel nu este acelasi lucru sa parasesti o locatie la

ora 16.00 sau sa o parasesti la 12.00, în primul caz sa-ti permiti sa beneficiezi o dimineataîn plus de serviciile hotelului sau destinatiei turistice; sau nu e acelasi lucru sa ajungi binela o locatie rurala deoarece aceasta locatie este bine semnalizata, în loc sa te ratacesti demai multe ori pâna sa ajungi, din cauza proastei semnalizari a acesteia.

Senzoriale. Asociate cu senzatii nedorite ca, de exemplu, mediul înconjurator degradat, poluare acustica, vizuala, instalatii învechite si, inclusiv, senzatia de nesiguranta cu privire la facilitatile oferite la destinatia turistica. De aceea, în zonele pe care leexploateaza turismul rural trebuie sa se aiba grija de mediul, de poluarea fonica, de

întretinerea instalatiilor (în special cazari care se afla în palate sau conace reabilitate).Asa cum s-a mentionat anterior, clientul va tine seama de o serie de costuri înmomentul cumpararii unui produs turistic. De aceea, când consumatrii de turism rural îsi propun sa faca o rezervare la o întreprindere de turism de aventura sau la o locatie deturism rural, compara beneficiile asteptate cu costurile pe care le implica, în termeni de bani, timp folosit si efort sau deranj. Deseori, consumatorii sunt dispusisa plateasca putinmai mult pentru a-si economisi timpul, sa micsoreze deranjul si sa se bucure de mai multefacilitati. Cu alte cuvinte, ei prefera sa mareasca costul financiar, în scopul reduceriicosturilor non-financiare ale serviciilor.

Lecţia 2. Metode de fixare a preturilor în sectorul

turismului rural

Întreprinderile producaîtoare de bunuri calculeaza costurile cu relativa usurinta.Bunurile încorporeaza materii prime, mâna de lucru directa, amortizarea elementelor de productie si alte sarcini directe. Contabilitatea analitica serveste la întocmirea bugetului sievaluarea devierilor privind calitatea, pretul sau amândoua simultan.



Standardizarea bunurilor faciliteaza calcul costurilor si, deci, adjudecarea preturilor la aceste bunuri. În cazul în care un posibil cumparator telefoneaza la o cazarerurala pentru a se informa asupra preturilor, tipului de camere, serviciilor oferite etc.,timpul care se pierde pentru obtinerea apelului, furnizare de informatii si pentruformalitati le de rezervare, în cazul sau, este greu de standardizat, deoarece acest timp va

depinde de tipul clientului. Proprietarul unei locatii turistice rurale se loveste de o serie dedificultati în determinarea timpului standard al unei rezervari, deoarece asupra lui intervinmai multe circumstante.

Pretul unui serviciu pastreaza o strânsa legatura cu calitatea perceputa în prestatiasa. Nu conteaza ca platesti o suma mare daca locatia îndeplineste sau depasesteasteptarile clientului, serviciul proprietarului a fost politicos, iar informatiile privindlucrurile pe care le poate face sau vedea în împrejurimi au fost valoroase. În cazulserviciilor, pretul are o componenta de perceptie mai importanta decât în cel al bunurilor.Cu acestea este mai usor sa fii obiectiv în momentul evaluarii, datorita bazei lor tangibila.În schimb, atentia acordata de proprietari sau decorarea unei locatii pot fi bine evaluatede unii consumatori si rau de altii, deoarece sunt consecinta unor aprecieri foarte

subiective.În momentul fixarii preturilor pentru servicii, trebuie sa se tina seama decomponenta spatiala sau temporara, componenta pe care nu o au bunurile tangibile.Locatiile rurale de aceeasi categorie si cu servicii similare nu aplica aceleasi preturi îndoua Comunitati Autonome diferite, deoarece stabilirea pretului se face în functie de puterea de cumparare a pietei spre care se îndreapta. De exemplu, locatiile rurale care seafla pe o raza de 2000 km de marile orase sunt mai scumpe dacât altele similare maiîndepartate, deoarece, datorita localizarii lor, este mai usoara vânzarea lor la clientii de o putere de achizitionare medie-ridicata, care reprezinta profilul de clienti care solicitaturism rural la sfârsit de saptamâna.

Caracterul temporar al preturilor serviciilor se datoreaza faptului ca nu se pot

depozita. Aceasta caracteristica, dupa cum s-a mentionat deja, permite ca preturile saconstituie un instrument de control al cererii. De exemplu, o locatie de turism rural poatefixa preturi diferite daca e vorba de zilele libere de saptamâna sau de sfârsitul desaptamâna, în functie de exigentele cererii.

În rezumat, stabilirea preturilor pentru servicii este mai complexa decât cea pentru bunuri tangibile, din cauza dificultatii de fixare a costurilor serviciilor si a componenteide subiectivitate a acestora.

Exista trei elemenete de baza care se pot lua în considerare în momentul fixarii preturilor la oricare produs sau serviciu. Pe de o parte, costurile pe care întreprindereatrebuie sa le acopere pentru ansamblu exercitiului economic impun un pret minim sau de baza pentru un serviciu specific. Pe de alta pare, valoarea serviciului perceputa deconsumator stabileste un pret maxim sau limita pe care serviciul nu-l poate depasi. Însfârsit preturile care sunt încasate pentru servicii similare care pot fi consideratesubstitutive, determina locul unde ne putem situa în evantaiul care porneste de la pretulde baza sau minim si ajunge la pretul maxim sau limita superioara.

În momentul fixarii pretului, întreprinderea de turism rural va lua în considerareunele din criteriile citate (cost, concurenta sau valoare perceputa) în mod predominantunul sau toate de odata:



- Metode bazate pe cost. Pretul se calculeaza însumand costul de productie si costulcheltuielilor generale pentru administratie si calitate, corespunzatoare beneficiului care sedoreste sa se obtina; dar exista anumite limitari deoarece pentru servicii, este greu destabilit costul real fata de cel anticipat si ar fi un pret rigid bazat mai mult pe produs decât pe piata.

Este interesant de stiut care este costul productiei care depaseste punctul mort pentru a putea vinde capacitatea de productie excedentara la preturti atractive, în intentiade a capta noi segmente. Din acest punct de vedere, în turismul rural se pot utiliza tarifede tipul platii unei singure nopti pentru un sejur de doua nopti la sfârsit de saptamâna etc.Sunt avantaje pentru client care reprezinta foarte putin sau nimic pentru întreprindere,care va obtine niste venituri mai putin ridicate comparativ cu tarifele obisnuite, dar cu omarja ridicata de aport la beneficii.- Metode bazate pe concurenta. Conform metodei, punctul de referinta pentru stabilirea pretului este evolutia concurentei, tinând în totdeauna cont de faptul ca cele caredetermina pretul minim la care se poate vinde produsul sunt preturile.

În general, întreprinderile vor fixa un pret similar celui stabilit în sector, în afara

de cazul când beneficiaza de un anumit avantaj sau dezavantaj competitiv, ceea ce le va permite sa fixeze preturi superioare sau îi va forta sa stabileasca preturi mai mici.Criteriul concurentei este foarte mult luat în seama în sectorul turismului rural, în specialîn locatiile sau întreprinderile care lucreaza în aceeasi zona geografica, probabil fiindcaeste mult mai dificil sa diferentiezi produsele rurale care sunt localizate în aceeasi zonageografica, daca se tine seama de faptul ca baza turismului rural o constituie peisajul,obiceiurile, gastronomia si constructiile tipice ale unei zone si, de aceea, vor exista micidiferente în aceste aspecte, ceea ce nu va permite preturi foarte diferite de la oîntreprindere la alta exceptând situatia când exista vreun element de diferentiere.

- Metode bazate pe piata sau cerere. Asa cum s-a mentionat anterior, costuriledetermina nivelul cel mai scazut la care se pot stabili preturile, în timp ce perceperea, de

catre consumator, a valorii unui produs stabileste nivelul cel mai ridicat la care putemfixa pretul. De aceea, psihologia consumatorului si sensibilitatea la pretul diverselor segmente de piata sunt, de asemenea, criterii pentru a determina pretul unei cazari sau aunui restaurant de tip rural.

Lecţia 3. Strategii de preturi pentru întreprinderile de

turism rural

Strategia de preturi a contribuit la realizarea obiectivelor întreprinderii (beneficii,

penetrare, imagine etc.) si a tinut seama de tipul produsului turistic care se vinde, deconcurenta existenta si, în general, de factorii care conditioneaza stabilirea pretului.

Conceperea strategiei de preturi a întreprinderii este o sarcina importanta pe caretrebuie sa o realizeze cei responsabili de comercializarea turismului rural, raspunzândobiectivelor întreprinderilor sau destinatiilor, bineînteles, cerintelor pietei si dând dovadade flexibilitate pentru a se adapta mediului.

Stabilirea preturilor este conditionata de factori multipli, ca piata si concurenta,obiectivele întreprinderii, relatia cu alte instrumente comerciale, costurile, ciclul de viata



al produsului (turismul rural se afla în faza de dezvoltare în anumite locuri, iar în alteleabia a început comercializarea lui) si de interdependenta cererilor de produse (în turismulrural, o zona care are numai locatii rurale, dar nu si întreprinderi cu activitati de relaxarecare sa ofere produse, poate sa nu aiba un raspuns pozitiv din partea consumatorilor, dacanu li se ofera nimic de facut în timpul liber ci doar locatia rurala).

Strategiile de preturi pot fi foarte diverse, desi unele dintre ele sunt preferate înturismul rural. Strategiile utilizate sunt:- Strategii diferentiate;- Strategii competitive;- Strategii de preturi psihologice;- Strategii de preturi pentru linii de produse;- Strategii pentru produse noi.

Pasul 1. Strategii de preturi diferentiate

Aceasta strategie încearca sa exploateze eterogenitatea consumatorilor, în scopul

de a vinde acelasi produs, la preturi diferite, în functie de caracteristicile consumatorilor.Strategiile diferentiate presupun o discriminare de preturi. Se aplica un pret diferitîn functie de capacitatea economica (unele locatii de turism rural au preturi mai mari pentru segmentul întreprinderilor carora le vând cazare de luni pâna joi), caracteristicilesocio-demografice (locatiile de turism rural din insulele Baleare au un pret mai ridicatdecât media nationala, deoarece principalii sai cumparatori sunt turisti germani cu o putere mare de achizitie) si sensibilitatea la pret a diverselor segmente de piata(întreprinderile care ofera turism de aventura îsi ajusteaza mult preturile, deoarece o buna parte din piata este un segment tânar foarte sensibil le pret). Pe de alta parte, în sectorulservicii poate aparea o discriminare temporala sau prin tipul serviciului:- Discriminare temporala. Consta în stabilirea unor preturi diferite, în functie de

momentul când se presteaza serviciul;- Discriminare prin tipul serviciului. Consta în oferirea de servicii la preturi diferite, farasa existe o legatura între pretul încasat si caracteristicile serviciului prestat. De exemplu,în multe locatii de turism rural serviciile aditionale care se presteaza într-o locatie suitenu justifica diferenta de pret fata de tariful standard. Când o întreprindere sau o destinatieutilizeaza preturi diferentiate, o poate face folosind preturi fixe sau variabile, rabaturi pentru cantitatea cumparata, oferte, reduceri pentru o a doua piata.a) Preturi fixe si variabile

În mod normal, întreprinderile de turism rural ofera preturi fixe, care sunt aceleasi pentru toti clientii. Fara îndoiala, în anumite cazuri exista o mai mare flexibilitate înmomentul fixarii cuantumului serviciilor. Acest lucru se întâmpla când se fixeaza pretul pentru grupuri sau când o locatie se închiriaza în totalitate si nu pe camere, când clientul poate ajunge la un acord cu proprietarul, închiriind întreaga casa. b) Reduceri pentru cantitate

Rabatul pentru cantitate este o reducere din pretul unitar oferita cumparatoruluiunui produs care achizitioneaza o cantitate mai mare decât cea normala. Reducerea poatestimula consumul de servicii cu fluctuatii sezoniere ale cererii, cum este cazul turismului.A oferi preturi mai mici pentru realizarea volumului de cumparare sau a recompensafidelitatea consumatorilor constanti sunt exemple tipice de reduceri.



În turismul rural se utilizeaza reducerile în special pentru vânzarea cazarilor lasfârsit de saptamâna, pretul camerelor fiind mai mic daca se rezerva noptile de vineri sisâmbata si nu numai noaptea de sâmbata. De asemenea, exista oferte din parteaîntreprinderilor care ofera activitati de relaxare unde, daca se rezerva doua activitati, seface o reducere.

b) Reduceri aleatorii sau oferteReducerile aleatorii se acorda în perioada sau locuri determinate, fara ca sicumparatorul sa aiba cunostinta prealabila a momentulti în care se va produce reducerea.De aceea, nu sunt considerate oferte diversele tarife practicate în plin sezon sau în extra-sezon care se ofera în turismul rural, si cu care posibilii sunt familiarizati.

Scopul reducerilor aleatorii este atragerea de noi clienti care nu ar fi încercat produsul daca nu ar fi existat oferta. Ofertele pot consta în reduceri directe asupra pretului, în furnizarea unei cantitati mai mari de produs la acelasi pret sau în oferirea unui produs aditional sau a unor produse complementare.c) Reduceri periodice

Spre deosebire de oferte, realizarea reducerilor periodice este cunoscuta anterior

de consumator. În sectorul turistic se obisnuieste sa se ofere reduceri periodice de pret, careducerile de tarifeîn extra-sezon.În turismul rural, extra-sezonul nu coincide cu extra-sezonul de soare si plaja,

deoarece pentru multe locatii rurale sezonul plin este primavara si toamna si nu vara.Scopul acestor reduceri este atragerea clientilor printr-o elasticitate deosebita a cererii.Cei care cumpara în perioada normala, cum ar fi weekend-urile, serujuri în locatii situate pe o raza de 200 km. De marile orase sunt dispusi sa plateasca un pret mai mare, iar rabaturile se realizeaza pentru persoanele care, din cauza sensibilitatii lor la pret, vor solicita produsul în alte perioade.d) Reduceri pentru o a doua piata

Reducerile pentru o a doua piata reprezinta reduceri de pret care nu afecteaza

totalitatea consumatorilor, ca ofertele sau reducerile, ci numai pe aceia care îndeplinescanumite conditii. Acesti consumatori constituie ceea ce se numeste o a doua piata.Rabaturile pentru o a doua piata presupun o discriminare de preturi în functie de

caracteristicile demografice, socio-economice sau de alt tip ale consumatorilor.În turismul rural se obisnuieste sa se aplice rabatul pentru o a doua piata la

hoteluri, campinguri si întreprinderi de turism de aventura, care ofera preturi diferite pentru grupuri sau colegi (caracteristici socio-economice). De asemenea, muzeeleetnografice din diverse localitati rurale ofera tarife diferite, în functie de vârsta clientilor,aplicându-se un tarif pentru tineri sau rabat pentru copii (caracteristice demografice cavârsta).

Pasul 2. Strategii competitive

Preturile se stabilesc încercând sa se profite de situatiile competitive posibile,stabilind preturi egale, superioare sau inferioare, în functie de avantajele de care se beneficiaza.

În situatia de concurenta mare si produse asemanatoare, strategia obisnuita estefixarea unui pret similar cu cele ale celorlalti competitori.



Pasul 3. Strategii de pretiuri psihologice

Preturile psihologice se bazeaza pe modul în care piata percepe cuantumul preturilor si pe asocierea acestora cu caracteristicile si atributele produsului, asociere pe

care o face consumatorul.Un pret ridicat se asociaza, în general, cu un produs sau serviciu de calitate. Înturismul rural, întreprinderea care doreste sa mareasca prestigiul produselor sale va trebuisa fixeze preturi ridicate. Aceasta strategie de pret de prestigiu este eficienta atunci cândconsumatorul percepe în vreun fel superioritatea acelor produse.

Aceasta superioritate se regaseste în cazul locatiilor de turism rural sau alrestaurantelor în localizare (un castel, un conac reabilitat, un palat sau o încapere cu privelisti frumoase), în tipul de clienti care solicita produsul (clientii de un anumit niveleconomic si social dau imaginea locatiei) sau în scoala din care provin cei ce lucreaza înrestaurant.

Acordând atentie psihologiei consumatorului, pretul unui produs se poate fixa în

functie de valoarea perceputa de consumatori sau beneficiari. Pretul, conform valorii perceputa, nu tine seama de componentele produsului, ci de valorea atribuita deconsumatori satisfactiei de a fi cazat într-o anumita locatie, de a mânca într-un anumitrestaurant sau de a realiza o activitate în aer liber.

Pasul 4. Strategia preturilor pentru linii de produse

Atunci când se concepe o strategie de preturi pentru o linie de produse trebuie sase tina seama de beneficiul global al acesteia si nu numai de beneficiile unuia din produsele care o alcatuiesc. În plus, trebuie sa se tina seama de relatia dintre cererile pentru anumite produse.

Când este vorba de fixarea pretului pentru produsele liniei care sunt suplimentare,cum ar fi cazarea, întretinerea sau alta activitate aditionala, se poate stabili pretul pachetului, cara este mai mic decât suma preturilor partiale ale componentelor. Aceastastrategie este utilizata de cea mai mare parte a locatiilor de turism rural, care includdejunul sau alte servicii în pretul camerei duble si, de asemenea este folosita deîntreprinderile cu activitati de relaxare, care includ un pachet de mâncare pentruactivitatile care dureaza toata ziua sau echipamentul necesar pentru realizarea activitatiiîn pretul pe care clientul îl plateste pentru servicii.

Referitor la unele hanuri, când se ofera sevicii grupurilor sau colegilor, se prezintaun tarif de pensiune completa, cuprinzând cazarea plus dejunul, prânzul si cina.

În anumite cazuri, produsele suplimentare sunt absolut necesare pentru utilizarea produsului principal, ca bautura la masa de prânz, lenjerie de baie la coborârea pecanioane, echipament potrivit pentru drumetii sau TVA, care trebuie inclus în facturaoricarei locatii de turism rural. În aceste situatii este vorba de fixarea preturilor pentru„ produsele captive”.

În toata aceasta strategie pentru liniile de produse s-a presupus ca preturilediverselor componente ale serviciilor sunt diferite. Totusi, este posibil sa se fixeze un pretmic pentru toate serviciile oferite. În turismul rural vor fi produse care se schimba în



functie de sezon sau de tipul de camera rezervata etc., mentinând un pret unic în toatesezoanele sau pentru toate camerele casei sau ale hotelului rural.

Pasul 5. Strategii pentru produsele noi

Când un produs se afla în primele faze ale ciclului de viata, este posibil sa seaplice doua strategii alternative de preturi: strategia de „luare a caimacului” si cea de penetrare. Prima strategie presupune fixarea unui pret ridicat la început, împreuna cu oinvestitie mare în promovare, pentru a atrage crema pietei, coborând ulterior preturile înmod treptat, pentru a capta astfel, noi segmente de piata mai sensibile la pret.

A doua strategie presupune fixarea preturilor joase, de la începutul lansarii produsului, pentru a obtine, cât mai rapid posibil, cea mai mare penetrare pe piata.Strategia de penetrare este cea pe care o folosesc multe întreprinderi ca oferta de lansaresau deschidere, în special locatiile rurale.

Teste de autocontrol În cadrul unui sat turistic oferiti urmatoarele servicii turistice:

- cazare 60 RON- mic dejun 5 RON- masa de prânz 12 RON- cina 7 RON- vizita la casa peisagistica a satului 3 RON- plimbare cu caruta 10 RON- curs de 3 zile de colectare si utilizare a plantelor medicinale 50 RON- degustare de vinuri 7 RON- prezentare mestesuguri traditionale (olarit, împletitul cosurilor) 10 RON- excursie cu bicicleta la cetatea de lânga sat 5 RON- spectacol de cântece si dansuri populare zonale 6 RON

Alcatuiti 3 oferte de pachete turistice din aceste servicii aplicând câte o strategiede preturi din cele discutate anterior, pentru fiecare oferta.

Rezumat

Pretul este o preocupare centrala a responsabililor de marketing din toatesectoarele. Dar, în mod frecvent, poate fi considerat ca o obsesie autentica din partea

acestor responsabili de marketing din întreprinderile turistice, în special când actioneazaîn segmentul turismului de sejur, asa cum se întâmpla în cazul turismului rural.

Elementul pret are un rol foarte important în comercializarea si rentabilizarea uneioferte de turism rural pe termen lung. Pretul trebuie ajustat în functie de necesitatile pieteispre care se îndreapta oferta si acest pret trebuie sa se stabileasca în functie de sezoane,weekend-uri, zile libere din saptamâna sau evenimente speciale, grupuri sau cererispeciale



Investitia pe care turistul o face în destinatii este strâns legat de preturilerespective. Acesta este rezultatul consumului de diverse servicii ca: transport, cazare,alimentatie, activitati recreative si altele

Întreprinderile producaîtoare de bunuri calculeaza costurile cu relativa usurinta.Bunurile încorporeaza materii prime, mâna de lucru directa, amortizarea elementelor de

productie si alte sarcini directe. Contabilitatea analitica serveste la întocmirea bugetului sievaluarea devierilor privind calitatea, pretul sau amândoua simultan.Exista trei elemenete de baza care se pot lua în considerare în momentul fixarii

preturilor la oricare produs sau serviciu. Pe de o parte, costurile pe care întreprindereatrebuie sa le acopere pentru ansamblu exercitiului economic impun un pret minim sau de baza pentru un serviciu specific. Pe de alta pare, valoarea serviciului perceputa deconsumator stabileste un pret maxim sau limita pe care serviciul nu-l poate depasi. Însfârsit preturile care sunt încasate pentru servicii similare care pot fi consideratesubstitutive, determina locul unde ne putem situa în evantaiul care porneste de la pretulde baza sau minim si ajunge la pretul maxim sau limita superioara.


1. Borza Al. (1929) – Problema protecţiunii naturii în România, Întâiul Congres al Naturaliştilor din România, Cluj

2. Boşcaiu N. (1979) – Integrarea fitocenotică şi constituirea rezervaţiilor botanice,în Ocrot. Nat. Şi a med. înconj. T. 23, nr.2, Ed. Academiei R.S. România,Bucureşti

3. Botnariuc N. (1989) – Genofondul şi problemele ocrotirii lui, Ed. Ştiinţifică şiEnciclopedică, Bucureşti

4. Botnariuc N., Boşcaiu N., Toniuc N. (1979) – Parcurile naţionale, pădurea şi

ocrotirea naturii, în Rev. Păd. 35. Botnariuc N., Toniuc N. (1986) – Parcurile naţionale în concepţia StrategieiMondiale a Conservării naturii, în Ocrotirea naturii şi a mediului înconjurător, t.30, nr.2, Ed. Academiei României, Bucureşti

6. Bran Florina (1997) – Ecoturism, Editura Economică, Bucureşti7. Doniţă N. (1981) – Probleme privind conservarea ecofondului în România, în

Prognoza şi reconstrucţia ecologică, Academia R.S. România, Filiala Cluj- Napoca, Subcomisia Om şi biosferă, Cluj-Napoca

8. Ghincea Mioara (2003) - Valorificarea turistică a ariilor protejate. Studiu decaz: Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei, în Comunicări de geografie,vol. ,Editura Universităţii din Bucureşti

9. Glăvan V. (2003) – Turism rural, agroturism, turism durabil, ecoturism, Ed.Economică, Bucureşti



- MODULUL 11 -

Strategii de distributie. Cum se ajunge la potentialii

clienti?

OBIECTIVE SPECIFICE

Sa cunoasca caracteristicile strategiei de distributie;

Sa cunoasca functia de distibutie în sectorul turistic; Sa cunoasca principalele instrumente de comunicare si distributie a turismului

rural din prezent.


Sa inteleaga principalele canale de distributie în turismul rural; Sa inteleaga cele trei situatii de distributie directa în sectorul turistic; Sa inteleaga aspecte relevante ale canalelor de distributie în turismul rural.


Cunoasterea promovari pe piata a unui produs.

Lecţia 1. Functia de distibutie în sectorul turistic

Oferta turistica rurala trebuie sa se adapteaza exigentelor cererii, dar trebuie sa

tina seama de faptul ca aceasta nu este alcatuita numai din resurse naturale, ci si dintrunansamblu de locatii, structuri de recreere, din resursele naturale, culturale si arhitectoniceexistente în zonele cu o economie predominant agrara.

Primele aspecte de care trebuie sa se tina cont sunt necesitatile consumatorilor,care solicita alt gen de viata si alte conditii, un turism nou, vacante mai personalizate,cunoasterea culturii traditionale si posibilitatea mai mare de a se bucura de natura. Acestecereri trebuie satisfacute si pentru aceasta trebuie sa se realizeze o planificare care sascoata în evidenta punctele forte si punctele slabe ale pietii, apoi o serie de obiective care



sa caute armonizarea dintre mediul înconjurator, comunitatea locala si vizitator (oferta /cerere). Ulterior se va formula strategia de marketing.

Anterior s-a mentionat ca produsul este compus din servicii. Unul din serviciile de baza este cazarea, însa turistului nu îi este indiferent daca doarme într-o casa rurala saualta; totodata el va fi influentat de serviciile suplimentare, precum de serviciul de camera,

restaurant, oferta de activitati etc. aceste ultime servicii sunt cele care îi determinaalegerea si sunt cele pe care se bazeaza oferta turistica rurala pentru ca produsele ei sa fieatractive.

Ofertantii de turism rural trebuie sa fie constienti ca natura, peisajul, linistea suntelementele care atrag populatia urbana, dar aceste elemente nu sunt suficiente pentru a oretine.

Produsul rural este format din niste beneficii de baza (când turistul merge în zonarurala cauta beneficiul comunicarii cu natura sau sa scape de cotidian, sa se relaxeze saucauta o schimbare de rutina etc.), din lucruri tangibile (forma în care beneficiul de baza setraduce fizic: spatii deschise, servicii etc.) si din produsul îmbunatatit, care este ofertacompleta a produsului (beneficiul pe care îl percepe turistul poate fi modificat prin

semnalizare, pliante, birouri de informatii etc., marind satisfactia turistului).Elementul pret are un rol important în comercializarea si rentabilizarea unei ofertede turism rural pe termen lung. Pretul trebuie sa se adapteze la necesitatile pietii spre carese îndreapta oferta si trebuie sa tina seama în general, de stabilirea tarifelor turistice, înfunctie de anotimp, weekend, zile libere sau evenimente speciale, grupuri sau cererispeciale.

O data ce produsul a fost definit, iar pretul stabilit, produsul turistic trebuie saajunga pe piata si sa i se anunte existenta. La nivel de marketing turistic, aceste douaelemente (distribuirea si comunicarea) sunt foarte unite.

Una din formele de distributie cele mai folosite este comercializarea directa, prinintermediul Centralelor de Rezervari, care usureaza munca întreprinzatorului si a

clientului. Înfiintarea unei Centrale de Rezervari la nivel teritorial, regional sau autonom,care sa îi reuneasca pe întreprinzatori din împrejurimi, presupune obtinerea uneicomercializari mai eficiente, ceea ce reduce costul si faciliteaza cumpararea pentruclientul care, cu un simplu apel telefonic, poate obtine informatii si rezervarea cazariicare îl intereseaza.

În mod normal, Centrala de Rezervari are ca sarcini elaborarea pliantelor sicomercializarea produselor turistice rurale din aria sa de actiuni, atât în mod direct, cât si prin intermediari.

Centralele de Rezervari reprezinta legatura dintre producatori si consumator, deaceea trebuie sa ofere clientului toate informatiile pe care le cere, privitoare la fiecare produs (caracteristicile locatiei, tarifele, informatia concreta asupra activitatilor, sfaturiutile etc.). În consecinta, atentia fata de client trebuie sa fie impecabila, fiind de maximaimportanta angajarea persoanelor adecvate pentru a se ocupa de clienti.

Exista mijloace de comunicare foarte diverse pentru produsul turistic rural, ca pliantele (instrumente de vânzare, pe de alta parte) si târgurile, în afara ghidurilor delocatii rurale si a revistelor specializate în turism rural, ecologic si de aventura etc.

Instrumentele de comunicare mentionate anterior trebuie sa trezeasca curiozitatea,sa capteze atentia publicului, sa faca eforturi pentru a transmite un mesaj coerent. Dar nuse pune probleme de a-i convinge pe receptorii de mesaje sa cumpere produsul, ci s-a



încercat sa se provoace o schimbare de atitudine sau comportament fata de resurselenaturale sau culturale.

Tabelul urmator încearca sa stabileasca principalele instrumente de comunicare sidistributie a turismului rural din prezent.

Ca si pentru oricare tip de industrie, distributia în sectorul turistic poate fi definitafoarte simplu, ca o legatura între producator si consumator.

Dupa optica de marketing ca functie impresariala, obiectivul distributiei va fi sa puna produsul la dispozitia consumatorului, în cantitatea solicitata, la momentul oportunsi în locul unde doreste sa îl achizitioneze, implicând în acelasi timp realizarea unuiansamblu de activitati, cum ar fi informarea, promovarea si prezentarea produsului la punctul de vânzare, în scopul de a stimula achizitionarea acestuia.

Functia de baza a distributiei ca instrument de marketing turistic este de a facilitaaccesul potentialului consumator la informatiile referitoare la servicii sau la destinatiaoferita (accesul la informatie, nu la produsul în sine) si de a-i facilita într-un felefectuarea rezervarii anticipate.

În cazul distributiei produselor si serviciilor turistice, nu se ofera o mobilitatefizica a produsului, ci consumatorul este acela care se deplaseaza spre locatia pusa ladispozitie de ofertant. Accesibilitatea produsului sau a destinatiei, întelegând prin aceastausurinta mai mare sau mai mica cu care vizitatorul poate ajunge la serviciile oferite,



mareste sau micsoreaza numarul alternativelor în ceea ce priveste canalele de distributiecare pot fi utilizate. De exemplu, în insulele Mallorca s-a produs în ultimii ani o crestereimportanta a ofertei de turism rural sub forma hotelurilor mici cu caracter familial sau alocuintelor de vacanta. Majoritatea turistilor care se cazeaza în aceste locatii calatoresc înmod independent, fara a cumpara pachete turistice comercializate de tur -operatori.

Cererea pentru aceste produse exista, dar nu a putut fi materializata pâna în anii90, din cauza cresterii accesibilitatii destinatiei, care se explica prin posibilitatea deinformare asupra ofertei de turism rural, prin intermediul ghidurilor turistice, a revistelor specializate, a centralelor de rezervari si a posibilitatilor pe care le-a dat Internet-ul proprietarilor de locatii mici de a penetra pe o piata larga chiar internationala si acestei piete, sa se informeze si sa faca rezervari prin intermediul retelei. De aceea, tur-operatorul a încetat sa mai fie unica alternativa de distributie realizabila, marindu-sealternativele de distributie, incluzând distributia directa, care au largit accesul la serviciilesi destinatiile care înainte se comercializau cu greutate.

Distributie, din perspectiva marketingului, implica folosirea timpului, a locului, asituatiei si a posesiei. Diferitele aspecte care influenteaza distributia variaza ca

importanta, în functie de produsul turistic care se analizeaza.Utilitatea conceptului de timp se refera la posibilitatea unui consumator de adispune de bunuri si servicii, în momentul în care acesta se hotaraste sa le achizitione ze.-aceasta situatie genereaza în sectorul turistic doua probleme. Pe de o parte, este vorba deconsecinta pe care o implica fata de marile fluctuatii ale cererii si de capacitatea limitata aofertei si, pe de alta parte, de imposibilitatea de depozitare a produselor turistice.

Utilitatea conceptului de loc va contribui la localizarea produselor înamplasamentul cel mai adecvat pietei tinta spre care se îndreapta. În sectorul turistic, datafiind separarea geografica dintre locul de utilizare a produselor si consumatori, acestfactor de distributie capata o relevanta speciala, facilitând posibilitatea de cunoastere sicontractare a produselor turistice la locul de origine a turistului.

Utilitatea conceptului de situatie se refera la ansamblul transformarilor materialedestinate prezentarii bunurilor si serviciilor pentru cumparare si /sau consum, cum ar fi pregatirea, crearea de sortimente etc. Industria turistica are specificatii importante legatede aceasta utilitate. În majoritatea cazurilor, consumatorul va solicita un ansamblu de produse suplimentare, transport, cazare, restaurant, activitati culturale si recreative care,în principiu, sunt produse de întreprinderi si/sau institutii diferite, mai ales când se facereferire la oferta de turism rural.

În sfârsit, prin furnizarea produsului si/sau a dreptului de utilizare a acestuia secontribuie la utilitatea conceptului de posesie. În cazul turismului nu exista posesie fizicaa produsului, dar, în anumite cazuri, se impune posesie de documente care faciliteazadreptul de folosire a acestuia. În cazul turismului rural, ca în multe cazuri, rezervarea seface în mod direct, documentele de transfer bancar sau e-mail-ul de confirmare arezervarii din partea locatiei reprezinta documentele care consemneaza dreptul deutilizare a produsului în viitor.

Crearea utilitatilor descrise anterior va depinde atât de tipul produsului turisticvândut, cât si de tipul clientului care îl solicita. Astfel, turistii care vin pentru relaxare auo varietate de alternative si o mai mare flexibilitate în comparatie cu turistii care facafaceri; de aceea se impune o strategie de distribuire diferita. În plus, turistul care vine pentru relaxare este foarte sensibil la pret (elasticitate ridicata a cererii fata de pret).



De asemenea, exista diferente între turistii autohtoni si cei straini în momentulalegerii canalelor de distributie pentru cumpararea produselor turistice. În mod normal,turistii autohtoni îsi fac direct rezervarile si folosesc vehiculul propriu, în timp ce turistiiinternationali sunt mult influentati de intermediari.

În momentul de fata se produce o schimbare în profilul consumatorului de servicii

turistice, care implica o modificare a preferintelor, atitudinilor si valorilor, care vaconditiona decizia sa de cumparare. De asmenea, aceste schimbari afecteaza canalele dedistributie, de aceea este necesar sa se cunoasca valorile care au relevanta pentruconsumatori si impactul lor asupra lantului de distributie, în special al valorilor legate deextinderea conceptului de calitate la experienta totala de cumparare (rapiditate, nivel deinformare, comoditate, fiabilitate, siguranta, consiliere). Aspecte ca siguranta siconsilierea pot fi furnizate în mod adecvat de agentiile de voiaj, asociatiile sau centralelede rezervari. Daca este vorba de aspecte legate de rapiditate, nivel informational sicomoditate, acestea vor fi acoperite cu mare eficienta de Internet pentru un anumit tip de beneficiar.

Lecţia 2. Principalele canale de distributie în turismul rural

Când se studiaza instrumentul distributie în sectorul servicii, trebuie sa se tinacont de faptul ca productia trebuie sa se vânda în fiecare zi si ca o vânzare ratata nu serecupereaza niciodata.

Pe de alta parte, în cazul unor afaceri ca restaurantele, casele rurale, oferta derelaxare sau birourile de turism, amplasarea locatiei este cea mai importanta, deoarece punctul de vânzare este punctul de prestare al serviciului. Majoritatea locatiilor de turismrural sunt situate foarte aproape de tinuturi naturale interesante sau de vreun sat care seevidentiaza prin oferta sa culturala sau prin arhitectura populara.

Asa cum s-a mentionat în punctul anterior, canalele de distributie din sectorulturistic nu fac numai munca de itermediere dintre furnizor si client, ci sunt, de asemeneaconsilieri de calatorii. În afara de faptul ca influenteaza costurile, astazi canalele dedistributie sprijina si permit diferentierea destinatiilor turistice, adaugându-le valoare sicontribuind la îmbunatatirea imaginii globale si la proiectarea unei imagini care sa aibaun impact puternic.

În definitiv, în sectorul turistic relatiile între distributie si comunicare suntevidente. Mai concret, ar trebui evidentiate aspectele care sunt influentate de aceastarelatie în vânzarea de turism rural:- având în vedere faptul ca serviciile turistice sunt produse si consumate în locuri diferitede locul cumpararii, pliantele informative ale furnizorilor turistici se transforma într-oanumita masura în înlocuitori ai produselor în sine, în fata potentialului turist. În cazulturismului rural, acest rol de furnizor turistic îl preiau, în special, birourile de turism din principalele localitati care ofera turism rural, unde sunt expuse pliante cu hotelurile sicasele rurale, întreprinderile care ofera activitati de relaxare, culturale, traseele,restaurantele etc.;- Intangibilitatea produselor turistice si lipsa de cunoastere datorata distantarii geograficefac ca si comunicarea realizata prin intermediari sa aiba o puternica influenta asupracomportamentului turistului. În cazul turismului rural, este importanta informatia



transmisa de oficiile de turism, centralele de rezervari si inclusiv apelurile telefonice carese fac direct la locatii, informatiile si sugestiile pe care le dau proprietarii acestora desprece pot face sau vedea în zona, caracteristicile locatiei sau modalitatea de acces.

Turismul rural este un concept luat în considerare de putina vreme în strategia decomercializare a operatorilor turistici. Principalul inconvenient care apare în momentul

oferirii acestui tip de prestari de servicii este mobilizarea locatiei.Operatorii nu sunt obisnuiti sa prelucreze problema cazarii în zonele rurale, cinumai în interiorul unui sistem clasic de hoteluri, deoarece se lovesc de doua probleme principale:- Trebuie sa mobilizeze un volum minim de cazare care sa justifice introducerea oferteiîntr-un catalog;- Trebuie sa garanteze o anumita norma de cazare care corespunde cu specificatiacatalogului. Este motivul pentru care operatorii turistici clasici prefera sa lucreze cusistemul hotelier, în loc sa lucreze cu locatiile rurale dispersate, care nu sunt catalogate prin stele sau alte variante, ceea ce îngreuneaza distributia lor.

În cazul agentiilor de voiaj se observa, de asemenea, puti ne initiative de

distributie de turism rural. Agentiile de voiaj constituie, fara îndoiala, un elementdeterminant în distributia sistemelor turistice, actionând ca intermediari, producatori siconsilieri, desi nu se implica prea mult în distributia turismului rural.

Fata de diversitatea produselor turisitce existente, sunt putini agenti care au avutforta de a investiga diversele oferte ale tur-operatorilor care cauta sa îl apropie peconsumator de resursele ecologice si culturale. În prezent, exista agentii de voiajspecializate în turismul de aventura, turismul rural sau turism verde, desi expansiunea lor ca si canal de distributie este tot mai mica.

La momentul stabilirii strategiilor de distributie, întreprinderile de turism rural au putut sa aleaga între distributia directa si cea indirecta. În oferta de turism rural sa ales, în principal, distributia directa, fara utilizarea agentiilor de voiaj sau a tur - operatorilor.

Distributia directa este utilizata, în majoritatea cazurilor, pentru vânzareaturismului rural, în care prestatorul serviciilor turistice este cel care, prin resursele sale,îsi asuma diversele functii de distributie. Dupa Middeton (1994), exista trei situatii dedistributie directa în sectorul turistic:- Distributia directa, bazata pe contactele produse chiar în locul prestarii serviciului. Esteo situatie tipica în restaurante si în oferta recreativa de turism rural, desi se produce înmica masura în casele rurale sau hotelurile rurale;- Distributia directa, bazata pe contactele produse în locul de origine al clientului.Aceasta situatie cuprinde, cumpararea serviciului de turism prin Internet, folosireatelefonului, faxului, e-mail-ului sau a centralelor de rezervari. Acesta este cazul cel maiobisnuit de distributie de cazari de turism rural, în care rezervarile nu se fac prinintermediari;- Distributia directa, bazata pe contractele produse în birourile care apartin prestatorilor de servicii. Aceasta optiune apare în turismul rural în cazul centralelor de rezervari decazari sau al întreprinderilor de turism de aventura care au birouri deschise pentru public.

Hotelurile, casele rurale sau întreprinderile care ofera activitati de relaxare potactiona ca distribuitori de produse si servicii proprii sau ca distribuitori ai asociatiilor decare apartin. Locatiile si oferta de restaurant si de relaxare utilizeaza ca principalele



instrumente de distributie directa centralele de rezervari, proprietate a asociatiilor deturism rural sau a organismelor publice, asociatiile si noile tehnologii de informare.

Birourile de turism, când primesc o cerere de informatii despre turismul rural, nuîndeplinesc functia de centrala de rezervari, ci de simplu intermediar între producatori sisolicitanti, trimitând informatii prin posta sau prin fax, despre locatii, locul unde sunt

situate, preturile lor etc. Dupa aceea solicitantul este pus în contact direct cu proprietariicaselor rurale, cu restaurantele, întreprinderile de relaxare etc.În mod normal, centrala de rezervari este însarcinata cu elaborarea pliantelor si

comercializarea produselor turistice rurale în aria lor de actiune, atât în mod direct, cât si prin intermediari. Centralele de rezervari sunt elementele canalelor de distributie cele maiapropiate de furnizorul de produse hoteliere si de întreprinderile care ofera activitati derelaxare. Beneficiile lor de baza rezida în furnizarea de informatie imediata privind pietele disponibile, cunoasterea detaliata a caracteristicilor acestor produse si facilitarearealizarii rezervarilor corespunzatoare.

Una din principalele strategii de apropiere de consumator si, deci, de distributieeste fenomenul de asociere, care faciliteaza distributia ofertei rurale, având în vedere ca

presupune un contact între ofertanti, iar când una din case nu mai are locuri, aceasta îiofera consumatorului informatii despre altele si, astfel, faciliteaza contactul dintre cereresi oferta.

Alt sistem de distributie directa este utilizarea noilor tehnologii de informare.Diverse întreprinderi de turism rural utilizeaza acest tip de canal de distributie pentru a se pune în contact cu piata, cu paginile sale web, oferind posibilitatea de efectuare arezervarilor direct prin intermediul retelei informatice.

Lecţia 3. Aspecte relevante ale canalelor de

distributie în turismul rural

Dupa analiza diferitelor canale de distributie directa folosite de turismul rural pentru distribuirea produselor sale si tinând seama de importanta scazuta a distributieiindirecte, se pot trage urmatoarele concluzii privind aceasta tema:- Pentru a dezvolta un turism rural de calitate, care sa se adreseze unui public aflatdeparte de locurile de destinatie, ca o alternativa a turismului de masa, asociereafurnizorilor turistici este indispensabila si are ca scop îmbogatirea pachetului de serviciioferite.- Gradul de implicare si participare a canalelor traditionale în comercializarea turismuluirural trebuie sa se schimbe daca dorim sa depasim comportamentul sezonier al cereriiinterne.

- Noile tehnologii si, mai concret, Internet-ul, îmbunatatesc coordonarea necesara întrefurnizorii turistici, cât si relatiile acestora cu membrii canalului traditional, marindeficienta si productivitatea acestora, în masura în care fac posibila gestionarea comuna ainformatiei si îmbunatatirea calitatii acesteia.- Noile canale de comercializare directa fac posibila întâlnirea între cererea si oferta deservicii.

În comercializarea turismului rural, Internet-ul este folosit de consumator nunumai ca un canal de informare, ci si ca un mijloc de contractare a serviciului.



Teste de autocontrol 1. Treceti în tabelul urmator furnizorii de servicii turistice din microregiuneadumneavoastra.

Furnizor Serviciile oferite

2. Analiza SWOT al functionarii cu succes a unei Centrale de Rezervari (Punctetari/Puncte slabe /Oportunitati /Pericole)

4. Ati înfiintat o Centrala de Rezervari în satul/comuna/microregiuneadumneavoastra. Cunoscând furnizorii de servicii turistice, ofertele lor, resursele pasive si active din zona, prezentati informatiile esentiale legate de turismul ruraldin zona.

Rezumat

Oferta turistica rurala trebuie sa se adapteaza exigentelor cererii, dar trebuie satina seama de faptul ca aceasta nu este alcatuita numai din resurse naturale, ci si dintrunansamblu de locatii, structuri de recreere, din resursele naturale, culturale si arhitectoniceexistente în zonele cu o economie predominant agrara.



Produsul rural este format din niste beneficii de baza (când turistul merge în zonarurala cauta beneficiul comunicarii cu natura sau sa scape de cotidian, sa se relaxeze saucauta o schimbare de rutina etc.), din lucruri tangibile (forma în care beneficiul de baza setraduce fizic: spatii deschise, servicii etc.) si din produsul îmbunatatit, care este ofertacompleta a produsului (beneficiul pe care îl percepe turistul poate fi modificat prin

semnalizare, pliante, birouri de informatii etc., marind satisfactia turistului).Centralele de Rezervari reprezinta legatura dintre producatori si consumator, deaceea trebuie sa ofere clientului toate informatiile pe care le cere, privitoare la fiecare produs (caracteristicile locatiei, tarifele, informatia concreta asupra activitatilor, sfaturiutile etc.). În consecinta, atentia fata de client trebuie sa fie impecabila, fiind de maximaimportanta angajarea persoanelor adecvate pentru a se ocupa de clienti

Functia de baza a distributiei ca instrument de marketing turistic este de a facilitaaccesul potentialului consumator la informatiile referitoare la servicii sau la destinatiaoferita (accesul la informatie, nu la produsul în sine) si de a-i facilita într-un felefectuarea rezervarii anticipate.

Turismul rural este un concept luat în considerare de putina vreme în strategia de

comercializare a operatorilor turistici. Principalul inconvenient care apare în momentuloferirii acestui tip de prestari de servicii este mobilizarea locatiei.




2. Bran, Florina; Marin, Dinu; Simon, Tamara, Turismul rural. Fondul european, EdituraEconomică, 1997.


Economică, 2005



2005

6. Neacsu N. Turismul si dezvoltarea durabila -, Ed. Expert, Bucuresti, 2000.7. Nistoreanu, Puiu, Turismul rural, Editura ASE , Bucureşti, 2006

8. Postelnicu, Gheorghe, Introducere în teoria şi practicarea turismului, Editura Dacia,Cluj-Napoca, 1997

9. Turtureanu A., Economia turismului, Ed. Fundaţiei Academice Danubius Galaţi, 2007



- MODULUL 12 –

Promovarea turistica

OBIECTIVE SPECIFICE

Sa cunoasca promovarea turistica; Sa cunoasca comunicarea în turismul rural; Sa cunoasca mix-ul de comunicare utilizat în promovarea turistica.


Sa inteleaga obiectivele promovarii în turism; Sa inteleaga studiul de caz privind promovarea turismului. Sa cunoasca formele de promovare turistica


Incadrarea publicitatii in turism.

Lecţia 1. Comunicarea în turismul rural

Promovarea turistica reprezinta procesul de comunicare a ofertei turistice si decerere a legaturii între produsele turistice si consumatorii lor potentiali folosind mijloacespecifice, cum ar fi: reclama, publicitatea, relatii publice, promovarea vânzarilor,sponsorizarea etc.

Actiunile promotionale sunt orientate spre mentinerea si fidelizarea clientilor firmei, atragerea clientilor potentiali, care nu au devenit înca consumatori de produseturistice, atragerea clientilor firmelor concurente si de informare si educare a persoanelor care au aversiuni fata de anumite genuri de agremente, pentru a-I transforma înconsumatori potentiali.

Politica promotionala este parte integranta a strategiei de marketing a firmei deturism.



Promovarea în turism are un complex, actionînd pe multiple planuri asupraconsumatorilor potentiali si anume:1. Comunicarea informativa are rolul de a atentiona consumatorii potentiali despreexistenta anumitor produse turistice, despre firmele de turism, distribuitori etc.

Rolul complex al comunicarii informative deriva din specifitatea produsului

turistic care este imaterial si integrabil. Prin actiunile promotionale se realizeazatangibilizarea produselor turistice, se creeaza o imagine de produs si de firma carefaciliteaza perceperea si întelegerea ofertei turistice de catre clienti si inspira încredere înfirma de turism.

Eforturile promotionale sunt pe deplin justificate si datorita faptului ca productiaturistica se desfasoara pe plan local, în anumite zone, produsul fiind însa adresat turistilor zonali, nationali si internationali, care se afla la mari distante. Daca produsul turistic nueste cunoscut consumatorilor nu va avea succes de piata si nu se va vinde, indiferent decaracteristicile de calitate a acestuia.

Evolutia modului de informare, prin extinderea utilizarii Internet-ului, a creatfirmelor implicate în activitatile tuirstice noi posibilitati de informare si comunicare cu

potentialii clienti.Site-urile deschise pe Internet ofera informatii complexe despre produseleturistice existente al nivel mondial, despre firmele producatoare, distribuitori, preturile sitarifele practicate, modul de comercializare, sistemele de plata etc.

Utilizarea curenta a Internet-ului a condus la crearea retelelor globale dedistributie a serviciilor. Aceste retele de talie internationala, utilizând tehnologiainformationala de stocare, prelucrare si transfer al informatiilor, au fost initiate decompaniile aeriene si s-au extins la nivelul întregii planete, propunând clientilor potentialioferte ce corespund elementelor componente ale unui produs turistic: transport, cazare,închirieri de autovechicule, posibilitati de agrement, croaziere etc.

De asemenea lanturile hoteliere si firmele de transport si-au creat site-uri de

prezentare si sisteme informatice de rezervare proprii, permitând accesul direct,automatizat la informatiile privind ofertele turistice, locurile disponibile, preturile practicate, modalitatile de rezervare si transfer electronic al contravalorii serviciilor.

Reconsiderarea modului de informare al consumatorilor prin utilizarea curenta aInternet-ului nu a exclus celelalte mijloace de comunicare, putându-se vorbi despre unmix de comunicare care reuneste toate mijloacele de promovare utilizate de firmele deturism, asa cum este prezentat în tabelul urmator:



Informatiile pe care le difuzeaza o firma de turism prin diverse moduri decomunicare trebuie sa fie corecte si sa respecte „ principiul celor trei C: continuitate-convergenta – coordonare”

Informatiile pe care firma le transmite la consumatori trebuie sa fie realiste, sa nu

supraevalueze prestatia turistica si sa creeze consumatorilor iluzia de a achizitiona un produs superior fata de cel platit efectiv prin pret, fapt ce ar dauna prestigiului firmei.

Consumatorii receptioneaza informatiile din mai multe surse: comerciale sinecomerciale, personale si impersonale, pe care le confrunta pentru a-si forma o impresiedefinitiva asupra unei destinatii de vacanta si pentru a adopta decizia de cumparare.

În tabel sunt prezentate principalele surse de informare utilizate de consumator.



Personalul de marketing al firmelor de turism încearca sa cunoasa sursele de

informare care pot influenta consumatorii în adoptarea deciziei de cumparare, pe careîncearca sa le utilizeze într-un mod cât mai avantajos pentru firma pe care o reprezinta.În acest sens în literatura de specialitate sunt mentionati formatorii de opinii,

liderii de opinii si prescriptorii.Formatorii de opinii sunt persoane celebre, grupuri de persoane sau agentii de

turism cu renume pe piata turistica, care, exprimându-si satisfactia pentru alegerea uneidestinatii turistice sunt în masura sa influenteze consumatorii potentiali.

Liderii de opinie sunt persoane din aceeasi categorie sociala cu cei pe careinfluenteaza (colegi, prieteni), fiind considerati persoane de încredere, care au experientaîn consumul produselor turistice respective.

Cererea turistica este, de asemenea, puternic influentata de conceptiile societale

legate de petrecerea timpului liber, educarea copiilor si tinerilor prin excursii de studii, practicarea sporturilor în aer liber, a turismului ecologic, turismul cultural si ocrotireamediului natural, socializarea copiilor prin petrecerea vacantelor în tabere scolare etc.Din dorinta de participare sociala, de a adera la viata organizatiei din care fac parte,grupuri de persoane (copii, tineri, vârstnici) vor achizitiona pachetele de servicii turisticela simpla recomandare a profesorilor sau doctorilor. Aceste persoane care recomanda unanumit sejur, numite prescriptori au un rol determinant în comunicarea turistica si înachizitionarea unor produse turistice.2. Comunicarea afectiva are rolul de a trezi interesul si emotia clientului, declansânddecizia de cumparare. Sarcina promovarii de a informa clientii despre existenta sicaracteristicile calitative ale produselor turistice nu este suficienta.

Tinând cont de permanenta evolutie a produselor turistice, de nivelul concurenteisi motivatiile consumatorilor, prin actiunile promotionale se urmareste directionareaconsumatorilor catre produsele ce-i ar putea satisface în cea mai mare masura necesitatilesi doleantele si pe care si-ar dori sa-l achizitioneze.

Folosind instrumente cum ar fi relatiile publice si promovarea vânzarilor, promovarea turistica depaseste functia de informare jucând un rol activ în formarea produselor turistice, educarea consumatorilor, nivelul preturilor si stabilirea canalelor dedistributie.



3. În plan comportamental promovarea turistica poate consolida, crea sau schimbaatitudinea si comportanentul consumatorului de produse turistice. Astfel în functie deobiectivele firmei de turism si politica adoptata, orice nonconsumatori poate fi educat, Ise pot forma gusturile si atitudinile, i se pot oferi produse alternative pentru a deveniclient potential si apoi client efectiv, fidel firmei.

Lecţia 2. Obiectivele promovarii în turism

Obiectivele politicii promotionale sunt parte componenta a obiectivelor demarketing ale firmei de turism.

Pentru transmiterea unor mesaje promotiaonale trebuie fixate atât obiectivele politicii promotionale, care este parte componenta a politicii de marketing, cât si populatia tinta sau segmentul de piata caruia i se adreseaza. Având în vederesezonalitatea cereii turistice toate aceste actiuni trebuie coordonate si realizate la termene bine stabilite, pentru a avea efectul scontat.

Studiu de caz:De exemplu, în tara noastra programul turistic „Litoralul pentru toti” promovat de

Ministerul Turismului are un d ublu scop:1. Reducerea subutilizarii capacitatilor de productie prin prelungirea perioadei de sezondupa 01.09. 20022. Acordarea unor facilitati persoanelor cu venituri moderate, care nu-si pot permite unsejur pe litoral în perioada de sezon, acestia reprezentând populatia tinta, careia i seadreseaza programul (pensionari, elevi, studenti, bugetari etc.) si formarea uneiobisnuinte ca acestia sa frecventeze litoralul în luna septembrie.

Deci, obiectivul de marketing ce trebuie atins este atragerea unui numar cât mai

mare de turisti pentru utilizarea integrala a capacitatii de cazare, servire a mesei sifidelizarea clientelei.Obiectivele politicii promotionale a Ministerului Turismului au fost realizate în

mai multe etape:1. Etapa de comunicare informativa, în care prin toate mijloacele de informare în masa(radio, televiziune la ore de maxima audienta, presa etc.) au fost difuzate anunturi care sainformeze populatia despre existenta acestor programe.

Populatia tinta este mare public cu venituri modeste.2. Etapa de comunicare afectiva, în care au fost transmise succesiv imagini emotionantecu plaja si peisajele marine, jocurile si concursurile organizate pe litoral, despre beneficiile unei cure helio-marine, posibilitatile de agremente si de fiecare data, au fostamintite facilitatile tarifare consistente de care vor beneficia turistii prin programul„Litoralul pentru toti”.3. Etapa de promovare a reactiilor comportamentale, în care turistilor potentiali l-i seaduce punctual la cunostinta:· Câte locuri (80%) au fost vândute pâna în momentul respectiv (30.08.2002);· Câte locuri mai sunt disponibile din fiecare din cele patru serii ale programului;· Pâna la ce data si de unde pot fi achizitionate bilete de odihna ale programului „Litoralul pentru toti”;



· Costul biletului si facilitatile tarifare acordate de C.N. „CFR” Calatorii pentru beneficiarii acestui program.

În stadiul de comunicare informativa marele public a luat cunostinta deexistente programului „Litoralul pentru toti”.

În etapa de comunicare afectiva au fost transmise imagini emotionante, cu rolul

de a trezi dorinta vizitarii litoralului.În etapa de promovare a reactiilor comportamentale se asteapta ca prinmesajele difuzate sa grabeasca decizia potentialilor consumatori, care înca mai ezita sacumpere produsul turistic, ce este înca disponibil, dar nu pentru multa vreme.

Faptul ca pâna la data de 30.08.2002 au fost vândute 80% din biletele disponibiledenota faptul ca Ministerul Turismului a realizat o campanie promotionala eficienta, iar obiectivul de marketing - utilizarea integrala a capacitatii de cazare – a fost atins.

Lecţia 3. Formele de promovare turistica

Promovarea turistica se realizeaza prin multiple moduri de comunicare:1. Internet-ul;2. Publicitatea;3. Relatiile publice;4. Fortele de vânzare;5. Marketingul direct;6. Promovarea prin marca;7. Sponsorizarea;8. Târguri, expozitii si saloane profesionale.

Pasul 1. Publicitate în turism

Publicitatea turistica reprezinta o forma de comunicare în masa, care, prinintermediul mijlocului de informare ales, se adreseaza unor grupuri tinta de consumatori, pentru realizarea obiectivelor promotionale ale firmei.

Publicitatea reuneste toate activitatile promotionale, cu caracter comercial saunecomercial, prin care se transmit mesaje despre firma de turism, produsele si serviciile pe care le realizeaza, marca firmei si se realizeaa sub urmatoarele forme:· Reclame tiparite sau difuzate prin intermediul televiziunii sau radio;· Cataloage;· Brosuri si pliante;· Materiale tiparite difuzate prin posta;· Panouri publicitare;· Materiale audio-video;· Afisaj;

Mesajele transmise au urmatoarele caracteristici:· Sunt transmise simultan, pe diverse cai (radio, televiziune, publicatii, reclame),adresându-se publicului larg;· Sunt impersonale (universal valabile);



· Sunt indirecte (persoanele care receptioneaza mesajele nu se afla în contact direct cuemitentii acestora);· Au sens unic, comunicarea mesajului se realizeaza de la emitent la persoanele carereceptioneaza, neimplicând un mesaj de raspuns.

Pentru realizarea unei forme de publicitate trebuie luate urmaroarele decizii:

1. Ce trebuie sa contina mesajul, care este tema acestuia;2. Cui îi este adresat (populatia tinta);3. Pe ce suport (audio, video, tiparituri) va fi realizat mesajul publicitar;4. Când va fi declansata campania publicitara;5. Cum se va transmite mesajul la consumator (mass-media, afisaj, panouri publicitaresau alte forme);6. Ce buget este necesar realizarii acestor mesaje;7. Stabilirea modalitatilor de control si evaluare a eficientei eforturilor publicitare.1. Tema mesajului publicitar (continutul) poate fi un enunt sau sloghen care sa exprimeclar, concis si complet obiectivul campaniei publicitare. Mesajul trebuie sa fie scurt (osingura idee), unic, usor de înteles si retinut si suficient de atractiv pentru a retine

atentia publicului. Numai persoanele care retin mesajele pot fi considerate clientii potentiali. Se vor folosi cuvinte – cheie, sugestive pentru ideea ce se doreste a firetinuta.

În cazul mesajelor tiparite sau daca se doreste promovarea imaginii de marcarealizarea grafica este de mare însemnatate; pentru mesajele audio-video este importantaalegerea fondului muzical, imaginea, culorile s.m.a.2. Populatia tinta, careia îi este adresat mesajul publicitar poate fi: publicul larg, clientiiactuali, clientii potentiali sau distribuitorii produselor turistice.

De asemenea, mesajul publicat poate viza nonconsumatorii de produsele turisticeîn scopul educarii si formarii gusturilor, fie profesorii sau medicii în calitatea de prescriptori.

Obiectivele unei campanii publicitare sunt determinate pentru a decide cuiadresam mesajul publicitar. Astfel, de exemplu, populatia tinta va fi aleasa în mod diferitdaca se doreste o campanie publicitara informativa (pentru lansarea unui nou produsturistic) sau o campania publicitara de consolidare, de fidelizare a clientilor efectivisau o campanie de incitare la achizitionarea unui produs (reduceri de pret, oferirea unor cadouri).


1. Cum ajungem la informatii legate de produse turistice?2. Cum ati pregati o strategie de promovare a produsului turistic cultural din zona

proprie, utilizând cele 3 etape (comunicare informativa, comunicare afectiva, promovare

a reactiilor comportamentale)?



Rezumat

Promovarea turistica reprezinta procesul de comunicare a ofertei turistice si decerere a legaturii între produsele turistice si consumatorii lor potentiali folosind mijloacespecifice, cum ar fi: reclama, publicitatea, relatii publice, promovarea vânzarilor,sponsorizarea etc.

Eforturile promotionale sunt pe deplin justificate si datorita faptului ca productiaturistica se desfasoara pe plan local, în anumite zone, produsul fiind însa adresat turistilor zonali, nationali si internationali, care se afla la mari distante. Daca produsul turistic nueste cunoscut consumatorilor nu va avea succes de piata si nu se va vinde, indiferent decaracteristicile de calitate a acestuia

Consumatorii receptioneaza informatiile din mai multe surse: comerciale sinecomerciale, personale si impersonale, pe care le confrunta pentru a-si forma o impresiedefinitiva asupra unei destinatii de vacanta si pentru a adopta decizia de cumparare.

Folosind instrumente cum ar fi relatiile publice si promovarea vânzarilor, promovarea turistica depaseste functia de informare jucând un rol activ în formarea produselor turistice, educarea consumatorilor, nivelul preturilor si stabilirea canalelor dedistributie.


1. Mohan Gh., Ardelean A., Georgescu M. (1992) – Rezervaţii şi monumente alenaturii din România, Ed. Scaiul, Bucureşti

2. Muja S. (1994) – Dezvoltarea spaţiilor verzi în sprijinul conservării mediuluiînconjurător în România, Ed. CERES, Bucureşti

3. Neacşu P., Apostolache-Stoicescu Z. (1982) – Dicţionar de ecologie, Ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti

4. Pătrăşcoiu N. (1980) – Rezervaţiile şi parcurile naţionale în actualitate şi perspectivă, Rev. Păd. Nr. 5

5. Pârvu C. (1983) – Plante şi animale ocrotite în România, Ed. Ştiinţifică şiEnciclopedică, Bucureşti



- MODULUL 13 –

Comercializarea artelor meşteşugurilor şi a locurilor deinteres turistic

OBIECTIVE SPECIFICE

Sa cunoasca cateva elemente privind comercializarea artelir mestesugurilor Sa cunoasca rolul prnsiunilor in comercializarea de bunuri si furnizarea de

informatii pentru turisti


Sa recunoasca etapele care alcatuiesc o prezentare comerciala Crearea unei povesti astfel incat sa uimeasca pe turisti Sa cunoasca elemente care sunt prezentate in interactiunea cu oaspetii.


Crearea unui program organizat.

Lecţia 1. Introducere

În perioada de şedere a ciclului turistic, este foarte important ca proprietarii de pensiuni şi membrii comunităţii să demonstreze valoarea tradiţiilor şi a locurilor deinteres din România. Vizitatorii apreciază o experienţă care include posibilitatea de acumpăra lucruri care să le aducă aminte de România şi în timpul căreia pot afla ce locuriinteresante mai pot vizita. Turiştilor le place să cheltuiască bani pe obiecte de artă,artizanale şi alte suveniruri care să le reamintească de vacanţă. Acest lucru le aratăoamenilor din regiune că ce au ei de oferit are valoare. Mai mult, turiştii doresc săexploreze zona în care se află, dar de multe ori nu prea au informaţii cu privire la ce potvedea şi ce pot face. Este responsabilitatea operatorilor şi a membrilor comunităţii să fie bine informaţi, pentru ca la rândul lor să poate oferi informaţii şi indicaţii turiştilor caredoresc să exploreze împrejurimile.

Este foarte important să legăm diferite sectoare ale economiei rurale cu sectorulturistic. Unele dintre aceste sectoare sunt sectorul artizanal, fermele, atracţiile rurale şisectorul alimentar. Odată ce turiştii descoperă produsele specifice unei regiuni rurale, le povestesc şi prietenilor şi rudelor despre toate aceste lucruri. În afară de faptul că



numărul de turişti în regiune creşte, sunt şi consumatori care cumpără diverse obiectedirect de la meşteşugari sau de pe piaţa externă. Economia creativă şi cea turistică suntcomplementare. Comercializarea este arta de a comunica prin lucruri tangibile. Scopulcomercializării este de a oferi informaţii vizuale într-un fel care îl motivează pe cel carele primeşte să acţioneze într-un fel. În acest fel se pot vinde experienţe cum ar fi vacanţe,

vizite la atracţii turistice naturale, filme, festivaluri etc.În acest scop se folosesc obiecte care reprezintă o persoană , un loc sau lucru careare o poveste. În turism, perioada de şedere din ciclul turistic este perioada când turiştiifac cumpărături şi se implică în diverse activităţi prin care să-şi umple timpul liber. Acestmodul extinde conceptual de comercializare de la simpla prezentare a unor obiecte pe raftla furnizarea de informaţii pentru turişti într-o varietate de forme.

Lecţia 2. Rolul pensiunilor în comercializarea de

bunuri şi furnizarea de informaţii pentru turişti

Pensiunile sunt locuri perfecte pentru comercializarea de obiecte care spun cevadespre artizani, atracţii, restaurante, etc., lucruri de care turiştii sunt interesaţi în timpulşederii lor la pensiune. Aceasta este o activitate de comunicare, care reprezintă atât unsuport vizual, cât şi un instrument prin care se stabileşte un contact direct cu turiştii, pentru a le armoniza interesele cu atracţiile şi activităţile din regiune.

O pensiune turistică obişnuită nu are spaţiu suficient pentru prezentarea produselor de artizanat. La fel, nu există spaţiu suficient pentru a prezenta afişe cuinformaţii despre zonele de interes turistic. Pentru toate acestea e nevoie de spaţiuspecial. Totuşi, prezentările de dimensiuni mai mici, făcute cu măiestrie, îi pot motiva peturişti să caute informaţii suplimentare. Când se întâmplă acest lucru, gazda are ocazia să-i prezinte oaspetelui toate oportunităţile de explorare a comunităţii rurale şi de

descoperire a suvenirului perfect.Comunicarea verbală şi non-verbală este esenţială pentru entuziasmarea

oaspetelui odată ce acesta îşi exprimă interesul de a afla mai multe despre prezentarearespectivă.

Comercializarea are potenţialul de a conecta mai multe firme şi beneficiul de a putea proiecta imaginea unei experienţe turistice complexe şi unitare. Beneficiile pentruîntreaga economie turistică pot fi uriaşe atunci când pensiunile pe de o parte şi celelaltefirme pe de alta se promovează unele pe celelalte. Asta înseamnă însă o responsabilitatesporită pentru proprietarii de pensiuni. Oricum, toţi operatorii şi proprietarii vor învăţadin propria experienţă că artizanii, restaurantele şi ceilalţi implicaţi în economia uneiregiuni sunt complementari pensiunilor turistice şi că lucrând împreună, toată lumea are

de câştigat.

Lecţia 3. Prezentarea comercială

Acest proces complex al comercializării are mai multe etape. Iată care sunt celemai importante:

Pasul 1. Alegerea unei teme



Alegerea unei teme – fiecare persoană are anumite interese. Temele trebuieselectate pe baza preferinţelor personale. De exemplu, temele ar putea să fie viaţa însălbăticie, viaţa la fermă, religia, artele şi bucătăria. Când cei care se ocupă de furnizareade servicii turistice aleg teme ce îi interesează, pot spune o poveste reală şi binedocumentată.

Prezentarea trebuie să aibă o anumită temă. În felul acesta turiştii vor dori să aflemai multe şi în final să viziteze locurile şi persoanele respective. Tema poate fi orice ereprezentativ pentru regiunea Huedinului. De exemplu, agricultura e un domeniu în care putem găsi multe teme. Ţesutul, olăritul sau bucătăria tradiţională permit comercializareaunei game largi de obiecte care spun poveşti despre Munţii Apuseni şi zona Huedinului.

Pasul 2. Identificarea surselor de materiale şi informaţiiFiecare sat are o bogăţie de materiale şi informaţii care reprezintăteme specifice Apusenilor. Se poate face un inventar al acestorapentru a-i ajuta pe proprietarii de pensiuni şi pe operatorii turistici săafle cât mai multe despre meşteşuguri, locuri şi activităţi interesante

din regiune. O formă de a păstra o evidenţă a acestor surse ar fi untabel de felul celui de mai jos.

Pasul 3. Colectarea de materiale şi produseColectarea de materiale şi produse – materialele şi produsele sunt elemente

tangibile, care spun povestea unui loc sau a unei persoane. Este important să colectămobiecte care reprezintă imaginea completă a unui loc sau a unei persoane. Obiectele pot fi

fotografii, tablouri, articole de ziar, ţesături, sticle de vin, potcoave sau mere. Acestea potfi vechi sau noi, murdare sau impecabile, în funcţie de imaginea pe care dorim să ocream.

Materialele informative pot fi broşuri, documente, cărţi poştale, etc., care pot fioferite turiştilor pentru a le aminti de locul sau persoana despre care au cerut informaţii.

Pasul 4. Crearea poveştiiCrearea poveştii



Fiecare prezentare are o poveste spusă de fiecare obiect care o compune.Obiectele reprezintă pe cineva: o persoană, un loc sau un lucru. Fiecare persoană, loc saulucru are ceva unic, despre care se poate spune o poveste. Povestea trebuie să corespundăimaginii zonei Apusenilor şi să fie susţinută de fapte despre oamenii, lucrurile saulocurile prezentate. Povestea e non-verbală până când un turist întreabă ceva despre

prezentare. Apoi povestea prinde viaţă în cuvinte şi gesturi. Împreună cu prezentarea ar trebui să existe materiale informative şi hărţi, pentru acei turişti care doresc să vizitezelocurile prezentate. Când povestea prinde viaţă pentru turist, acesta va dori să vizitezelocul căruia i se face reclamă.

Pasul 5. Realizarea prezentăriiCreativitatea este cheia comercializării de succes. Este dificil să faci pe cineva să

se uite, şi mai ales să se uite cu interes. De aceea, o prezentare care are multe culoare,textură şi compoziţie speciale e mai eficientă decât un simplu set de obiecte înşirate pe unraft. Folosind produsele împrumutate din locurile cărora li se face reclamă, cel caregândeşte prezentarea trebuie să facă ceva care să atragă atenţia turiştilor. Trebuie făcută

în aşa fel încât nimeni să nu poată trece pe lângă ea fără să o remarce; o poveste spusă înimagini şi chiar sunete specifice regiunii, care să atragă atenţia şi să genereze discuţii şiîntrebări.Pasul 6. Interacţiunea cu oaspeţii

Aflaţi ce îi interesează pe oaspeţii dvs. Fiecare persoană e caracterizată prin cevaanume, dar turiştii par să aibă o trăsătură comună: curiozitatea. Când cineva cere un sfatlegat de explorarea României, trebuie să fiţi gata să-l trimiteţi acolo unde poate descoperilucruri unice. În primul rând, însă, trebuie să aflaţi ce anume îi interesează pe oameni. Auanumite hobby-uri, le place să mănânce, să danseze? Îi interesează ţesăturile sau oaleledin lut? Le place să se plimbe, să facă expediţii sau le place arhitectura?

După ce aflaţi ce anume ar suscita cel mai tare interesul turiştilor, puteţi gândi un

traseu care să-i ajute să descopere povestea Apusenilor aşa cum le-ar plăcea lor să o audă.Pentru asta e nevoie de abilităţi de comunicare speciale, cea mai importantă dintre elefiind, probabil, abilitatea de a asculta. Ascultaţi şi puneţi întrebări de clarificare pentru a putea înţelege cât mai bine nevoile şi cerinţele oaspeţilor.

De câte ori este posibil, oferiţi-le turiştilor hărţi şi ghiduriDacă turistul preferă să călătorească fără să poarte un ghid după el, desenaţi-i o

hartă pe hârtie. Aveţi grijă să fie exactă şi simplu de urmărit. Multe persoane au problemecu cititul hărţilor, chiar dacă acestea sunt bine făcute. Aşadar, fiţi foarte clari când schiţaţiun traseu. Dacă există deja o hartă, marcaţi traseul care consideraţi că scoate în evidenţăcel mai bine povestea care îl interesează pe turist. Daţi indicaţii care să scoată înevidenţă persoane, locuri şi obiecte de interes, iar turistul va fi încântat dedescoperirile pe care le va face.

Pasul 7. Schimbarea prezentărilorSchimbarea prezentărilor – uimiţi-vă vecinii şi colegii de breaslă incluzând o

varietate de persoane, locuri şi obiecte în prezentările noi pe care le faceţi vieţii din zonaMunţilor Apuseni. Cu cât vă sprijiniţi mai mult unii pe ceilalţi, cu atât va fi mai bine pentru toţi cei din sectorul turismului integrat. Schimbarea prezentărilor cel puţin o dată pe sezon va avea un impact serios asupra artizanilor şi atracţiilor turistice din zonă.



Lecţia 4. Program organizat

Dacă o asociaţie ajută la organizarea unui program de comercializare, multeaspecte ale regiunii pot fi scoase în evidenţă în fiecare sezon. Proprietarii de pensiuni şialte firme turistice care fac programe de comercializare pot fi mai eficienţi folosind prezentările prin rotaţie. În fiecare an, un plan de comercializare întocmit de proprietari şialte persoane implicate va demonstra ce importanţi sunt toţi pentru economia dinmicroregiunea Huedin.

O metodă de a realiza povestea specifică locurilor dumneavoastră este să aplicaţitehnica gândirii radiale. Gândirea radială este o formă de comunicare creativă şi de brainstorming (“furtunii de idei”) care se foloseşte pentru a structura idei pe anumiteteme. Această abordare este extrem de eficientă atunci când trebuie să creăm povesteaunui om, a unui loc sau lucru. Primul pas este să alegem un cuvânt care reprezintă ideea pe care grupul doreşte să o exploreze. Folosind cuvântul drept ghid, fiecare persoană dingrup poate găsi cuvintele care îi vin în minte în legătură cu acest cuvânt ales. Deexemplu, dacă plasăm în centru cuvântul VACANŢĂ, acesta generează multe asocieri şio serie întreagă de idei.Pasul 1 – Plasaţi un cuvânt în mijloc, care să reprezinte tema. De exemplu, folosiţicuvântul vacanţă şi aşa se va genera o serie întreagă de idei. Folosiţi un cuvânt maispecific, cum ar fi “ţesătorie” şi ideile generate vor fi legate de acest subiect mai restrâns.Dacă în centru se plasează numele unui sat, acest proces va duce la crearea poveştiiacestui sat.Pasul 2 – În grup, folosind această metodă a brainstormingului, găsiţi cuvintele carereprezintă aspecte ale cuvântului central, şi plasaţi aceste cuvinte la capătul fiecărei liniiradiale.Pasul 3 După ce aţi completat toate sub-temele specifice, începeţi să creaţi o poveste caresă cuprindă toate aceste teme secundare. Veţi vedea că un singur cuvânt poate genera maimulte poveşti verosimile.Pasul 4 – Selectaţi două sau trei linii epice care pot fi dezvoltate şi folosite pentru promovarea activităţilor turistice.

Rezumat

În perioada de şedere a ciclului turistic, este foarte important ca proprietarii de pensiuni şi membrii comunităţii să demonstreze valoarea tradiţiilor şi a locurilor deinteres din România. Vizitatorii apreciază o experienţă care include posibilitatea de acumpăra lucruri care să le aducă aminte de România şi în timpul căreia pot afla ce locuri

interesante mai pot vizita. Turiştilor le place să cheltuiască bani pe obiecte de artă,artizanale şi alte suveniruri care să le reamintească de vacanţă. Acest lucru le aratăoamenilor din regiune că ce au ei de oferit are valoare. Mai mult, turiştii doresc săexploreze zona în care se află, dar de multe ori nu prea au informaţii cu privire la ce potvedea şi ce pot face. Este responsabilitatea operatorilor şi a membrilor comunităţii să fie bine informaţi, pentru ca la rândul lor să poate oferi informaţii şi indicaţii turiştilor caredoresc să exploreze împrejurimile.



Pensiunile sunt locuri perfecte pentru comercializarea de obiecte care spun cevadespre artizani, atracţii, restaurante, etc., lucruri de care turiştii sunt interesaţi în timpulşederii lor la pensiune. Aceasta este o activitate de comunicare, care reprezintă atât unsuport vizual, cât şi un instrument prin care se stabileşte un contact direct cu turiştii, pentru a le armoniza interesele cu atracţiile şi activităţile din regiune.

Colectarea de materiale şi produse – materialele şi produsele sunt elementetangibile, care spun povestea unui loc sau a unei persoane. Este important să colectămobiecte care reprezintă imaginea completă a unui loc sau a unei persoane. Obiectele pot fifotografii, tablouri, articole de ziar, ţesături, sticle de vin, potcoave sau mere. Acestea potfi vechi sau noi, murdare sau impecabile, în funcţie de imaginea pe care dorim să ocream.


1. Primack R., Pătroescu Maria, Rozilowicz L., Iojă C. (2002) – Conservareadiversităţii biologice, Ed. Tehnică, Bucureşti

2. Resmeriţă I. (1983) – Conservarea dinamică a naturii, Ed. Ştiinţifică şiEnciclopedică, Bucureşti

3. Richez G. (1991) – Parcs nationaux et tourisme en Europe, Editions L´Harmattan, Paris

4. Stugren B.(1988) – Ocrotirea naturii. Tradiţii, actualitate, perspective, Ed. Dacia,Cluj-Napoca

5. Toniuc N., Boşcaiu N. (1989) – Situaţia ariilor protejate în R. S. România.Prezent şi perspectivă, în vol. Strategii pentru asigurarea echilibrelor ecologice,Centrul de multiplicare al Univ. Al. I. Cuza, Iaşi

6. Toniuc N., Oltean M., Romanca G., Zamfir Manuela (1992) – List of Protected Areas în Romania (1932 – 1991), în Ocrotirea naturii şi mediulînconjurător (36)-1, Ed. Academiei, Bucureşti

7. Toniuc N., Boşcaiu N. (1991) – Convenţia pentru protecţia patrimoniuluimondial, cultural şi natural , Ocrotirea naturii nr.1-2

8. Vespremeanu E. (1981) – Mediul înconjurător – ocrotirea şi conservarea lui. Ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti

9. *** Legea 137/1995 – Legea protecţiei mediului



- MODULUL 14 –

Satisfacţia oaspeţilor şi mediul: Prezentarea imaginiilocului

OBIECTIVE SPECIFICE

Sa cunoasca “cele patru magice” Sa cunoasca cele opt caracteristici ale primului nivel Sa cunoasca evaluarea imaginii si realitatea locului.


Sa cunoasca clasificarea celor trei tipuri de excursii Sa enumere produselor de turism de nisa.


Caracteristici ale pietei turistice din SUA.

Lecţia 1. Percepţia

Imaginea de ansamblu şi percepţia locului respectiv vor avea un impact foartemare asupra impresiei vizitatorilor despre destinaţia în cauză. De la prima impresie, lasosire şi până la plecare şi la ultima impresie a vizitatorului, imaginile percepute de turistreprezintă o bună parte din ceea ce va rămâne în amintirea sa despre acea vacanţă.

Această realitate însemnă că trebuie să se ţină cont de felul cum arată şi cum este perceput locul de destinaţie, inclusiv mediul înconjurător, arhitectura exterioarăaranjamentul interior şi decoraţiunile, precum şi ambianţa generală a locului.

În conformitate cu ceea ce afirmă Stanley C. Plog în excelenta sa carte“Călătoria de plăcere: un manual de marketing” publicată în 2003 de către PearsonPrentice Hall, există câteva caracteristici care pot transforma destinaţia într-un succes.Autorul face următoarea prezentare generală a cerintelor legate de destinaţie, dintr-o perspectivă de mai bine de 35 de ani de cercetare turistică: “De-a lungul anilor am format



o listă a principalelor tipuri de avantaje care caracterizează o destinatie. Aceste informaţiimă ajută sa stabilesc dimensiunea sau dificultatea sarcinii cu care mă confrunt de arealiza o strategie adecvată de poziţionare. Cam 12 criterii se potrivesc pe lista mea – patru în cadrul Nivelului 1 (cel mai important) şi opt în cadrul Nivelului 2 (mai puţinimportant). Cu cât mai multe calităţi are destinaţia cu atât mai uşoară sarcina de

repoziţionare.”Nivel I: Se numesc „cele patru magice”. Un loc care are toate aceste calităţi aremulte în favoarea sa. În ordinea importanţei acestea sunt:1. Peisaj excepţional: Aspectele vizuale ale oricărei călătorii domină amintirile. Atuncicând ţi se dă o lista cu douăzeci şi două de motive pentru a alege o destinaţie pentru oexcursie de plăcere, prima alegere a fost întotdeauna “Este un peisaj minunat” (selectatăde 50% în cadrul American Traveler Survey). Munţii înalţi şi văile verzi contribuie şi elela amintirile plăcute şi emotionante.2. Percepţia ca ai multe de făcut: Cu cât mai multe activităti într-un singur loc cu atâtmai multe şanse să se plieze pe interesul multor grupuri de turişti, să îi determine pevizitatori să stea mai mult şi să-i determine să revină. Varietatea poate include atracţiile

urbane (distracţia de noapte, muzee şi galerii de artă, locuri istorice, locuri decumpărături) şi/sau activitătile exterioare (drumeţie, sporturi de apă, golf, tenis, călărie).3. Unicitatea: Cu cât diferă o destinaţie mai mult decât alta cu atât pare un loc interesantde vacanţă. Cadru natural unic se fixează in amintire şi rămâne un motiv de a alege acelloc şi nu altul pentru excursia următoare.4. Vremea previzibilă: Vremea previzibilă este un element foarte important pentrumajoritatea excursiilor. Vremea caldă, cer fără nori şi absenţa ploii şi a norilor ne asigurăo vacanţă de vis. Vizitatorii se bucură că pot sta afară şi că pot vizita diverse locuri deinteres, cum ar fi muzee, teatre şi restaurante. În mod similar, staţiunile de schi care se bucură de zăpadă în mod constant în timpul iernii reprezintă şi ele un avantaj. Ele obţinrezervări în avans, pot încasa tarife mai mari şi pot funcţiona la capacitate maximă în vârf

de sezon. Staţiunile de schi din Utah sunt mai căutate decât cele din California deoareceîn Utah este zăpadă în mod constant.”Nivelul II: Deşi aceste opt caracteristici nu se află pe acelaşi nivel de importanţă ca şi Nivelul 1, cu cât este mai mare numărul de caracteristici al unei destinaţii de Nivel 2 cuatât mai multe şanse de success are aceasta. Din nou, acestea sunt prezentate înntr-oordine aproximativă a importanţei.1. Mediu intact: Acest punct a fost subliniat în mod repetat la discutarea modelului psihogeografic. Aventurierii [un gen de turist care caută experienţele aventuroase] potcăuta astfel de caracteristici dar alţii preferă locuri care par naturale şi care nu suntcorupte de dezvoltarea comercială. Locuri foare dezvoltate, cum ar fi oraşele, în modspecial cele cu locuri istorice, trebuie să evite comerţul excesiv, vâscos.

2. Curăţenia: Turiştilor le place curăţenia şi nu le place murdăria. Primele trei problemecare pot strica o vacanţă, măsurate an de an de studiul NFO/Plog American Traveler Survey, sunt murdărie sau mizerie în jurul hotelului şi un sat necurăţat sau murdar.3. Oameni prietenoşi: Hawaii se situează la loc de frunte în cadrul amintirilor devacanţă, dintr-o serie de motive, dar spiritul Aloha contribuie foarte mult. Oamenii se bucură de o primire călduroasă atunci când sosesc sau pleacă de pe aeroport şi simt ca aufost trataţi bine pe tot parcursul şederii lor. Cetăţenii prietenoşi contribuie şi ei la ovacanţă bună.



4. Raport favorabil preţ/valoare: Dacă o destinatie posedă multe dintre caracteristicilemenţionate mai sus şi are şi un preţ rezonabil poate atrage mai uşor publicul. Nu multelocuri pot emite această pretenţie dar ea poate ajuta. Dar chiar şi locurile cu preţuriridicate pot face faţă dacă dau un sentiment al valorii banilor – o dimensiune care estedistinctă de un preţ scăzut.

5. Fără infracţionalitate: Turiştii vor să se simtă în siguranţă. Locurile care suntcunoscute ca având o rată ridicată a infracţionalitătii au probleme în a atrage vizitatorii.Primarul Rudolph Giuliani a contribuit la extinderea turismului în oraşul New York înmod semnificativ atunci când a redus vagabondajul şi s-a străduit mult să reducăinfracţionalitatea.6. Localnicii vorbesc limba vizitatorilor: In afară de faptul ca oferă atât de multe şi căface parte din moştenirea Americii Anglia rămâne foarte populară printre americanidatorită limbii engleze. Vizitatorii japonezi selectează cel mai adesea locuri din SUAunde ştiu că cineva poate comunica cu ei în limba lor, cum ar fi Honolulu şi câteva oraşemari din California care au comunităţi mari de japonezi.7. Hoteluri de calitate: Destul de rar este ales un loc spre vizitare din cauza hotelului

doar dacă nu este vorba de o staţiune de lux. Dar o cameră de hotel devine un loc derefugiu pentru vizitatorii obosiţi de pe urma activitătilor zilnice sau a cumpărăturilor. Ocameră bună, un hol atractiv, toate acestea sunt uşor de observat de către oaspeţi.Destinaţiile bune oferă opţiuni printre hotelurile de calitate.8. Mâncare bună: Restaurantele contribuie şi ele în mod semnificativ la experienţa devacanţă. O masă bună este una dintre activitătile cele mai îndrăgite, în mod special înlocuri care par foarte diferite de casă. Totuşi, această caracteristică este cea mai puţinimportantă pe această listă.”

Lecţia 2. Evaluarea imaginii şi realitatea locului

Locurile comunică imagini vizitatorilor în toate fazele ciclului de vizitator. În fazade descoperire şi de dinainte de a ajunge la acel loc imaginile communicate de cei carefac marketingul produc nişte aşteptări pentru vizitatori. La sosire vizitatorul işi face o primă impresie asupra locului pe care l-a ales ca destinaţie.

Această prima impresie îi dă vizitatorului ideea dacă impresia pe care a avut-o înfaza de descoperire este în concordanţa cu realitatea destinaţiei.

Vizitatorii văd realitatea în absolut tot ce e legat de destinaţie, de la calitateadrumurilor, la curăţenia din parcurile satului. Sectorul cazare este în mod deosebitanalizat de vizitator deoarece acolo acesta petrece mult timp. Au timp că analizezedetaliile legate de locul de cazare. Mai mult, oaspetele plăteşte direct pentru cazare.Oaspetele plăteşte şi pentru peisajul înconjurător şi pentru ambianţa întregului loc. CândStanley Plog menţionează preţ/valoare el se referă la locul pe care este clasată întreagaexperinţă în raport cu preţul pe care vizitatorul trebuie să-l plătească pentru aceaexperienţă. Dacă peisajul este groaznic dar cazarea este minutată valoarea experienţei poate să nu fie egală cu preţul plătit. Totuşi, dacă peisajul este încântător dar cazarea nu prea oaspetele poate percepe valoarea ca fiind mare deoarece apreciază priveliştea maimult decât calitatea cazării. Totuşi, scopul pentru toate întreprinderile turistice este de acrea o experienţa pentru oaspete care să aibă un raport bun preţ/valoare.



Lecţia 3. Evaluarea mediului destinaţiei

Natura locului (ţară, regiune, destinaţie, sat, casă de oaspeţi) poate contribui la bucuria vacanţei. Dacă natura unui loc aduce o experienţa memorabilă pentru vizitatoriacest lucru poate rezulta în reclamă pe gratis.

Atunci este important sa se evalueze destinatia şi locurile pe care oamenii autendinta sa le viziteze pentru a stabili dacă locul reprezintă calitatea pe care o cautăturiştii pentru experienţa lor de vacanţa.Ce face ca personalitatea unei case de oaspeţi să fie unică?• Personalitatea proprietarului/personalului• Arhitectura• Decorul• Localizarea• Ambianţa• Tipul de activităţi• Mediul înconjurător rural sau urbanPersonalitatea proprietarului/personalului reprezintă elementul determinat alsentimentului pe care îl are vizitatorul găzduit în acea casă de oaspeţi. Personalitatea proprietarului/personalului apare în absolut tot ce se întâmplă la casa de oaspeţi, de la primul bun venit până la tipul de aşternut. Povestea care spune că locul respectivcomunică prin mesaje verbale şi non-verbale va rămâne în mintea vizitatorului mult timpdupă ce acesta s-a întors acasă. Când oaspeţii sunt mulţumiţi de experienţa lor cel mai probabil ei vor comunica acest lucru prietenilor, familiei, colegilor de muncă şi vecinilor.Când nu sunt mulţumiţi ei vor spune acest lucru mult mai multor persoane!Gândire radiantăStanley Plog sugerează ca turiştii caută experienţe şi locuri de cazare unice. Fiecare loc, persoană sau lucru are propriile sale caracteristici unice. Desigur, toate au şi caracteristicicomune. De exemplu, toate casele de oaspeţi au mese şi privelişte. Totusi, fiecare proprietar de casă de oaspeţi va avea o modalitate unică de design şi decoraţii interioare.Deoarece vizitatorii fac alegerea pe baza diferenţelor între aceste case este foarteimportant ca proprietarii lor şi agenţiile să facă cunoscută această istorie unică. În acestfel oaspeţii pot alege casa care reprezintă ceea ce le place, nevoile şi asteptările lor.

Lecţia 4. Excursii pentru piaţa turismului de nişă

Excursia este o metodă care combină elemente de turism, astfel încât clienţii şiagenţiile de turism să-şi poată face planuri. Este o metodă prin care se adaugă valoarecomponentelor singulare de turism şi se simplifică procesul de planificare al agenţiei de

turism şi al clientului.Astăzi există pe piaţă trei tipuri generale de opţiuni pentru aceste excursii.

Acestea sunt:1. Excursia “totul-inclus” în cadrul căreia totul este oferit la o singură destinaţie,2. Excursia care include aranjamente parţiale, adică, în mod obişnuit tichete cum ar ficele pentru cazare, marile atracţii, transport şi unele mese, şi3. Excursia cu însoţire care include o varietate de itinerarii pentru un grup anume deturişti care sunt însoţiţi de un ghid profesionist.



Deşi cei mai mulţi turişti, mai bine de 80% conform lui Stanley Plog şi AmericanTraveler Survey, preferă turismul independent, există şi un număr semnificativ care se bucură de excursii turistice.

Excursiile sunt percepute ca experienţe previzibile în cadrul cărora clienţii îşireduc riscurile asociate planificării independente iar agenţia de turism îşi reduce eforturile

asociate planificării unei excursii. Unele excursii au un itinerar foarte rigid, în timp cealtele dau clienţilor ocazia de a alege dintre itinerariile mai puţin rigide. Pot fi conceputeexcursii turistice pentru toate tipurile de turişti. Cele care pot atrage tipuri de turiştiinteresaţi să viziteze Munţii Apuseni cuprind excursii cu aranjamente parţiale şi cuînsoţire.

Turismul cu însoţire este de diverse dimensiuni şi tipuri. Pentru zona Munţilor Apuseni, opţiunea grupurilor mici de până la 15 clienţi şi doi ghizi este poate cea maiobişnuită şi uşor de pus în practică. Unităţile care se ocupă de cazare ar întâmpinadificultăţi să cazeze un autocar cu 40 de pasageri, micile puncte de atracţie ar fi invadatede 40 de persoane iar calitatea experienţei rurale ar fi diminuată de autocarele pline cuturişti.

Lecţia 5. Produse de turism de nişăPasul 1. EcoturismUnii specialişti din domeniul turismului consideră că ecoturismul a fost sectorul

cu cea mai rapidă dezvoltare de pe piaţa turismului. Acest lucru poate fi valabil dar înacelaşi timp ecoturismul este un produs de nişă. Ecoturismul poate fi definit în termenigenerali ca turismul din zonele naturale. Este un produs de nişă care se bazează pe ofilozofie a turismului precum şi pe o etică de mediu. Ecoturismul s-a dezvoltat ca omodalitate de a păstra biodiversitatea şi le-a oferit oamenilor ale căror condiţii de trainecesitau distrugerea zonelor naturale soluţia alternativă, şi anume, aceea de a face bani.Rămâne de văzut dacă ecoturismul şi-a atins obiectivul de conservare a mediului natural.

Produsele de ecoturism au cel puţin următoarele caracteristici:• Turism în zonele naturale şi acolo unde se poate în zonele naturale protejate.• Impact negativ minim asupra comunităţilor umane şi naturale.• Grupuri mici de turişti.• Interpretarea şi educaţia de mediu reprezintă o componentă majoră a unui ecoturism bun.• Cazarea se face cu scopul minimalizării impactului asupra mediului, este de micidimensiuni şi compatibilă cu tradiţiile şi peisajul.• Sunt sprijinite legăturile locale astfel încât comunitatea să beneficieze de cheltuielile deturism.• In această experienţa pot fi introduse şi elementele culturale dar nu întotdeaunadeoarece ecoturismul se concentrează asupra naturii.

Agenţiile care se ocupă de ecoturism tind să ducă turiştii în zone naturale exotice,cum ar fi pădurile tropicale, ecosistemele din zonele montane înalte, rezervaţiile deanimale sălbatice, recifurile de corali şi sanctuarele oceanice. Câteodată ecoturismul seconcentrează pe zona Noua Zeelandă şi Australia.

Ecoturismul din Europa este relativ limitat datorită preponderenţei activităţiiumane. Totuşi, în anumite părţi din Transilvania există o viaţă sălbatică abundentă, zoneîntinse de păduri şi munţi înalţi. Deşi interpretarea este minimă şi cazarea nu este în modnecesar ecologică există potenţial pentru ecoturism în Transilvania.



Există câteva spaţii de cazare ecologice în anumite părţi din Transilvania. Totuşiecoturismul atrage turistul relativ sofisticat care este interesat să înveţe de la specialişti şisă vadă zone naturale şi sălbatice de excepţie.

Pasul 2. Turismul de aventură

În ultimii douăzeci de ani au apărut două forme de turism de aventură: aventurăuşoară şi aventură dură. Aventura dură se caracterizează prin activităţi exterioare de mare provocare, cum ar fi alpinism, căţărat pe blocuri gheaţă şi stâncă, cu pluta şi caiacul peapă, schi şi schi pe placă extrem şi alte sporturi de exterior dar destul de dure carenecesită putere imensă, energie şi îndemânare. Turismul de aventură dură este riscant şiinteresează un număr relativ mic de turişti.

Pe de altă parte, turismul de aventură uşoară este în interesul unui segment multmai mare din populaţia totală a turiştilor, în mod special dacă i se adaugă mersul pe jos,drumeţia, plimbarea cu bicicleta, mersul cu pluta, canoe şi caiac, cu barca pe lacuri,înotul, călăritul, schi fond, schi şi schi pe placă, pe pârtii uşoare sau moderate.

Turismul de aventură uşoară se poate concentra pe un singur sport sau poate

include activităţi polisportive. Acest tip de turism este în interesul persoanelor de toatevârstele, chiar şi persoane cu vârste de până la 80 de ani. Multe dintre persoaneleinteresate de turismul de aventură se aseamănă cu cele interesate de ecoturism într-ovarietate de moduri. In general, aceste persoane manifestă respect pentru natură şi suntinteresate să înveţe unele lucruri despre locurile pe care le vizitează. In plus, acestsegment de piaţă este interesat sa sprijine întreprinzătorii locali şi să guste din bucătărialocală.

Transilvania şi Munţii Apuseni în mod special deţin potenţialul de a atrage persoanele interesate de aventura uşoară şi activităţi polisportive. Această piaţă este încreştere în Europa şi în rândul populaţiei din România. Furnizorii de turism din zonaHuedinului ar putea să realizeze excursii pentru a le vinde direct clienţilor şi agenţiilor de

turism care deservesc arealul geografic.Pasul 3. Turismul ruralTurismul rural este definit ca fiind turismul ce are loc in zonele rurale. Poate să

însemne turism de masă sau turism de fermă de mici dimensiuni. In zona munţilor Apuseni turismul rural descrie cel mai adesea turismul de mici dimensiuni în cadrulcăruia se vizitează peisaje naturale şi culturale şi câteodată se participă la activităţi ruraletradiţionale. Nişa turismului rural se concentrează pe viaţa din comunităţile rurale.Turismul rural, câteodată numit şi agroturism sau ferme turistice, atrage turiştii careadesea cer cazare modestă cu arhitectură tradiţională, mâncare autentică, vizite la locuriistorice şi culturale şi care caută privelişti frumoase.

Pasul 4. Turismul culturalTurismul cultural se concentrează pe aspecte culturale cum ar fi, tradiţii,

festivaluri, artizanat şi artă meşteşugărească, muzică şi activităţi religioase. Locurileistorice şi muzeele sunt şi ele incluse în mod obişnuit în turismul cultural. Locurileistorice pot include câmpuri de luptă, structuri religioase importante şi case sau birouriunde au trăit şi muncit oameni de seamă. Turismul cultural se concentrează şi pe



evenimente culturale contemporane, cum ar fi festivaluri, teatru şi dans. Adesea turiştii pot participa la evenimente culturale.

Persoanele interesate de turismul cultural sunt persoane cărora le place să înveţeîn timp ce călătoresc şi acest lucru îl au în comun cu turiştii ecologici. Diferenţa este căturismul cultural şi excursiile se adresează mai mult celor interesaţi de partea umană,

decât celor interesaţi de zonele naturale şi sălbatice. Nişa turismului cultural nu poate evita Munţii Apuseni. Cei mai mulţi dintreturiştii actuali din regiune pot fi consideraţi turişti culturali. Este normal prin urmare să seconceapă excursii pentru piaţa independentă precum şi pentru piaţa agenţiilor de turism pe tematică culturală, pentru furnizorii de turism din România.

Pasul 5. Turismul cu voluntari – Grupuri de studenţi/Grupurireligioase

Studenţii care călătoresc cu profesorii formează un segment mare în cadrul pieţiiturismului de grup, în special în lunile de vară. Grupurile de studenţi tind să călătoreascăcât mai ieftin posibil, ei cer distracţie şi pot fi greu de gestionat. Totuşi, adesea ei sunt

energici, dornici să înveţe şi interesaţi să fie responsabilizaţi social şi în legătură cumediul. Grupurile de studenţi pot participa la activităţi de voluntariat care pot reprezentao experienţa bună pentru studenţi precum şi pentru oamenii locului care lucrează cuagenţii de voluntari.

Grupurile de studenţi reprezintă o modalitate excelentă de a dezvolta deprinderileşi cunoştinţele necesare pentru a reuşi pe piaţa turismului de grup. Studenţii nu sunt atâtde exigenţi ca şi turiştii mai în vârstă şi, prin urmare, vor tolera mai puţină acurateţe şicalitate a produselor şi serviciilor oferite. Adesea când studenţii au o experienţă deosebităei îşi încurajează familia şi prietenii să călătorească în zona pe care au vizitat-o ei.Studenţii au jucat un rol uriaş în creşterea turismului din Costa Rica datorită acestuifenomen.

Unele din activităţile de voluntariat care pot fi dezvoltate pentru grupuri destudenţi şi grupuri religioase cuprind experienţe tematice concentrate pe următoarele:• Programe de mediu• Programe sociale şi educaţionale• Programe medicale şi de reabilitare• Programe de construcţii

Turismul cu voluntari este un mare avantaj pentru agenţiile care lucrează cu astfelde programe.

Pasul 6. Combi-turismulO combinaţie de activităţi de turism de nişă poate fi exact ceea ce caută unii turişti

atunci când călătoresc spre destinaţii rurale, cum ar fi zona Huedinului. Includerea uneivarietăţi de experienţe într-o excursie cu aranjamente parţiale poate încuraja un segmentimportant de pe piaţa turismului să petreacă vacanţa în Munţii Apuseni. Combinareanaturii, culturii, aventurii uşoare şi voluntariatului într-o experienţa de turism rural ar oferi o mare varietate de opţiuni de meniu de unde să se facă alegerea.

Pasul 7. Excursii pentru agenţiile de turism cu însoţireExistă doua grupuri distincte cărora li se adresează turismul cu însoţire;



1) agenţia de turism care va vinde excursia2) clientul care va cumpăra excursia de la agenţie şi va participa la prima excursie

de acest fel.Agenţiile de turism pot alege dintr-o mare varietate de destinaţii din întreaga

lume. Ce ar încuraja agenţia de turism să aleagă zona Apusenilor ca una din ele? Pentru a

atrage agenţiile de turism începeţi prin a întreba agenţiile de turism ce anume caută pentru o astfel de destinaţie. Concepeţi un instrument de culegere de informaţii care săajute la realizarea unei cercetări de piaţă. In acest caz ţintele cercetării sunt agenţiile deturism. Paşii pe care-i parcurge o astfel de cercetare sunt:1. Identificarea tipului de agenţie adecvată.2. Concepeţi întrebările astfel încât să culegeţi informaţii care să vă ajute să realizaţi oexcursie care să se vândă.3. Construiţi o relaţie cu agenţiile de turism prin implicarea lor în acest proces deelaborare.4. Realizaţi un meniu de opţiuni pentru ca agenţiile de turism să poată alege şi săcontribuie ele însele.

De exemplu, într-un document pentru instruirea ghizilor de turism o agenţie deturism de mare succes din SUA spune următoarele despre cazarea pe care au ales-o pentru excursiile lor, “Noi oferim o mare varietate de locuri de cazare în cadrul excursiilor noastre. Oaspeţii noştri sunt cazaţi în pensiuni modeste din Grecia, încampinguri din Maroc, castele şi hanuri din Europa, în zone sălbatice şi ferme pentruunele excursii din SUA, precum şi în hoteluri din staţiuni, în alte părţi. Căutăm locuriunice care oferă servicii de bună calitate, locuri de cazare atractive şi curate. Hanurilemici cu cazare şi mic dejun (pensiuni turistice) pot fi deosebit de frumoase dar adeseaacestea nu vor să lucreze cu grupuri sau nu pot deoarece sunt prea mici (în mod obişnuit rezervăm 11 camere pe excursie). De asemenea, trebuie să avem în vedere nivelul de

zgomot din locul respectiv, dimensiunea camerelor, spaţiile publice, apropierea derestaurante, bucătăria proprie şi accesibilitatea pentru plimbări. Când este posibil căutăm locuri care să reprezinte atracţia regiunii) şi mai puţin lanţuri hoteliere. Pentruturismul de aventură cu familia căutăm în mod special hoteluri cu personal care să ştie să aibă grijă de copii, cu terenuri sigure, spaţioase şi camere care pot caza o familieîntreagă. Relaţia noastră cu hotelurile şi angajaţii lor este vitală pentru succesul organizaţiei noastre. ….Ţineţi minte: deşi oaspeţii din grupul dvs nu vor reveni la unhotel anume care se află în drumul lor noi, ca firmă, o vom face – de multe ori. Trebuie să întreţinem aceste relaţii şi să ştim cu claritate care sunt aşteptările hotelului dar înacelaşi timp să ne asigurăm că primim nivelul adecvat de confort şi servicii.

Poate cel mai important punct al acestei scurte declaraţii este faptul că agenţiile deturism se duc de multe ori să viziteze locurile de cazare (şi, de asemenea, altecomponente ale excursiei) şi că deţin nişte criterii de alegere a acestor locuri. Scopulagenţiei de turism este să clădească relaţii puternice cu toate companiile cu care facafaceri.Piaţa pentru excursiile turistice

În timp ce se studiază ce anume caută agenţiile de turism la destinaţiile turisticerespective este important să se pună întrebări şi în legătură cu genul de turişti care suntatraşi de turismul cu însoţire. Cunoscând acest lucru se poate armoniza mai bine oferta cu



cerinţele turiştilor. In tabelul de mai jos se află câteva caracteristici ale pieţei turistice dinSUA.

Caracteristici ale persoanelor care cumpără excursii turistice(Studiu NFO/Plog)

Pentru a realiza un produs adecvat pieţii este necesar să se înţeleagă ce segmentede piaţă sunt cele mai pasibile să cumpere anumite produse de turism. De exemplu,conform cifrelor din Plog Research, ar fi important să se ofere produse pe care femeile peste vârsta de 50 de ani le preferă. Ele ar putea cuprinde un timp alocat pentrucumpărături, pentru a petrece împreună cu prietenii, pentru vizitarea locului. Mai mult casigur că nu ar cuprinde turism de aventură, de genul cu pluta pe ape repezi!

Ţineţi minte că agenţiile de turism caută întotdeauna destinaţii noi astfel încât şiclienţii lor să aibă de unde alege. Turismul cu însoţire depinde de realizarea de noi parteneriate precum şi de întreţinerea celor existente. Zona Huedinului şi a Munţilor Apuseni poate deveni o destinaţie pentru agenţiile de turism de nişă mică dacă firmele deturism pot asambla cu succes produsele lor complementare şi pot convinge agenţiile deturism că Munţii Apuseni merită a fi vizitaţi.Lucrul cu agenţiile de turism

Lucrul cu agenţiile de turism dă posibilitatea creşterii ratei de ocupare a locurilor de cazare dar duce la scăderea tarifelor medii pe cameră. Acest lucru se întâmplădeoarece agenţia de turism trebuie să facă bani de pe urma excursiei. De asemenea,agenţia de turism consideră că o reducere este binevenită deoarece agenţiile rezervă unnumăr mare de camere nu numai pentru un sejur dar pentru sejururile de pe tot parcursulanului sau pentru un număr de ani. Agenţiile de turism cer servicii profesioniste şi atenţiela detalii. Comunicarea este deosebit de importantă atunci când se lucrează cu ocompanie de turism străină.

Când se lucrează cu agenţiile de turism deţinătorul locului de cazare va trebui săaibă în vedere atât veniturile cât şi cheltuielile realizate respectiv ocazionate pentru arăspunde nevoilor grupului de turişti respectiv. In cazul unei unităţi mici numărul deoaspeţi nu necesită întotdeauna forţă de muncă suplimentară.

Totuşi, pentru o unitate cu mai mult de 10 camere este necesară forţă de muncăsuplimentară pentru a răspunde cerinţelor de curăţenie, gătit şi alte servicii pentru un grupmic.



Avantajele găzduirii unui grup sunt totuşi mari. Ele cuprind:• Veniturile din camere care nu s-ar fi obţinut altfel,• Recunoaştere de către agenţiile de turism,• Oaspeţi noi care se pot întoarce ca turişti independenţi,• Oaspeţi noi care pot să trimită şi pe alţii în acel loc de cazare în viitor,

• Oportunităţi de extindere a planului de marketing,• Oportunităţi de vânzări suplimentare în alte centre de profit.Costurile privind găzduirea grupurilor de turişti pot şi ele să fie substanţiale.

Costurile suplimentare cuprind:• Timpul necesar pentru a stabili tarifele şi serviciile care vor fi oferite grupului de turişti,• Inconvenienţele lucrului cu o agenţie de turism,• Problemele ivite pe parcursul şederii grupului,• Costuri suplimentare legate de forţa de muncă şi aprovizionare,• Posibilitatea ca turiştii nemulţumiţi să spună şi altora nemulţumirea lor • Partajarea veniturilor cu agenţia de turism.

Pentru a lucra eficient cu agenţiile de turism trebuie ca termenii şi condiţiile

acordului să fie stabiliţi clar şi înscrişi în contract. Acest contract descrie clar şi exact ceva primi grupul, inclusiv:• Numărul de camere pentru agenţia de turism, inclusiv o cameră pentru însoţitorulgrupului,• Preţul pe cameră,• Tipurile de cameră,• O listă a camerelor astfel încât gazda să aloce camere tuturor persoanelor din grup,• Facilităţile cerute de grup,• Mâncare şi băutură oferită,• Distracţia care poate fi inclusă în excursie la gazda respectivă,• Data sosirii şi plecării şi numărul de nopţi de cazare

• Transportul oferit de gazdă oaspeţilor săi,• Orice nevoi speciale pe care le poate avea grupul cum ar fi camere la parter, camere cuaer condiţionat sau camere pentru nefumători,• Cerinţele gazdei în legătură cu avansul de bani,• Politica pentru rambursarea avansului de bani dacă este anulată excursia,• Taxe pentru rambursarea avansului,• Politicile de anulare

Calcularea tarifelor de grupGrupurilor li se face adesea o reducere astfel încât agenţia de turism să poată face

bani de pe urma vânzării excursiei. In exemplul de mai jos agenţia de turism cere o rată acomisionului de 10% şi un tarif redus pe persoană pe cameră de hotel.



În acest scenariu deţinătorul spaţiului de cazare va trebui să stabilească dacăvenitul net de 526,50 RON este corespunzător pentru a acoperi costurile cazării acestuigrup mic. Prin comparaţie, dacă gazda ar putea să vândă aceste camere duble pentru cele18 nopţi de cazare va avea un venit de 756 RON. Prin urmare, persoana care deţinespaţiul de cazare va trebui să stabilească dacă va putea să vândă camerele unor turiştiindependenţi pe parcursul celor trei nopţi sau dacă poate obţine un venit mai mic dar cu ovânzare sigură. Dacă, de exemplu, această agenţie a dorit să rezerve camere în plin sezoncând cu siguranţă că se vor vinde camerele, proprietarul spaţiului de cazare poate insistaasupra unui tarif mai mare pentru agenţia de turism datorită cererii mari de camere. Dacătotuşi agenţia face rezervare în extra-sezon atunci proprietarul spaţiului de cazare va faceafacerea în mod sigur la un tarif mai mic.

Includerea altor elemente în pachet poate fi utilă atât pentru cel care oferă cazarea

cât şi pentru agenţie. Micul dejun şi cina sunt adesea elemente care se includ în pachetulde turism. Tarifele de intrare la muzee şi alte atracţii sunt elemente comune care deasemenea intră în componenţa excursiei. Chiar şi anumite activităţi cum ar fi drumeţiile,canoe sau călătoriile cu caleaşca pot să fie incluse în excursie. Proprietarii unităţii decazare ar trebui să tarifeze elementele de turism pe care le oferă ei pe baza costurilor proiectate ale produselor şi serviciilor precum şi pe baza a cât este dispus turistul să plătească.

Pasul 8. Realizarea excursiei cu aranjamente parţiale pentruturiştii independenţi

Deoarece peste 80% dintre turişti sunt turişti independenţi o modalitate eficientă

de a produce venituri suplimentare şi de a încuraja sejururi mai lungi este de a realizaexcursii împreună cu parteneri regionali şi locali. Aceasta deoarece cazarea reprezintă baza pentru turiştii care cumpără pachetul şi ea reprezintă partea cea mai scumpă aexcursiei. Adesea cel care oferă cazarea va oferi camera de oaspeţi, micul dejun zilnic şi poate una sau două cine în funcţie de durata şederii. Ceilalţi parteneri pentru excursie potfi:• Locuri istorice,• Muzee,



• Atracţii,• Zone naturale protejate,• Restaurante,• Locuri de distracţie,• Locuri unde se desfăşoară evenimente muzicale şi culturale.

Rezumat

Imaginea de ansamblu şi percepţia locului respectiv vor avea un impact foartemare asupra impresiei vizitatorilor despre destinaţia în cauză. De la prima impresie, lasosire şi până la plecare şi la ultima impresie a vizitatorului, imaginile percepute de turistreprezintă o bună parte din ceea ce va rămâne în amintirea sa despre acea vacanţă.Această realitate însemnă că trebuie să se ţină cont de felul cum arată şi cum este perceput locul de destinaţie, inclusiv mediul înconjurător, arhitectura exterioarăaranjamentul interior şi decoraţiunile, precum şi ambianţa generală a locului.

Locurile comunică imagini vizitatorilor în toate fazele ciclului de vizitator. În fazade descoperire şi de dinainte de a ajunge la acel loc imaginile communicate de cei carefac marketingul produc nişte aşteptări pentru vizitatori. La sosire vizitatorul işi face o primă impresie asupra locului pe care l-a ales ca destinaţie

Natura locului (ţară, regiune, destinaţie, sat, casă de oaspeţi) poate contribui la bucuria vacanţei. Dacă natura unui loc aduce o experienţa memorabilă pentru vizitatoriacest lucru poate rezulta în reclamă pe gratis.

Excursia este o metodă care combină elemente de turism, astfel încât clienţii şiagenţiile de turism să-şi poată face planuri. Este o metodă prin care se adaugă valoarecomponentelor singulare de turism şi se simplifică procesul de planificare al agenţiei deturism şi al clientului.

Lucrul cu agenţiile de turism dă posibilitatea creşterii ratei de ocupare a locurilor de cazare dar duce la scăderea tarifelor medii pe cameră. Acest lucru se întâmplădeoarece agenţia de turism trebuie să facă bani de pe urma excursiei. De asemenea,agenţia de turism consideră că o reducere este binevenită deoarece agenţiile rezervă unnumăr mare de camere nu numai pentru un sejur dar pentru sejururile de pe tot parcursulanului sau pentru un număr de ani. Agenţiile de turism cer servicii profesioniste şi atenţiela detalii. Comunicarea este deosebit de importantă atunci când se lucrează cu ocompanie de turism străină.




2. Bran, Florina; Marin, Dinu; Simon, Tamara, Turismul rural. Fondul european,Editura Economică, 1997.


Economică, 2005



4. Glavan V, Turism rural. Agroturism. Turism durabil. Ecoturism, Ed.Economica, Bucuresti 2007

Cuprins- MODULUL 1 – ................................................................................................................. 1

TURISMUL DURABIL ...................................................................................................... 1Lecţia 1. Conceptului de dezvoltare .................................................................................1Lecţia 2. Turismul şi mediul ............................................................................................ 3Lecţia 3. Activităţi umane cu impact asupra peisajului ariilor protejate ......................... 9Rezumat .........................................................................................................................14Teme de autocontrol ...................................................................................................... 15Recomandări bibliografice .............................................................................................15

- MODULUL 2- ................................................................................................................. 16Categorii de arii protejate delimitate de .............................................................................16Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii (IUCN) .............................................16

Lecţia 1. Necesitatea protecţiei naturii în general şi a biodiversităţii, în special ...........17

Lecţia 2. Stabilirea priorităţilor pentru protecţie şi conservare .....................................18Lecţia 3. Ariile protejate - strategii de conservare şi protecţie a naturii ....................... 19Lecţia 4. Caracteristici ale principalelor categorii de arii protejate delimitate de IUCN:obiective, activităţi permise, criterii de selecţie şi gestionare ........................................23Rezumat .........................................................................................................................28Teste de autocontrol .......................................................................................................29Recomandări bibliografice .............................................................................................30

- MODULUL 3 – ............................................................................................................... 30Ecoturismul – formă preferenţială de valorificare turistică a ariilor protejate ...................30

Lecţia 1. Consideraţii asupra conceptului de „ecoturism” ............................................ 31Lecţia 2. Principiile ecoturismului ...........................................................................33

Lecţia 3. Impactele ecoturismului ..................................................................................33Lecţia 4. Beneficiile socio-economice ale ecoturismului ..............................................35Lecţia 5.Capacitatea turistică portantă (de încărcare turistică) a peisajului ..................36Lecţia 6. Modelul amenajării turistice a parcurilor naţionale europene ...................... .. 37Rezumat .........................................................................................................................40Teste de autocontrol .......................................................................................................41Recomandări bibliografice .............................................................................................41

- MODULUL 4- ................................................................................................................. 42Ecoturismul – principala formă ......................................................................................... 42de manifestare a turismului durabil ....................................................................................42

Lecţia 1. Ecoturismul ca segment de piaţă ....................................................................43

Lecţia 2. Dimensiunile pieţei ecoturistice ......................................................................44Lecţia 3. Profilul ecoturistului .......................................................................................45Lecţia 4. Cod de comportament al ecoturistului ............................................................47Lecţia 5. Tendinţele pieţei ecoturistice ..........................................................................48Lecţia 6. Ecoturismul ca oportunitate de afaceri ...........................................................49Lecţia 7. Organisme implicate în susţinerea activităţilor ecoturistice ........................... 52Recomandări bibliografice .............................................................................................57

- MODULUL 5- ................................................................................................................. 58



Consideraţii metodologice asupra elaborării planului de amenajare şi asupra evaluăriiactivităţilor turistice desfăşurate în perimetrul şi proximitatea ariilor protejate ................ 58

Lecţia 1. Categorii de componente analizate în cuprinsul studiilor de prefezabilitate . .58Lecţia 2. Metodologia evaluării activităţilor turistice desfăşurate în perimetrul şi în proximitatea parcurilor naţionale ...................................................................................60

Rezumat .........................................................................................................................63Teste de autocontrol .......................................................................................................63Recomandări bibliografice .............................................................................................63

- MODULUL 6- ................................................................................................................. 64Turismul, turismul rural .....................................................................................................64

Lecţia 1. Turismul - activitate specifica de servicii ....................................................... 64Lecţia 2. Turismul rural .................................................................................................65Lecţia 3. Formele turismului rural .................................................................................65Lecţia 4. Conditii necesare în turismul rural ..................................................................66Lecţia 5. Motivatii turistice pentru vizitarea spatiului rural ..........................................67Lecţia 6. Amenajarea turistica a teritoriului ..................................................................68

Teste de autocontrol .......................................................................................................70Rezumat .........................................................................................................................71Recomandări bibliografice .............................................................................................71

- MODULUL 7- ................................................................................................................. 72Produsul turistic ................................................................................................................. 72

Lecţia 1. Resurse turistice .............................................................................................. 74Lecţia 2. Activitati ......................................................................................................... 75Lecţia 3. Cazare ............................................................................................................. 76Lecţia 4. Alte servicii .....................................................................................................78Teste de autocontrol .......................................................................................................79Rezumat .........................................................................................................................80

Recomandări bibliografice .............................................................................................80- MODULUL 8- ................................................................................................................. 81Elementele componente ale turismului rural ..................................................................... 81

Lecţia 1. Cererea si oferta ..............................................................................................81Lecţia 2. Calitatea în turismul rural ............................................................................... 83Teste de autocontrol .......................................................................................................85Rezumat .........................................................................................................................85Recomandări bibliografice .............................................................................................85

MODULUL 9 – ..................................................................................................................86Tendinte în turismul rural. Beneficii si inconveniente .......................................................86

Teste de autocontrol .......................................................................................................89Rezumat .........................................................................................................................89Recomandări bibliografice .............................................................................................89

- MODULUL 10 – ............................................................................................................. 90Factorul pret în turismul rural ............................................................................................90

Lecţia 1. Conceptul de pret si importanta sa ca instrument comercial în întreprinderilede turism rural ................................................................................................................90Lecţia 2. Metode de fixare a preturilor în sectorul turismului rural ...............................93Lecţia 3. Strategii de preturi pentru întreprinderile de turism rural ............................... 95



Teste de autocontrol .......................................................................................................99Rezumat .........................................................................................................................99Recomandări bibliografice ...........................................................................................100

- MODULUL 11 - ............................................................................................................101Strategii de distributie. Cum se ajunge la potentialii .......................................................101

clienti? ..............................................................................................................................101Lecţia 1. Functia de distibutie în sectorul turistic ........................................................ 101Lecţia 2. Principalele canale de distributie în turismul rural ....................................... 105Lecţia 3. Aspecte relevante ale canalelor de distributie în turismul rural .................... 107Teste de autocontrol .....................................................................................................108Rezumat .......................................................................................................................108Recomandări bibliografice ...........................................................................................109

- MODULUL 12 – .......................................................................................................... 110Promovarea turistica ........................................................................................................110

Lecţia 1. Comunicarea în turismul rural ......................................................................110Lecţia 2. Obiectivele promovarii în turism .................................................................. 114

Lecţia 3. Formele de promovare turistica ....................................................................115Teste de autocontrol .....................................................................................................116Rezumat .......................................................................................................................117Recomandări bibliografice ...........................................................................................117

- MODULUL 13 – ........................................................................................................... 118Comercializarea artelor meşteşugurilor şi a locurilor de interes turistic .........................118

Lecţia 1. Introducere .................................................................................................... 118Lecţia 2. Rolul pensiunilor în comercializarea de bunuri şi furnizarea de informaţii pentru turişti .................................................................................................................119Lecţia 3. Prezentarea comercială .................................................................................119Lecţia 4. Program organizat .........................................................................................122

emanual coturism

Documents